1,880 matches
-
Judt avea în spate o operă impresionantă. Împlinise 62 de ani și ecourile monumentalei sale istorii a Europei de după Al Doilea Război Mondial, Postwar (Penguin, 2005; în românește, Polirom, 2009) erau departe de-a se fi stins. Colosal prin dimensiuni, implacabil prin verdicte și strălucit în demonstrații, tratatul de-o mie de pagini a devenit deja tomul-standard pentru înțelegerea Europei din intervalul 1945-1989. Tradus și comentat din abundență, volumul și-a demonstrat valoarea de unicat. E greu de crezut că, de-
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
antipodul pornirilor reprobabile, de violență și vrăjmașă obstinație. Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să mobilizeze fiziologia neuronală pentru o utopie redemptoare. Postulat mai degrabă poetic, - căci, iată, nimerit între uneltele visării artistice, scalpelul neurofiziologiei nu divizează doar, implacabil, nu rămîne prizonier al analizei în sine. Simbolismul corpului conține și putința unui asemenea vector, conducînd către zbaterile din adînc, pregnant purtătoare de noi configurații.
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de mijloc din primul sfert al veacului trecut, cu întâiul război mondial și cu tot ce i-a urmat în această parte a lumii, cu hărțile retrasate și cu reconfigurările politice și culturale atât de adânci. Simptomele acestui proces dezaxator implacabil, cu începuturile inaparente în secolul XIX, Corina Ciocârlie le urmărește în reprezentările literare ale câtorva mari scriitori ai epocii și ai acelui spațiu, căutând mărturii la Musil, la Broch, la Stefan Zweig, la Joseph Roth, la Gombrowycz, la Kundera, la
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
sensibilității și civilizației noastre, spre toată această ortodoxie care ne ține ancorați aici, undeva între Bizanț și Kiev, și de câte ori am vrut să umplem formele cu fondul ăsta au ieșit tensiuni și chiar conflicte majore”. Și la urmă, tranșant, radical, implacabil: „Eu sunt pentru împrumutarea formelor străine și împotriva fondului autohton. Nu vreau să fie umplute aceste forme”. De la cartea lui D. Drăghicescu din 1907, Din psihologia poporului român, nu cred să mai fi apărut alta decât cea de față în
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]
-
că imigranții care nu îndeplinesc condițiile stabilite vor fi îndepărtați de pe teritoriul țării. El a atras, însă, atenția, că nu se va pune niciodată problema unei regularizări "pentru toată lumea" sau în masă. Socialistul a subliniat că va duce "o luptă implacabilă împotriva imigrației ilegale și filierelor de muncă la negru".
Francois Hollande despre limitarea imigrației în Franța () [Corola-journal/Journalistic/58335_a_59660]
-
apel la martori oculari și a propus o recompensă de 2.500 de dolari pentru orice informație care ar duce la arestări în urma incidentului. Primarul orașului, Mitch Landrieu, a mers să viziteze răniții la spital. El a cerut încetarea "ritmului implacabil al violenței" care are loc pe străzile din orașul său. "Este important (...) să schimbăm cultura morții pe străzile din New Orleans, într-o cultură a vieții", a pledat el. Potrivit cotidianului Times-Picayune, care îl citează pe Serpas, la defilare asistau
Violență urbană în SUA, la o paradă: Cel puțin 19 răniți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56224_a_57549]
-
la Galeria Victoria, întrun spațiu total aseptic, în care vom regăsi multe dintre nuanțele inventariate în cele două cărți. Se consumă, de la un artist la altul, experiențe artistice dintre cele mai inedite, în care mijloacele moderne de investigare ne conduc implacabil la ideea că unicitatea se poate dizolva tocmai prin devoalarea ei în ipostaze ale gestului... comun. Fiecare fragment al discursului plastic, decuplat de la întreg, poate, cu toate acestea, să-și câștige independența, pentru că îi recunoaștem traseul pe circuitul informațional abundent
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
putut urca pe firmamentul filiațiilor lingvistice, astfel încît să ne dăruie, pe românește, numele generic al pasarii, clasa imensă în care încap mii de spețe, o întreagă împărăție existențială, înseamnă că limbajul poate dejuca suveran contrariile. O etică a lui, implacabilă, impune reparații radicale. Un papagal, pe masa de lucru a lui Flaubert De o asemenea exigență ascultă neapărat, îmi place să cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
