582 matches
-
strict de relații fiind un nume de substituție al ignorării de sine ca insuficiență funciară a propriului sistem judicativ. Dar situația privilegiată a deplinei transparențe de sine nu se dobândește decât în urma unui susținut efort individual de adaptare a dinamicii impetuoase a datului vital la o serie de constante definitorii hărăzite să îl cuprindă comprehensiv. Astfel, autonomia însăși este țintă a educației și te pune în posesia îndemânărilor necesare supraviețuirii și adaptării, dominând mare parte a pachetului condițional care întemeiază comportamentul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
datelor de trăire). Așadar, pe puterea acestei intervenții se bazează, în general, orice schimbare (inițial interioară și, apoi, prin necesitatea unei legi universale a funcționării firii, reflectată și transpusă în exterioritate). Întreruperea benefică a unei continuități presupune segmentarea mecanicii ei impetuoase, iar această acțiune anti-instinctuală nu poate veni decât de la cel mai înalt nivel al conștiinței, adică de la puterea de repliere, de revenire, de re-prezentificare pe care aceasta o manifestă în veșnica ei raportare la sine. Formal, orice schimbare are nevoie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de selecție valorică ideea determinantă care face ca întregul conglomerat psiho-spiritual să reacționeze organic în fața propriei autorități cenzoriale. Fără acordul tău nimic nu te poate modifica, așa cum fără intervenția instanței reflexive personale nimic nu te poate înfrâna din evoluția ta impetuoasă... Iar conotația normativă pe care o aduce cu sine fenomenologia acestei supravegheri amintește de justiția providențială pe care orice divinitate o practică în ordinea cosmică, de treptele de implicare pe care o colaborare reciproc împărtășită le construiește într-o configurație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
uitate din comoditate, lașitate, impostură, fie refulate. Anemicul regim Constantinescu nu a rezolvat chestiunea, ci a lăsat-o la voia întâmplării, în derivă. CNSAS nu a rezolvat nici el problema (și nici nu avea cum să o soluționeze în totalitate). Impetuosul Traian Băsescu, atât de vivace în competiția pentru prezidențiale, promitea o schimbare etică. Iată însă că aceasta nu s-a produs deocamdată și nu știu ce șanse reale are să se producă. Este vorba, repet, de poziția președintelui țării, adică a celui mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de autocontrol riguros. Mai departe intră în scenă generalul-maior Alexandru Nicolski, artizan, printre altele, în acei ani, al brutalei reeducări studențești de la Pitești. „Trebuie să facem mai bine și mai repede” (ibidem, p. 190), lansează acesta, adică represiunea să devină impetuoasă și să prindă viteză. Trebuie să ducem o acțiune ofensivă, nu să stăm cu mâinile încrucișate și să prevedem, fără greșeli, acolo unde va încerca să acționeze dușmanul. Și trebuie să lucrăm informativ, nu cu mâinile încrucișate (ibidem, p. 191
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a luat chipul și asemănarea cadrelor ei, iar printre ofițeri și subofițeri prea puțini erau cei care îmbrăcaseră uniforma poliției politice doar din convingerea nestrămutată a unei cauze juste (ibidem, p. 199). *** În Moștenitorii Securității, Marius Oprea este un justițiar impetuos și tenace (dotat însă și cu umor), interesat de destinul securiștilor, activiștilor fostului PCR și informatorilor aruncați în malaxorul postcomunismului românesc. El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
el se poziționa lipsit de înțelegere și rezervat față de cultura epocii. Dar pe cînd Rousseau a învățat că există o cultură naturală, Carlyle nu a depășit niciodată această opozișie acută, căreia în unele momente, sub influența firii sale bolnăvicioase și impetuoase, i-a dat expresie în cel mai violent mod. Și cu toate acestea, în humorul său și în ideile care-i alcătuiau fundalul, se aflau condițiile pentru depășirea acestei opoziții. Humorul romantic nu a ajuns la o deplină contopire sau
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemeni celor mai tragice pagini de requiem. Către sfârșit, durerea devine copleșitoare. Auzim parcă suspine adânci, înecate de lacrimi. Partea a III-a - scherzo (allegro vivace) - care urmează, constituie un contrast izbitor față de Marșul funebru. Reânvie aici energia, avântul, ritmurile impetuoase; dar totul păstrează o notă reținută. ,,Nu prea înțelegi la prima vedere - spunea Berlioz - ce rost are un astfel de gen muzical în această compoziție epică. Trebuie să-l asculți ca să-ți dai seama. Într-adevăr, sunt prezente ritmul și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
