1,883 matches
-
reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet bine studiat, și lăsând să se vadă danturi impecabile. Publicitate pentru orice se produce; numai așa concurența poate câștiga bătălia. Numai așa poți vinde și cumpăra, lăsându-te pradă propriei naivități și dorinței de-a avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
năpustesc nebunește pe urmele ei. „Scuză-mă“, o să-i spun eu, „ai avea ceva împotrivă să te conduc până acasă?“ Să te conduc sau dacă te-aș conduce - cum o fi mai corect? Asta fiindcă trebuie să vorbesc o engleză impecabilă, să nu scap nici o vorbuliță evreiască. „Ce-ai zice să bem o ceașcă de ciocolată? Îmi poți da numărul tău de telefon, să-ți fac o vizită într-o seară? Cum mă cheamă? Mă numesc Alton Peterson“ - un nume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jumătate plângea, ștergându-și lacrima. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, și uită-te la mine! Am aflat că Monterey trimisese pe cineva să ridice bijuteria. În timp ce ne beam ceaiul, Lauren mi-a povestit cum un rus cu o ținută impecabilă, probabil având spre treizeci de ani, Își făcuse apariția spunând că el era cel care trebuia să ia inima În numele lui Monterey. Dintr-un săculeț din catifea din jachetă, el scosese la vedere butonii lui Nicolae al II-lea, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil În hârtie maro, se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, casete video, ilustrând tehnicile folosite de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alterat de război și alte vinuri dulci din locuri pline de amărăciune. Acest sector al magazinului fără pată era principala preocupare a Celeilalte Carol, domeniul ei. Ted stătea la casa de marcat, iar Cealaltă Carol în spatele unei uși nevopsite, dar impecabile, de placaj. În momentele în care cineva se aventura în partea aceea a încăperii, Cealaltă Carol ieșea pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu zăriseră nimic. Între timp însă, ambasadorul SUA, dl Michael Guest, a făcut ziarului Adevărul declarații tranșante, reamintind Justiției române care-i este datoria, indiferent de cetățenia lui Treptow și, cu atât mai puțin, de intrarea României în NATO. Poziția impecabilă a ambasadei americane în acest caz, deloc în spiritul tratatului semnat de SUA și România, care prevede că americanii nu pot fi judecați decât de ai lor, aruncă Parchetul General al României într-un ridicol devastator: de trei săptămâni încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca ăia și nici nu-și imagina ce însemnau ciocații pentru Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu o baretă transversală prelingându-se dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange, bocăneau cam tare și alunecau la multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umană și că ar fi urmat să fie corectată cândva. Deranjat din marșul triumfal, PSD a reacționat furibund, acuzându-l pe Traian Băsescu că vrea să destabilizeze țara și că distruge imaginea României în lume. Imagine care altfel ar fi impecabilă, ca și cum acuzația de corupție la nivel înalt nu ar exista deja în rapoartele organismelor internaționale, ștampilată pe fruntea puterii. Televiziunile și «analiștii» de casă ai PSD au preluat din zbor tema și au început pe loc să calculeze în euro
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe gabieri și, cînd sînt gata, trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le explice că altfel nu mai putea trăi. Că greșelile lor îl țineau în viață, îl făceau să treacă mai ușor peste încă o zi. Nici nu știa ce s-ar fi făcut dacă notele și rapoartele ar fi fost impecabile, probabil că ar fi fost copleșit de gîndurile negre care-l pîndeau la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintotdeauna, un copil deosebit. O ajutase să le crească pe cele mici, renunțase la școală și se angajase pentru a întări venitul familiei. În ziua în care îl adusese pe Eduard Leon la ușă, frumos, sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă vârful arătătorului către cine știe ce țară lipsită de interesul general, oferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o Dacie roșie, condusă de o femeie seducătoare cu ochelari de soare la ochi. Nimic mai frumos pentru Luana ca mersul drept, prezența mândră și impecabilă a adolescentului, ochii negri și părul de abanos asortat, perfect, la tenul alb ca laptele. Pe acest băiat, cu o educație și o prezență de lord, Luana îl hărțui discret tot anul. La orele de limbi străine se împărțeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