o înfruntase cu curaj, dar și ca perplexitate în fața frumuseții unui astfel de act, frumusețe codificată cultural. Regizorul pare să fi ezitat aici cu acest personaj între a-i configura profilul unui laș și pe cel al unui crud și implacabil senior feudal care-și păstrează demnitatea și cruzimea în fața propriei sale morți. În mod cert, din punct de vedere al tradiției, ceea ce descalifică ultimativ un astfel de senior este lașitatea și nu cruzimea, însă valori mai puternice care însoțesc procesul
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
Shinzaemon. O bună parte din film este consacrat bătăliei finale, iar în coregrafia marțială este de apreciat absența torențialelor sangvine atât de dragi filmelor gore. Sângele și mațele nu țâșnesc din toate păr- țile, ceea ce dă frumusețe confruntării este linia implacabilă a sabiei, dansul ei ucigaș. Există în filmul lui Miike și o serie de concesii făcute tradiției filmului cu samurai, personaje- tip, precum cel al infatigabilului vagabond Koyata (Yûsuke Iseya), care păstrează o distanță ironică față de ceea ce presupune să fii
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît procurori morali. (...) Adică judecători implacabili. O țin, de-atunci, într-o indignare continuă... Le-a ieșit pasența, trebuie s-o recunosc. Deviza lor de-atunci era următoarea: ce a fost (în trecut, în timpul regimului totalitar) a fost, nu interesează ce-ai făcut înainte, contează ce
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate la limita morbidului, fără a se pierde, totuși, în labirinturile abandonării de sine. Captiv al unei călătorii spre necunoscut, poetul clamează pierderile esențiale cauzate de implacabila trecere, de neopritul râu care „rupe hălci întregi / din malul trupului”. Existența, privită retrospectiv, apare ca povară (greii desagi de timp purtați în spate) și provoacă fie lamento-uri bine temperate („câte patimi mai am de-ndurat/ câți sori de sânge
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
oricând la suprema distincție literară. Volumul de față - Fetițele. Rude sărmane - propune o serie de texte scurte, o dublă incursiune în universul feminin, în două ipostaze, sau vârste ale feminității. În Fetițele, ne aflăm în lumea complicată, guvernată de legi implacabile ale copilăriei și adolescenței, prilej pentru câteva reinterpretări ale unor teme mai vechi (tema dublului, a geamănului diabolic, a adulterului cu consecințe dramatice și a nebuniei). O serie de personaje populează ciclul de proze, traversândule într-un labirint straniu și
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
porno ar fi un mijloc de protecție. O pereche de ochelari de soare împotriva dezlănțuirii luminii. Esența e altceva decît aparența contingentului lasciv: „te-am iubit cu trupul pe cuvinte/ m-ai iubit cu umbra” (apă plată, ceai verde). Deoarece, implacabil, „la etajul patru/ capac peste moarte era cerul” (odată). Așadar un melanj de anecdotic, suspans, prozaism dinadins sfidător, o delicatețe dură, de tip „american”, asupra căreia, ca din întîmplare, binevoiesc a cădea reflexe, fie și contorsionate, ale transcendenței: „îngeri tereștri
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
întreaga energie rămasă, nu o descurajează. În momentul imediat următor este acolo, la post, cu un plan B, un plan de avarie. Oricât de deplasată ar părea comparația, această mamă este asemeni unui tanc, zdrobind totul în calea lui, înaintând implacabil așa cum moartea știe să o facă, un soldat universal animat de o credință mai puternică chiar decât istoria. Netzer a reușit să creeze nu doar un personaj realiabil așezat în circumstanțe dramatice, ci a creat un personaj memorabil prin intermediul unei
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
controla, în viața căruia nu mai poate fi omniprezența atotcuprinzătoare. Cum putem constata, efortul depus pentru a scăpa de închisoare este infinit mai mic față de acela de a scăpa din îmbrățișarea maternă. Fiul debil, nesigur, vulnerabil stă în fața acestui războinic implacabil, în fața acestei voințe uriașe, propria Mamă, într-o confruntare emblematică. Nu este cert că Mama înțelege argumentele, că a acceptat pactul care o distanțează de existența fiului, poate că în timp ce ascultă se gândește la o nouă strategie, la un nou
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
pentru a-și salva fiul nu a diminuat-o câtuși de puțin, loviturile mușcă din ea, dar nu o clintesc și putem presupune că odată plecat acest fiu, Mama va rămâne acolo, la post, așteptându-și ora, neobosită, indestructibilă și implacabilă precum moartea.
