699 matches
-
toate aparențele; astfel, sufletul se obișnuiește să privească la ce este ascuns. În sfârșit, călătoria spre lucruri mai înalte și abandonarea (καταλείπω) a ceea ce poate fi obținut de simpla natură umană, a tot ceea ce poate fi înțeles (καταλαμβανóμενος), sufletul penetrează impenetrabilul și pătrunde în sanctuarul (ἀδuτον) cunoașterii divine (θεογνωσία) și este înconjurat de întunericul divin (ὀ Θεϊος γνόφος). Modelul este evident: (1) de la întunericul păcatului și greșelii la lumină; (2) de la lumina cunoașterii la nor (sau umbra mărului); (3) de la nor
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
decizii în privința politicilor pe care le va urma asociația. Orice s-ar întîmpla în alte privințe, în conducerea acestei asociații toți membrii trebuie considerați ca fiind egali din punct de vedere politic. CRITERII PENTRU UN PROCES DEMOCRATIC În hățișul deseori impenetrabil de idei despre democrație, este oare posibil să fie identificate cîteva criterii care ar trebui îndeplinite de un proces de conducere a unei asociații, pentru a satisface cerința ca toți membrii să fie la fel de îndreptățiți de a participa la luarea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe planeta de origine, Krypton: prezența soarelui galben în jurul căruia se rotește Terra, planeta-gazdă), îi lasă noaptea locul altui mare simbol super-eroic, Batman. Spre deosebire de Superman, acesta nu se poate adapta lumii care în conștiința sa nu are sens, rămâne inexplicabilă, impenetrabilă și ostilă. Originea sa este cea mai satisfăcătoare în lumea super-eroilor, afirmă Frank Miller, cu motivație simplă, clară (copil fiind, Bruce Wayne asistă la uciderea părinților săi și jură să lupte întreaga viață pentru dreptate și pentru victimele violenței stradale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un ropot de apă de undeva din spatele casei. M-am îndreptat într-acolo, am văzut ușa băii larg deschisă, am simțit miros de abur și am știut că totul era pentru mine. Kay era goală sub duș. Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
micuț și un coif de luptă, o cassis dintr-o folie ușoară de metal. Iar făurarul, care punea laolaltă bucățile de metal, îi povesti că nici o altă armată nu pusese la punct un sistem de protecție atât de rațional și impenetrabil: rotund, căptușit cu piele, coiful roman acoperea uniform capul, fără să aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
discuții. Nici D., nici G. nu vorbesc: probabil din teamă că am să le arăt apoi că n-au Înțeles textul călinescian sau barbian. Din prudență tactică, nu se Înghesuie deloc să vorbească. Mă așteaptă pe mine să Încep. Sunt impenetrabil. Vasile mă Înghiontește: „Zi ceva, că mă pune pe mine și n-am citit nimic...“. Tac. Observ că asistenta pleacă aproape supărată. „Ce, bă, vrei să ne distrugi!?“, mă atacă la sentiment șușterii și putanele În pauză. „Nu mai iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-mi umplu spațiul camerei și mă agresează plăcut.) (seara) Tac pentru că orice vorbă este o trădare a ființei mele ascunse și adevărate; cu cât sunt mai Închis, cu atât mă simt mai puternic, cu atât mă simt mai eu, impenetrabil, blindat În fața asaltului prostiei, baricadat la orice imixtiune a invidiei și perfidiei. Dacă vorbesc, se observă imediat că nu sunt la fel cu ceilalți, că nu mă prefac, că e În mine un nucleu de neatins pe care nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă Înfurii, ridic mâna s-o lovesc; ea râde, mă sfidează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. Mă credeți ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras În mine și vă privesc. Impenetrabil e fardul meu. De după el vă văd goi și mi-e scârbă. 23 decembrie 1964 Am luat frumosul din mine, așa cum era el, și l-am zvârlit În mijlocul oamenilor. Au trecut peste el ca peste o grămadă de gunoi, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe care o purta în jurul ei ca pe un șal impenetrabil. Ce inel drăguț! i-am zis eu cam la a șaptea vizită la magazin. Pe degetul mijlociu al mâinii drepte purta un ineluș de aur, care îmbina un filigran răsucit și mici pietre albastre. În mod inevitabil, era parțial scufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spital obișnuit. Nu putea să-și imagineze o conversație prietenoasă pe care ar fi putut s-o aibă cu B., așa cum obișnuia să-și treacă timpul cu dna Jane. Totuși, poate că ginecologii se țineau la o distanță respectuoasă și impenetrabilă În mod voit pentru că Își dădeau seama că orice gest amabil ar putea fi interpretat cu totul anapoda. Chiar dacă Butoiaș era excepția care confirmă regula sau era regula Însăși, asta nu le oprea pe femei să se Îmbulzească la Spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Își Înșfăcau mâncarea În secunda În care le era adusă. După care Își așezau paharul de bere, sticluța cu sos de soia și vaza mică, albă, În care se afla garoafa În așa fel Încât să existe o zonă interzisă, impenetrabilă ca frontiera nord-coreeană. N-avea nici un motiv să creadă că Sam ar putea fi unul dintre tipii ăia nevrotici și meschini care nu-și Împart mâncarea, dar mai descoperise În trecut oameni despre care credea că și-o vor Împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
