868 matches
-
mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin, profitor. Minca urmează porunca tatălui ei, dar nu-și poate dărui iubirea. Va fugi ca să trăiască cu Mincu. Setea de viață, dorința de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
masivă a palestinienilor. Dar, de data aceasta, trebuia să fie administrate populațiile din teritoriile ocupate, populații care nu le părăsiseră și care, prin simpla lor prezență, le aminteau cuceritorilor de drepturile pe care le aveau asupra lor. Se introducea astfel imoralitatea în sacru, care trebuia de acum justificat. Cele două Intifade, și mai ales atentatele sinucigașe palestiniene au făcut, de altfel, și mai insuportabilă această situație nouă, lupta mutându-se acum în interiorul țării, în teritoriile considerate în mod tradițional ca autentic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prevala de o poziție de superioritate absolută, înaltă în plan moral și inatacabilă. Și totuși, victima nu este mai virtuoasă pentru că a fost victimă. Cei care au suportat cele mai mari orori nu au, cu toate acestea, întotdeauna dreptate. Dacă imoralitatea este într-adevăr întotdeauna de partea ucigașilor, nu ajunge să fii sau să fi fost victimă ca să te afli în mod natural de partea moralei. Morala nu este un lucru dobândit definitiv, ea se recucerește neîncetat în acțiunea morală din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
criteriul ontologic: "Memoria artistică este baza creației artistice! Fără această memorie, cartea nu mai e carte, este minciună!"15. De aceea, realismul socialist, denumit de scriitor "jurământ de abținere de la rostirea adevărului"16 nu poate da o literatură autentică, din cauză că imoralitatea și minciuna îi distrug rădăcinile vii. Adevărul este principiul dominant în opera lui Soljenițîn, devenind sinonim cu arta însăși: În lupta cu minciuna, fără excepție, arta întotdeauna a învins, întotdeauna va învinge!"17. În textul cu titlul Să nu trăim
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înțelege că fusese înșelat până atunci și că trăia în minciună. În aceeași perioadă în care descoperă jurnalul, Volodin îl vizitează și pe unchiul său din Tver, fratele mamei, care îi confirmă și îi consolidează intuițiile abia trezite legate de imoralitatea regimului în slujba căruia se află. Descoperindu-și legătura cu familia, va putea cunoaște și "Rusia cea adevărată". La petrecerea dată de procurorul Makarîghin, Volodin îi vorbește cumnatului său, scriitorul Galahov, despre condiția diplomatului sovietic, problemă care îl preocupa intens
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei adevărate renașteri. În timpul Perioadei Intermediare s-a produs "democratizarea" existenței post-mortem: nobilii recopiau pe sarcofagele lor Textele Piramidelor, redactate exclusiv pentru faraoni. Este singura epocă din istoria egipteană în care faraonul a fost acuzat de slăbiciune și chiar de imoralitate. Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări profundele transformări care au avut loc în timpul crizei. Textele cele mai importante sunt cunoscute sub titlurile: învățături pentru regele Meri-ka-reMustrarea Profetului fpu-wer; Cântecul Harpistului; Dialogul unui om
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-o cadou! Mai am o sută de pagini de citit și recunosc că nu e o carte pe gustul meu, avînd ceva libidinos în conținut și redundant în formă, un oarecare tezism de care nu mă pot lăsa sedus, o "imoralitate" pe care Breban o stoarce prea des pentru a șoca. Cred că-mi place doar în pasajele în care personajele sale se poartă "normal", preocupate de neconcordanțele dintre ele, dintre adevărata-le vocație și mărunțișurile în care se complac, vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