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
Stephane Mallarmé. Proiectul acestuia, de a încifra universul într-o carte („tout, au monde, existe pour aboutir à un livre”) e urmat cu consecvență nu numai în versurile uneori criptice, dar până și în titlurile volumelor. Toate au o rotunjime implacabilă, toate își conțin „eticheta”. Cartea de iarnă (1981) deschide seria. Îi urmează Poemul care nu poate fi înțeles (1993) și, după o altă pauză uriașă, Cartea Alcool (2010). Nu e vorba doar despre autoreferențialitate. De altfel, nici măcar referențial, Mureșan nu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
Alejandrei, Fernando Vidal Olmos, personaj întunecat, - „Întotdeauna m-a preocupat problema răului“, mărturisește Sábato -, obsedat de orbi și de orbire, de convingerea că menirea sa este aceea de a investiga răul din sufletul omului, prin descoperirea sectei orbilor care guvernează implacabil existența întregii lumi. Și totuși, mesajul definitoriu al lui Ernesto Sábato, acest mare creator și totodată apărător al libertății omului și al drepturilor sale, este plin de generozitate și noblețe: „În viață mai importante sunt iluzia, imaginația, dorința, speranța“, căci
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
adio patria mea, cu î din i, cu â din a. Livius Ciocârlie e în spiritul din Cap și pajură, din Viața în paranteză și din celelalte scrieri confesive în care se joacă pe sine ca personaj abulic și în implacabilă retragere spre margini, fără a fi chiar astfel. De reținut elogiul civilizației: „Un factor al temperării vieții este civilizația. Un om civilizat e mai puțin periculos decât unul rămas aproape de natură”. Ioan Es. Pop admite să fie confruntat cu drama
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
său: „Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru a fi furat o pâine este urmărit de brațul implacabil al legii întruchipat de infatigabilul inspector de poliție Javert (Russell Crowe). Cei buni, Fantine (Anne Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad pradă răului germinat de societate și de „orânduirea cea crudă și nedreaptă”, însă Jean Valjean joacă rolul Providenței
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
impresionează înainte de toate. Primul este luciditatea cu care diaristul se analizează și analizează situația curentă. Hudiță și Maniu sunt lucizii PNȚ, spre deosebire de Mihalache, de dr. Lupu sau de grupul ardelenilor (Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Ghiță și Ionel Pop). Jurnalul consemnează implacabil, cu o răceală emoționantă, dezmembrarea treptată a castelului de iluzii construit după răsturnarea dictaturii antonesciene. Cel de-al doilea aspect devine mai pregnant la sfârșitul anului 1945: atât Ioan Hudiță, cât și Iuliu Maniu, poate și alți fruntași țărăniști și
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
cuplul Zerlina/Masetto: Maria Jinga cu grație și finețe muzicală împreună cu Iustinian Zetea, personaj, bonom bine conturat scenic, cu a doua „mireasă”, Mihaela Ișpan cu timbru catifelat; în ambele formule succesul de public a fost asigurat. Cei doi interpreți ai implacabilului Comandor, Horia Sandu și Marius Boloș, deși puși de regie într-o situație dezavantajoasă, s-au descurcat onorabil. La pupitru, Vlad Conta a cărui știință stilistică și bun-gust s-au făcut simțite în conducerea acestui ansamblu tânăr, entuziast dar nu
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a fi fost implacabil a urmat, de fapt, doar logica loteriei, pentru fiecare ins în parte și pentru toți la un loc”. Cu intriga sa ambivalentă, situată într-un interval cronologic similar celui din Degete mici (interbeliccomunism- prezentul postdecembrist), Toate bufnițele schimbă radical registrul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
tem de „idealitate". Oricât ne-am înșela pe noi înșine idealitatea își are marginile ei. O femeie îți place fiindcă e frumoasă, fiindcă e inteligentă, fiindcă simți că i te poți încredința sufletește. Când începi s-o iubești se naște implacabil simțul proprietății. Ai nevoia să-i controlezi gândurile, s-o ocrotești cât mai aproape de tine, s-o și îmbrățișezi. Într-un cuvânt, orice gând că e o latură sub care ar putea să-ți rămână străină e dureros. Și când
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]