împrospătat-o. Pomii care s-au îndoit sub furtuna năpraznică se înalță acum semeți către azurul cerului. Fără întrerupere, se trece la partea V (allegretto) - un șir de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos, zgomotos, cum adesea urmăresc compozitorii pentru a impresiona cât mai mult auditoriul cu ultima parte a lucrărilor lor. Este un imn adresat naturii; nu o adorație statică, ci una pătrunsă de spiritul mișcării, o redare a curgerii emoțiilor răscolitoare din
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat vinurile grecești (în special pe cele din Methymne și din Chio cu faimosul său "nectar"), dar și vinurile romane. Poetul bahic a elogiat "impetuosul" falern, vinul din Massique "care te face să uiți de toate" și caecubumul considerat cel mai bun vin al Italiei, care va desemna în cele din urmă orice vin vechi și de cea mai bună calitate. Vinurile romane nu erau
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în familie atunci când capul familiei tradiționale (tatăl), sau în timpurile moderne unul din părinți este pătimaș, cauzând nu rareori (destul de frecvent astăzi) discordie, divorțialitate și violență. Dincolo de cadrul familial alterarea acestui instinct ia aspectul de mândrie exagerată, orgoliu și dorință impetuoasă de supremație, cu consecințe nefaste în relațiile interpersonale. La nivelul societății lărgite sau națiunii, pătimașul caută cu ardoare orice oportunitate pentru a accede în poziții dominatoare, raliinduse unor grupuri de interese, clanuri sau partide politice (vezi realitățile lumii politice de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cu celălalt în media, pe aliniamentul Nicolau Șeuleanu. Să vedem cum stăm de cealaltă parte a baricadei, de unde ar trebui să vină ofensiva. Coaliția la putere se consolidează încet în jurul tandemului Băsescu- Tăriceanu. Sunt două personalități complementare: atacantul politic impetuos și imprevizibil, cu priză la mase, care este Băsescu, și-a găsit perechea politică într-un liberal neconflictual, calm și stilat, prudent în mișcări și redutabil pe „linia de fund“, cum se spune în tenis. Tăriceanu a rezistat ani de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
început acest tânăr suflet poetic. Ea a avut darul, iar steaua nașterii ei a făcut-o poetă. Această vocație a fost favorizată de două împrejurări. Prințesa avea un temperament năvalnic, neastâmpărat, activ, exuberant, pietatea ei era entuziastă, studiile fervente, firea impetuoasă, imaginația debordantă și mistică. I se spunea Vârtej. Nu putea suporta să stea fără să facă nimic sau ca în jurul ei lumea să lenevească. La douăzeci și patru de ani, de la Napoli, îi scria mamei sale aceste confidențe care ne oferă taina
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
rezultă nevoia de eliberare, nevoie pe care organismul o satisface prin manifestarea unor reacții specifice (acte instinctive). Odată această energie consumată prin declanșarea actului instinctiv, comportamentul va înceta. Totuși nevoia de eliberare a impulsurilor nervoase poate fi uneori atât de impetuoasă încât și în absența unei ținte adecvate organismul va manifesta acest comportament (Lorenz, 1966). Declanșarea agresivității ar fi urmată în acest caz de o scădere a energiei și de începerea unui nou ciclu. În conformitate cu această concepție, comportamentul agresiv este o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
lui Ion Vlasiu (și scriitor pe deasupra, ca artiștii Renașterii!) la muzica lui Sabin Drăgoi (atunci probabil am asistat la premiera operei sale Kir Ianulea, care m-a cucerit prin stilul ei românesc înnoitor), ardelenii păreau să revoluționeze, prin tinerețea lor impetuoasă, sămănătorismul de mult răposat și reactualizat nu ca fantomă, ci ca împrospătată realitate inteligentă, subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
existențială, abia astăzi mai lesne de conceput. Din ce cauză se ajunsese la catastrofă? Cine era de vină? Mulțimea legionarilor în cămăși verzi, care foiau acum pe străzile vechiului burg Hermannstadt, întinerindu-l brusc, dătători de speranță ca orice tinerețe impetuoasă, a redeșteptat în mine tot ce învățasem din ziarele citite cu ani în urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o avusesem în pază. Mă izbea acum evidența ce acolo o deprinsesem
