861 matches
-
și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine preamăreau martiriul religios, iar Montanus, Priscila și Maximila, care voiau să moară spânzurați pentru a da cei dintâi exemplu, susțineau obligația morală de a înfrunta martiriul pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mult este a ucide un om, care are un suflet compus din substanță divină și el însuși dumnezeu. Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea de a condamna la moarte și de a duce războiul fiind un masacru legalizat. Afirmând imoralitatea războiului, interziceau serviciul militar și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
extravaganțele și destrăbălările împăratului lor care le apărea, după cum l-a descris mai apoi chiar și autorul Apocalipsei, drept un monstru cu cele șapte capete și zece coarne. Dacă Ioan Botezătorul nu a ezitat să-l admonesteze pe Irod pentru imoralitatea căsătoriei cu cumnata sa, Irodiada (cf. Mt 14, 1-12), s-ar fi putut abține oare creștinii din Roma, mai ales cei din casa Cezarului (Fil 4, 22), mult mai conștienți de imoralitățile sale, de a critica și de a condamna
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a ezitat să-l admonesteze pe Irod pentru imoralitatea căsătoriei cu cumnata sa, Irodiada (cf. Mt 14, 1-12), s-ar fi putut abține oare creștinii din Roma, mai ales cei din casa Cezarului (Fil 4, 22), mult mai conștienți de imoralitățile sale, de a critica și de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
perioada republicană (509-27 a.Chr.) și a Principatului (27 a.Chr.-284 p.Chr.) erau foarte rare și legate totdeauna de subiecte de altă natură. În episodul celebru al senat-consultului De Bacchanalibus (186 a.Chr.) au fost lovite mai mult imoralitățile de cult, decât noile doctrine, astfel: 1) împăratul Claudiu (41-54) în anul 42, i-a expulzat pe iudeii din Roma, considerați tumultuantes datorită luptelor interne din cadrul comunității ebraice, ce perturbau liniștea publică; 2) împăratul Tiberiu (14-37) s-a dezlănțuit împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a unui lexem. Micul Dicționar Academic și Microsoft Encarta World English Dictionary prezintă corupția ca având următoarele două aspecte definitorii: 1. neonestitate pentru un câștig personal: folosire neonesta a puterii pentru câștig personal; 2. deviere de la moralitate, onoare și datorie; imoralitate sau depravare. Primul segment al definiției, "folosire neonesta a puterii pentru câștig personal", combină două tipuri de enunțuri: unul al conjuncției (câștig personal), care se referă la acumulare de bunuri, și unul al judecății morale (folosire neonesta), care se referă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
fi corupt, si un pacient, care suferă din cauza folosirii neoneste a puterii de către agent și care acceptă (structura contractuală) sau neagă (structura polemică) această stare de lucruri. Cel de-al doilea segment al definiției ("deviere de la moralitate, onoare și datorie, imoralitate sau depravare") este consecința logică a primei părți definitorii, fiind o instanță a modulației de devenire. În timp ce rolurile patemice ale agentului și pacientului prezintă o structură cognitivă a corupției, o dispoziție presupune înțelegerea acelorași proprietăți ale subiectului ca mijloace de
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ei se găsesc, la orice oră din zi, prin cârciume, bând în public. Deși sunt preoți, a dese ori ei se ocupă și de afaceri. Clerul inferior avea voie să se căsătorească. Cel superior, nu. De aceea, între aceștia domnea imoralitatea - apreciau oaspeții. Țăranii în Moldova păreau foarte muncitori. Ei nu stau, ca la Răsărit, cu pipa în gură, toată ziua. F emei a ia parte la toate muncile, ea toarce chiar și atunci când umblă de colo până acolo, după alte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Bărbații poartă cojoace și căciuli de oaie, pe care, pe vreme ploioasă, le întorc pe dos. Când te întâlnești cu ei, în semn de respect, își scot căciulile de pe cap. Nu se comit crime de violență. Dar nimic nu întrece imoralitatea încuibată în viața particulară. Adevăratul țăran român este cel din munții Carpați, apreciau. Despre acesta spuneau că „e un om netemător și independent”. Ei își îngroapă banii în pământ și umblă cu pas mândru. E lucru obișnuit la ei să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cazul de față: masochismul, fetișismul și voyeurismul 128. Ei bine, tot ca pe un fenomen excentric în raport cu așa-zisa "normalitate" au perceput erotismul eminescian și detractorii poetului (Aron Densusianu, Al. Grama etc.), și mare parte dintre contemporanii săi. Aceștia acuzau "imoralitatea" scriitorului, considerat un reprezentant tipic al literaturii "bolnave", decadente 129. Într-un spirit similar judecând lucrurile, Gherea vedea în Eminescu un poet mai "subiectiv", adică mai puțin reprezentativ decât Vlahuță, de pildă, pe motiv că autorul Luceafărului ar fi fost
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului dramatic modern. - Tipurile de comic care conferă specificul comediei sunt: comicul de moravuri (imoralitatea, corupția etc.), de situație, de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Această „schemă morală“ generează comicul de caractere prin contradicția dintre aparență și esență. Abdicând de la condiția exemplară pe care ar trebui să o reprezinte în viața publică, eroii Scrisorii pierdute sunt caracterizați prin suficiența intelec tuală sau prostia agresivă, prin imoralitate și duplicitate, prin corupție, oportu nism ori lașitate. Carențele de caracter par să fi afectat grav moravurile și relațiile dintre oameni. Între Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu, de exemplu, există un dezacord puternic ce provoacă un conflict deschis. Arestat abuziv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o temă în comedia pentru care ai optat Din perspectiva acestui final carnavalesc, mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține aserțiunea este faptul că în comedia O scrisoare pierdută viziunea artistică se structurează pe un singur plan. În acest câmp de forțe unic, existența individuală și viața politică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