emisiune obositoare, ce te umplea de scârbă, de ode și sloganuri ceaușiste și în sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau țărani simpli dar educați și mândri de simțirea lor patriotică, ce se întreceau în a da pilde înălțătoare poporului român aflat, peste noapte, în fața magazinelor goale, gătite cu piramide uriașe de hârtie igienică. Luana nu ducea nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să fie întotdeauna amabilă și bine intenționată, evita, cu delicatețe, discuțiile despre problemele personale încercând, obsedată de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că, dincolo de hainele impecabile și pregătirea intelectuală, lucra cu oameni ca toți oamenii dar dacă aceștia încercau sentimente de invidie, aveau aspirații mai mult sau mai puțin meschine, trăiau simpatii ori antipatii, atunci știau, foarte bine, să ascundă asta. Pusă în inferioritate de ușurința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ușor de citit și-l salvă pe Bariu de la un alt eșec. La întoarcere, se cufundă în scaunul din spatele biroului, încercând să gândească limpede la ceea ce avea de făcut. Se legase de acest bărbat bine pregătit și cu o educație impecabilă care, fire prea sentimentală, nu știa să-și lase dincolo de ușa agenției problemele personale. Nu-și dorea ca el să cadă. Nu voia s-o ia de la capăt cu un altul. Avea pregătirea necesară pentru a-și îndeplini prerogativele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a încheia mici înțelegeri. O stare de bine, de euforie generală, îi învăluia și Luana simți o relaxare binefăcătoare așa cum nu mai simțise de foarte mult timp. Ștefan stârnise interesul ca de fiecare dată. Într-o ținută de o eleganță impecabilă, cu chipul luminat de o maturitate inteligentă, era mai încântător ca niciodată. Luana uitase cât putea fi de frumos. Ochii lui negri o priveau aiuriți, cu o dragoste fără margini, așa cum aveau s-o privească toată viața, pentru că ea reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tu pe degetul cel mic, cu mine nu ține. Te-oi fi crezând tu cine-știe-ce geniu, dar Într-o bună zi o s-o Încurci. Johan n-a răspuns. Erau instalați pe o vastă verandă, dincolo de care se Întindea o peluză impecabilă. În Întuneric părea un gol nesfârșit. Putea să fie orice și oriunde. Ca marea, s-a gândit Johan, era ca marea. Lui Îi venea să verse și simțea nevoia să se ducă la closet. Așa sunteți voi, voi, tineretul de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea dreptate, și-a spus, era atât de ușor. N-avea de ce să-și facă griji. Toaleta era răcoroasă și liniștită, izolată de discuțiile aprinse din hol. Câteva aplice Împrăștiau o lumină slabă, gălbuie. Pereții erau placați cu marmură neagră impecabilă, strălucitoare chiar În absența unei lumini puternice. Într-un colț era o mare orhidee albă ale cărei frunze Începuseră să semene a piele și se Înnegriseră pe mar gini. Un bătrân În uniformă albă ștergea marginea chiuvetelor cu o cârpă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invizibilă deschidere către exterior prin care se elimină parte dintre substanțele nefolositoare din celule, deșeurile dizolvate în dramul de soluție acidă, propulsat dinăuntru către exterior, purtând ceva din miasmele calde ale interiorului. Da, acum nu mai este Ovidiu Trofin, omul impecabil, bine crescut, elegant până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu demnitate, precizie, impecabil... și cumpăna dinainte și țucahara cu dublu șurub în aer, eu sunt campioană la stat în echer, la paralele... ea la măciuci... apoi la sol, eu... ea... la bârnă... după caz, dar comune sunt aterizările, finalurile impecabile în execuție și perplexitate... Filosoful stă zâmbind în spatele mesei pline de colegi, pe o bancă, nu mă privește, deși cu o seară înainte... unul spre celălalt, de pe scară el întorcându-se... șoptit... ne vedem mâine... insist, spune-mi tu, Bianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pot avea toți, dacă cel care face evaluarea va pedepsi drastic ștersăturile, petele, tăieturile, lipsa alineatelor, absența titlului, absența liniei de margine și alte asemenea abateri care țin de formă în primul rând și apoi, de conținut. O formă frumoasă, impecabilă, va atrage după sine și un conținut acceptabil. Discutarea compozițiilor se va face la sfârșitul fiecărei acțiuni sau în ore cu destinație specială. În cadrul analizei, elevilor li se vor prezenta compoziții model, motivându-se prin exemple convingătoare de ce acestea corespund
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]