va repeta orbecăiala căreia i-a căzut pradă chiar PUR. Mai întâi Partidul Umanist din România, PUR a devenit apoi și „social-liberal”, spre amuzamentul multor pediști și liberali. Numai că viața are geniul de a ne arăta că nu doar imoralitatea și profunda criză de identitate sunt la îndemâna oricui, dar și miciurinismul doctrinar. Din dorința de a deține puterea pe care nu o pot dobândi prin alegeri, probabil că multe formațiuni politice vor continua să fuzioneze nu pe baza aproprierilor doctrinare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de achitarea impozitelor pentru făbricuța de înghețată și să ofere însetaților din Babadag bragă pe gratis? Să presupunem că dl Voiculescu ar accepta că un partid politic nu poate fi condus ca o tutungerie particulară. Ar face asta mai mică imoralitatea PD-ului, care organizează, ca pe vremea răposatului, alegeri pentru un candidat unic, candidat care se laudă că umblă în pantofi proprii, dar înoată în papucii celui plecat puțintel la Cotroceni? Să fie acest „din cioc în boc” mai onorabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fi dictată de sila față de oricine, indignarea față de orice și o desăvârșită uitare de sine. Oameni care au trecut pe la Putere cu intenții stimabile dar cu performanțe între deplorabile și dezastruoase tună și fulgeră azi, de la tribune de chirpici, împotriva imoralității în politică. Dur de tot. „Efervescența politică a ultimelor luni” îi pare dnei Zoe Petre „un fel de Isarlâk”. Domnia sa își reamintește că „primele simptome” ale acestui Bazar s-au simțit “înainte de alegerile din 2000” când “întâlneam în fapt de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
te-ai născut bâlbâit - și alta este să fi fost un harnic informator al Securității ori un febril agent de influență. Frecvența de undă socială pe care o recomandă dl Breban colegilor săi de breaslă este deprimantă - între amoralitate și imoralitate. Asumându-și un asemenea rol „istoric și sfânt”, dl Breban nu poate fi luat în serios când se declară uimit că ofițerii de Securitate („acești măgari, ticăloși”) „sunt crezuți pe cuvânt”, iar scriitorii, nu. (Jurnalul Național, 20 mai 2005) Levantu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
toarele dou... decenii pentru protecția mediului. Aceste investiții, publice și private, trebuie corelate cu nevoia acut... de amenajare a teritoriului, ca cerinț... de protecție a cet...țenilor, de sigurant... național.... Legislația (și aplicarea legii) trebuie s... penalizeze drastic iresponsabilitatea și imoralitatea unora, s... protejeze interesul public; un rol major îl are de jucat și atitudinea civic.... Așa cum trebuie s... fim preg...titi în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, tot astfel trebuie s... remediem vulnerabilit...țile privind amenajarea teritoriului. Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de erotism, de seducție, de cucerire, expert și sfătuitor în capcanele și acuplările amoroase. Și cauză secundară, poate, a neașteptatei lui nenorociri, a fost și prietenia cu tânăra nepoată adulteră a lui Augustus, Iulia, ea însăși alungată din Roma pentru imoralitate. Loc al exilului poetului a fost Tomisul, departe, la Marea Neagră, în Dacia, printre geți. „Sunt pe moarte: acum sunt sigur de asta; mor în golul singurătății. Nimeni nu-mi va cunoaște mormântul ș...ț. Și totuși altădată eram foarte cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mințile în totalitate, el sau altcineva... Plecară oamenii rând pe rând din restaurant, rămânâd singuri în lumina lumânărelelor de pe mese într-o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să nu dea niciodată și sub nici o formă motive de imoralitate. Învățase să folosească tăcerea care uneori era destul de stânjenitoare și răbdarea pe care o considera puterea supraviețuirii. Alin se ridică grațios de la masă și se îndreptă cu precizie către recepție unde discută ceva cu cel responsabil de asta. După câteva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a celulei auzeam zgomote, gemete, și din când în când deduceam din vorbele lor, înțelegeam că unele femei arestate nășteau prematur din cauza spaimei pe care ei o provocau la acele persoane feminine. În timpul anchetei au încercat să mă acuze de imoralitate. Atunci le-am cerut hotărât să-mi facă control medical ceea ce mi-au și făcut și am simțit că în aceeași zi au făcut același lucru și altora dintre ai noștri. După o zi m-au scos din celulă iar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost aduși preoții, seminariștii de la Penitenciarul Bacău și în iulie 1950 (...indescifrabil) la Penitenciarul Galați, unde primul lovit a fost Pr. A. Bișoc. În august a avut loc procesul „Completului catolic din Moldova”. Anterior se încercase formarea unui proces de imoralitate, dar apelându-se la expertiza medicală, s-a schimbat în organizație paramilitară. Rețin din proces chestionarul pus Pr. Provincial Anton Bișoc: „1. - Care ți-a fost norma de conducere a poporului? - Norma Sf. Evanghelii: dați cezarului ce este al cezarului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