concretizează tema degradării vieții politice, sociale și private. Un argument care sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor trucate. Pe fondul imoralității ce invadează viața publică și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre care autorul însuși afirma că este „mai prost
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Este evident faptul că massmedia poate avea un impact negativ, prin selectarea sistematică a știrilor vizând violența, delincvența, acte antisociale etc., prin promovarea nonvalorilor și a unor antimodele. Mai mult chiar, articolele, emisiunile, filmele sau jocurile care etalează agresivitatea, violența, imoralitatea implică riscul major de a in fluența negativ psihologia și comportamentul copiilor sau al adolescenților. De aceea, sunt necesare acțiuni ferme pentru a controla și diminua aceste disfuncționalități ale mass-mediei. În concluzie, massmedia reprezintă cel mai important mijloc de comunicare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o politică de tip "dinte pentru dinte". America riposta la tot ceea ce făcea sau nu făcea România. Protesta împotriva violărilor Tratatului din motive ideologice, nu pentru că ar fi putut induce vreo schimbare. Scopul era acela de a scoate în evidență imoralitatea comunismului. "Lunga telegramă" trimisă de George Kennan de la Moscova, în februarie 1946, justifica această nouă abordare politică. Americanii trebuiau să împiedice extinderea comunismului 472. Nu se putea cîștiga nimic ducînd tratative cu sovieticii; ei nu înțelegeau decît duritatea 473. Prin
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
omului are importanța ei în cadrul relațiilor româno- americane. La cîțiva ani după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, Washingtonul a ridicat problema drepturilor omului în Bulgaria, Ungaria și România. Scopul principal era, însă, acela de a atrage atenția asupra imoralității comunismului. Această logică s-a aplicat pînă spre sfîrșitul anilor '50. Odată rezolvată problema pretențiilor, America și-a pierdut interesul pentru situația drepturilor omului din România, urmînd să și-l recapete abia în momentul adoptării Amendamentului Jackson-Vanik. Importanța acestui amendament
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sau, mai degrabă, vine în completarea acestei științe. Granițele celor două arte se întrepătrund."307 Însă esența articolului poate fi redusă la următoarea afirmație: "arta proastă este arta neconformă cu realitatea. Este arta care falsifică reprezentările."308 Se sugerează că imoralitatea în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ale societății civile. România este țara miturilor, a poveștilor. Acum, Ceaușescu a fost înlocuit cu Gigi Becali, iar Nadia Comăneci cu Andreea Marin. Făt-Frumos e homosexual, iar Dracula se joacă la Cotroceni. Este o țară cu multe biserici și multă imoralitate, occidentală prin cultură, orientală prin religie, o țară cu femei frumoase și mulți asistați social, cu 20% restanțieri la credite, dar cu o densitate incredibilă de mașini de lux, o țară a paradoxurilor. Celulele corpului social cunosc un fenomen de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
masivă a palestinienilor. Dar, de data aceasta, trebuia să fie administrate populațiile din teritoriile ocupate, populații care nu le părăsiseră și care, prin simpla lor prezență, le aminteau cuceritorilor de drepturile pe care le aveau asupra lor. Se introducea astfel imoralitatea în sacru, care trebuia de acum justificat. Cele două Intifade, și mai ales atentatele sinucigașe palestiniene au făcut, de altfel, și mai insuportabilă această situație nouă, lupta mutându-se acum în interiorul țării, în teritoriile considerate în mod tradițional ca autentic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prevala de o poziție de superioritate absolută, înaltă în plan moral și inatacabilă. Și totuși, victima nu este mai virtuoasă pentru că a fost victimă. Cei care au suportat cele mai mari orori nu au, cu toate acestea, întotdeauna dreptate. Dacă imoralitatea este într-adevăr întotdeauna de partea ucigașilor, nu ajunge să fii sau să fi fost victimă ca să te afli în mod natural de partea moralei. Morala nu este un lucru dobândit definitiv, ea se recucerește neîncetat în acțiunea morală din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ale societății civile. România este țara miturilor, a poveștilor. Acum Ceaușescu a fost înlocuit cu Gigi Becali, iar Nadia Comăneci cu Andreea Marin. Făt-Frumos e homosexual, iar Dracula se joacă la Cotroceni. Este o țară cu multe biserici și multă imoralitate, occidentală prin cultură, orientală prin religie, o țară cu femei frumoase și mulți asistați social, cu 20% restanțieri la credite, dar cu o densitate incredibilă de mașini de lux, o țară a paradoxurilor. Celulele corpului social cunosc un fenomen de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ce fac trimitere la trecutul magnific al Chinei și propun o altă ordine de viață și o valorizare a sinelui, prin recursul la tot felul de tehnici "liberatoare", atrag tot mai mult o populație frustrată, marcată de profunde inegalități, de imoralitatea vieții sociale și de bulversările întîlnite la tot pasul, mai cu seamă din rîndul tineretului urban, pentru care "trecutul revoluționar" nu mai are nici un sens, al șomerilor privați de protecție socială propriu-zisă și al țărănimii sărace. Astfel, China cunoaște o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
său model" (Prefață, p. 15). Probabil că și celelalte entități procedează în mod asemănător, adică narcisist. Pentru Sfîntul Toma de Aquino (vezi Summa teologicae I, 39, 8), frumusețea era dată de armonia proporțiilor, luminozitate și integritate. Urîtul însemna disproporție, întunecime, imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur și simplu opusul frumosului și se schimbă odată cu evoluția acestuia din urmă. În acest caz, o istorie a urîțeniei s-ar plasa ca o contrapondere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]