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mult spirit a spus că prinții sunt în morală ceea ce monștrii sunt în lumea fizică: se vede la ei în chipul cel mai vădit cea mai mare parte a viciilor care, la ceilalți oameni, sunt imperceptibile. Dispoziția ei sufletească este impetuoasă și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sensibilă. Se spunea despre el, și era adevărat, că n-a râs și n-a plâns niciodată. Este o trăsătură care îl caracterizează îndeajuns pe un om. Era străin de freamătul pasiunilor, al emo țiilor violente, de toate acele porniri impetuoase care îi stăpânesc adesea pe oamenii cei mai mari; dar e la fel de adevărat că inima lui rece și stearpă n-a simțit niciodată vraja frumuseții, impresiile vii și delicioase ale virtuții, nici farmecul și dulceața prieteniei. Când, având aceste predispoziții
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu oarecare șovăială, ezita adesea, dar într-un fel care trezea interesul; putem să spunem că, sub ochii noștri, își cântărea, își alegea și își îndepărta cuvintele, până când se însuflețea și foalele fierăriei intrau în funcțiune. În momentele cele mai impetuoase, sentimentul care îl făcea să apese pe cuvinte pentru a le exprima forța îl împiedica să fie rapid; disprețuia din tot sufletul volubilitatea franceză și falsa căldură pe care o numea „tunetele și furtunile Operei“. Nu și-a pierdut niciodată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și nu formula mai bine decât el. Nimic greoi și nimic prea impetuos. O oră a trecut ca un minut; și și-a luat rămas-bun fără zgomot, ca oamenii din secolul al optsprezecelea. Contesa se uita la mânuța ei și o scutura ușor. „Sărmanul marchiz - mi-a spus - este fermecător. Dar nu pot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înainte de a se stinge fulgerător, ucis de un tramvai numit destin, trecut în neant prin voința malefică a „păsării cu clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Arțarul. Ești foarte rezistentă și faci față cu succes eforutilor prelungite. Ești tipul de femeie autodidactă, foarte exigentă cu ea însăși. Ești închisă în tine, chiar și față de cel pe care-l iubești. Trăsături definitorii: cerebralitatea. Curmalul. Ești o fire impetuoasă, tenace, ce nu cunoaște cuvântul “imposibil”. În dragoste, ești imprudentă, deseori inconstantă. Trăsături definitorii: optimismul. Teiul. Oscilezi permanent între curaj și lașitate adevăr și minciună, fidelitate și necredință. Ai idealuri domestice. Trăsături definitorii: filistismul. Frasinul. Dai dovadă de multă intuiție
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
artificială, ba chiar lipsită de spontaneitate. Îți place să-și subjugi partenerul până la anularea completă a voinței lui. Trăsături definitorii: ești tipul fantast. Pinul. Ai o voință puternică, iar dacă ești și bine organizată, devii un adversar redutabil. Ești pasională, impetuoasă, uneori imprudentă în dragoste. Trăsături definitorii: rafinamentul. Măslinul. Ești foarte puțin trasnparentă, de o discreție desăvârșită. Ești înțeleaptă și vei avea parte de o viață glorioasă. Trăsături definitorii: înțelepciune. Carpenul. Pui foarte mult preț pe felul în care arăți. Ești
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
adevărate elemente nu aparțin, poate, decât veșniciei. Atunci când Poesia sau Muzica, cea mai îmbătătoare dintre formele poetice, ne-a făcut să ne scăldăm în lacrimi, nu plângem, cum bănuiește abatele Gravina. din exces de plăcere, ci din pricina unei mâhniri pozitive, impetuoase, neliniștite, pe care o simțim din neputința noastră de a sesiza acum, din plin, pe acest pământ, o dată pentru totdeauna, aceste bucurii divine și încântătoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzică decât scurte și vagi lumini. Această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
când spiritul s-avântă în regiunile cele mai înalte, deodată expresia, în loc să-1 susțină, îi dă drumul să cadă din cer pe pământ și-l prăbușește din sânul lui Dumnezeu în noroiul acestui univers. Acest fel de sublim, cel mai impetuos din toate, i se potrivește de minune lui Dumnezeu, ființa imensă și formidabilă, care atinge totodată și lucrurile cele mai mari și pe cele mai mici’(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme, vol. II, p. 103). Sublimul binefăcător sau pozitiv e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]