însă opinează că aceasta, departe de a fi o scoborâre, este o urcare. Vechile mode ermetice și pudice care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se confundau cu imoralitatea. Ceiace era ascuns era dorit; și cu atât mai dorit cu cât era mai ascuns. În acest frâu și în această violență se ascundeau lubricitate și imoralitate. Pe când acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se confundau cu imoralitatea. Ceiace era ascuns era dorit; și cu atât mai dorit cu cât era mai ascuns. În acest frâu și în această violență se ascundeau lubricitate și imoralitate. Pe când acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași repezi de moda cea mai comodă și mai morală. Cel puțin așa susține domnul Ibrăileanu. D-sa poate are motive de indiferență ca să susție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Franței și a femeilor din toată lumea, nu bagă în samă exagerările acestea de economie de rochie. Burghezia franceză e încă destul de conservatoare și nu se grăbește să ajungă la moralitatea deplină. Urmează preceptele preotului și se menține în granițele vechei imoralități. Este însă o parte a populației femenine din Paris care se ține în fruntea progresului. Acea categorie feminină, pururea veselă și fericită, foarte amatoare de meteci și localuri de noapte, stă în fruntea moralei și se îmbracă scurt și sumar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gentil, de proporții mărunte. Mutrișoară de veveriță, piciorușe de căprioară etc. Când însă avem de a face cu niște respectabile matroane, de proporții monumentale, atunci simțim impulsie de fugă ca în fața unui adevărat dezastru. Cred că asemenea ființi sunt destinate imoralității vechi, și încercările lor de emancipare și moralizare trebuesc combătute cu ultima energie. Ceiace ar dovedi că nu mòdele sunt lipsite de inteligență. DESPRE NIȘTE MARI ARTIȘTI Dar nu e adevărat de loc că toate s-au scoborât și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că, în epoci agitate, problemele publice sunt supuse controverselor celor mai extreme, iar evidența fiind lucrul cel mai dificil a-l stabili ori constata, faptele ajung să fie ceeace par că sunt prezentate abil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caută în coborârea nivelului moral explicația acestui fenomen de urcare. Vechile mode ermetice și pudice, care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se puteau în adevăr confunda cu imoralitatea. Ceia ce era ascuns, era dorit; și cu atât mai dorit, cu cât era mai ascuns. În acest frâu și această violență, se ascundeau exploziile lubricității. Pe când acum, toate fiind de față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După aceste „semne”, știam că va urma o spovedanie. într-adevăr, discuția luînd o altă întorsătură, a recunoscut că în 1967, cînd „Ateneu”-l avea propria sa organizație de partid, a votat pentru excluderea lui Nanianu, care fusese acuzat de „imoralitate”. De la revistă, N. a ajuns la ziarul din Constanța, „exilat la Tomis”, de unde s-a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mică îndoială că o funestă nepăsare față de deosebirea dintre bine și rău a fost teme iul naturii Domnului de Talleyrand; trebuie totuși să facem dreptatea de a recunoaște că s-a ferit să erijeze în princi piu orice formă de imoralitate. Știe să prețuiască virtutea altora; îi aduce laude frumoase; o respectă și nu caută vreodată s-o corupă prin vreun sistem vicios. S-ar părea chiar că găsește un soi de plăcere contemplând-o. El nu are, ca Bonaparte, ideea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
doi pași dincolo de mormânt. Răul făcut puțin câte puțin de către sclav în folosul stăpânului nu este altceva decât turpitudine. Viciul, când se asociază cu crima, declasează. Presupuneți că Domnul de Talleyrand ar fi fost plebeu, sărac și obscur, asociind la imoralitatea lui doar spiritul său de salon - care nu i se poate contesta: nimeni n-ar fi auzit vreodată de el. Lipsiți-l pe Domnul de Talleyrand de următoarele: de calitatea de mare senior care s-a înjosit, de aceea de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]