A făcut un pas spre mine în întuneric. — Timo... — Da? — Am un neg pe spate, a crescut mult, vroiam să ți-l arăt. Este trei dimineața, mama ta doarme iarăși. Trupul ei pare un munte la asfințit, o siluetă întunecată, impenetrabilă. Poate că nu este chiar atât de greu, cum cred, să o las, e suficient să mă îmbrac și să plec. Vor face un zid împotriva mea ea, familia ei, prietenii. Apoi, împotriva zidului aceluia, se va resemna. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pună cititorul de acord cu spusele scriitorului? În ce mă privește, dacă mă apuc să-l citesc pe altul nu o fac pentru a mă pune de acord cu el. Nici nu-i cer așa ceva. Când vreunul dintre acei cititori impenetrabili, dintre cei care nu știu să mânânce cărțile și nici să iasă din ei înșiși, îmi spune, după ce a citit ceva scris de mine: „Nu sunt de acord! Nu sunt de acord!“ îi replic, stăpânindu-mi cât pot mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a băgat totul în buzunarul de la pantaloni. Expresia chelnerului era impenetrabilă în timp ce ne lua farfuriile goale. Amândoi am început să chicotim în urma lui. —Pantalonii tăi! am exclamat. Gălbenușul unui ou ochi trecuse prin buzunar. Kieran se lovi ușor peste pantaloni și spuse vesel: —Uh, un final perfect pentru o dimineață perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pare că de fapt m-a deranjat din moment ce nu pot să nu mă gândesc la asta acum. M-a deranjat faptul că nu l-a deranjat pe Mark. Mark. Sentimentul că-l trădez m-a copleșit instantaneu ca o ceață impenetrabilă. Era acasă, Mark, soțul meu, făcându-și griji pentru sănătatea mea, fiindu-i dor de mine, făcând probabil curat prin apartament pentru când mă întorc. Și iată-mă pe mine, comparând cu dispreț luna noastră de miere cu câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Învierea și viața... Urna fu coborâtă și mormântul acoperit. Fiicele lui Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger invitase familia și pe prieteni la el acasă după aceea, la o gustare. — Veniți, nu-i așa, domnule James? Îi spuse Emma În cimitir, În timp ce Îi lua mâna În ambele ale lui, strângând-o. Își păstra modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minge, pentru alții un ovoid, iar pentru reacționari o masă informă, ale cărui materiale amalgamau gama care merge de la marmură la bălegar, trecând prin guano, consta În chip esențial din scări În formă de melc, care Îngăduiau accesul la pereți impenetrabili, poduri rupte, balcoane la care nu ne era dat să accedem, uși de intrare În puțuri, dacă nu În strâmtori sau În alte habitacluri, de al căror cer liber atârnau comode crivaturi matrimoniale și fotolii inverse. Nu strălucea prin absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nimeni nu reușește. — Precum Excalibur, spuse Norman. Beth continuă: — Cu trecerea timpului, se Încearcă metode din ce În ce mai puternice. În cele din urmă, vor Încerca cu o mică explozie nucleară. Fără succes. În fine, nimeni nu mai are nici o idee. Sfera rămâne impenetrabilă. Deceniile trec. Sfera nu va fi deschisă niciodată. Clătină din cap și continuă: — O mare frustrare pentru omenire. Norman Îl Întrebă pe Harry: — Crezi Într-adevăr că nu vom putea s-o deschidem niciodată? — Niciodată e un cuvânt prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tu nu ești obosită. — Ei, m-am obișnuit. Am mai lucrat În medii saturate și Înainte. — Serios? Unde? — Nu pot să vă spun, doctore Johnson. — Operațiuni militare? — N-am voie să vorbesc despre asta, zâmbi Tina. — Ăsta e zâmbetul tău impenetrabil? Așa sper, domnule. Dar nu credeți că ar trebui să Încercați să dormiți? Norman Încuviință din cap: — Probabil că da. Se hotărî să meargă să se culce, dar perspectiva saltelei umede nu-l atrăgea deloc. În loc de asta, coborî În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trebuie tratați bărbații. Sper că ai fost foarte atentă. Tratează-i ca pe niște sclavi și, în mod sigur, se vor comporta ca niște sclavi. Kate m-a privit cu ochii larg deschiși. Mama a zâmbit doar, cu o expresie impenetrabilă. A fost un zâmbet mulțumit de sine, secret. Zâmbetul unei persoane care știe mai bine. Zâmbetul unei femei cu un soț care de cincisprezece ani tot dă cu aspiratorul. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Și-apoi am mers la culcare. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că în urmă cu un an domnul Smith avusese o aventură, că fuseseră pe punctul să se despartă, dar că acum încercau să meargă înainte, în tot timpul ăsta mama și doamna Kelly au rămas țepene și cu niște fețe impenetrabile, zâmbind din colțurile gurii în vreme ce toți ceilalți se înecau de râs. Mamei nu i s-a părut absolut deloc amuzant că doamna Smith și-a vărsat paharul cu Bacardi și Cola (mie nu-mi prea plăcea Bacardi-ul, așa încât conținutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a luat-o bucuros și a mulțumit băgîndu-și radios achiziția În buzunarul de la piept. Caseta era cu Charlie Parker. VÎnzătoarea, o blondă de vreo patruzeci de ani cu aspect demn de reținut, m-a privit patru secunde c-o mină impenetrabilă și mi-a făcut cu ochiul. Am reținut figurile nuntașilor În clipa magică În care, pregătindu-se să danseze grecește cu mîinile ridicate-n aer, au auzit saxofonul lui Parker. Într-un film foarte lung, Bird, Clint Eastwood, un regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o săptămână sau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]