1,309 matches
-
primei ediții. În sfârșit, sunt bucuros că dl Silviu Lupescu a acceptat includerea acestui volum în programul Editurii Polirom pentru anul 2008. Bufnița din dărâmături se dedică părinților mei, celor care, uneori de foarte departe, m-au sprijinit în anii impreciși ai debutului. M.N. 1 ianuarie 2008 Praznicul Sf. Vasile cel Mare Capitolul Itc "Capitolul I" Areopagtc "Areopag" Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. Fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grupa cunoștințele de genetică, teoria matematică a informației, chimie, fizică, informatică, microelectronică, lingvistică, sociologie etc. pentru a analiza informația, codurile, comunicarea sau prelucrarea informației în domeniile biologice, fizice, sociale și tehnologice. Dificultățile de definire sunt îngreunate chiar și de terminologia imprecisă: este vorba de predarea integrată a științelor sau de predarea științelor integrate? Termenul utilizat cel mai frecvent este cel de „predare integrată a științelor”; această denumire vrea să sugereze faptul că este o strategie ce presupune reconsiderări radicale nu numai
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de vagă anume că, odată ce s-au produs asemenea mutații, aplicarea principiilor filosofiei transcendentale la analiza fundamentelor conceptuale ale fizicii nu va mai putea avea loc „în modul preconizat de Kant”26. În susținerea tezei unei legături slabe sau relativ imprecise între metafizica generală și metafizica specială un loc deosebit îl ocupă distincția propusă de Buchdahl între trei tipuri de condiții de posibilitate sau de cerințe metodologice, o distincție despre care el crede că este cel puțin în spiritul gândirii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doar o parte a structurii adânci pe care se bazează legea a doua a mișcării a lui Kant. Buchdahl conchide că nu există o demonstrație deductivă a acestei legi. „Astfel, în general, argumentele din Principiile metafizice încearcă într-un mod imprecis și exploratoriu să stabilească o anumită conexiune cu relevanță între structura transcendentală profundă (ontologia generală) și structura fizicii newtoniene.”28 Iată de ce, crede Buchdahl, ar fi greșit să comparăm demonstrațiile date de Kant pentru cele trei legi ale mișcării cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
evenimentele de la Târgu Ocna nu au pornit din inițiativa deținuților din sanatoriu, ci condiționate de cele din Pitești, și că au fost nevoiți să se adapteze condițiilor diferite de detenție, inclusiv bâlbâielilor Biroului Inspecții, care le dădea instrucțiuni contradictorii sau imprecise. Timp de un an de zile, de la sosirea lor, în mai 1950, și până pe 1 mai 1951, Pătrășcanu, Munteanu și ceilalți din grupul lor au căutat să se afirme în sanatoriu, conform indicațiilor primite de la Țurcanu la Pitești. Preveniți că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
enunțat în volumul Dimineața apelor, afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului: „Îmi place culoarea definitivă, mă doare tot ce-i străveziu / Nu știu să-mi acopăr ochii și nici nu vreau să știu”. Refuzând poetica vagului și a imprecisului, B. ezită între o lirică gnomică, grea de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie trupul-cravașă./ Paharul ce-l umpli într-una/ aruncă-l și ieși la plimbare... Oare poezie să fie această înșirare hilară de platitudini? Atmosfera de imprecis, de gratuit, domină din ce în ce mai mult poeziile Almanahului literar și trebuie să spun că dumneata, tovarășe Baconsky, îți dai contribuția din plin. Ți-am citit Poemele despre Bulgaria cu un legitim interes. Sunt poezii reușite ca În poiana partizanilor, și La
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de E. În viziunea lui Freud, visul latent este de fapt mult mai dens și mult mai lung decât visul manifest. Condensarea reduce deci lungimea și importanța visului. De asemenea, îl face mai complex și este responsabilă de caracterul confuz, imprecis sau absurd al unui mare număr de vise. Este amuzant, în visul meu, locuiai în casa lui Henri, în timp ce, în realitate, tu nu ai văzut-o niciodată!» Condensarea se manifestă tocmai prin schimbările brutale și necuviincioase de decor, de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sculptura. Greșind, nu stricăm bunătate de marmură sau de granit. Apelați la micile ritualuri însoțitoare scrisului: pregătirea cafelei, o scurtă plimbare în care să vă puneți ordine în idei, mutarea privirii de la foia de hârtie spre fereastră, spre un loc imprecis din perete. Nu intrați în capcana paginii albe. Mâzgăliți ceva, scrieți primele cuvinte care vă trec prin minte. Albul paginii sporește teama de a greși, de a macula inutil perfecțiunea foii. Jose De Broucker sugerează că o soluție în depășirea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Titlul informativ. Un asemenea titlu oferă cititorului esența informației. Nu este ușor de realizat, câtă vreme esențializarea poate fi pândită de mai multe primejdii: neclar, banal, fără impact. Voirol oferă câteva exemple: „Accident mortal” este scurt și atâta tot. Este imprecis și banal; „La St Pierre du Mont, un zidar care își continuase munca în ciuda furtunii și-a găsit moartea, căzând de pe acoperiș”. Foarte lung, acest titlu ne ajută să contextualizăm mai bine informația, dar excesul de detalii obosește, anulând curiozitatea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au mai adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii În mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă, imprecis, „o altă Marie” (alle Marie); Marcu o identifică pe „cealaltă Marie” cu mama lui Iosif/Ioset. Luca păstrează notația generală: „femeile care-l Însoțiseră din Galileea”. Ajungem la episodul mulieres ad sepulchrum! Matei păstrează, alături de Maria Magdalena, un personaj numit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sunt mărturii posterioare despre viața, Învățătura, moartea și Învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică Începe ușor ușor să scadă, iar Biserica pământească Începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu Înseamnă a impieta În vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: Întruparea lui Isus și Învierea Lui din morți. Înseamnă pur
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sfioasă, timidă. Are mișcări și gesturi feminine, iar ușoara lipsă de grație a mersului e În ton cu cea a femeilor din generația ei. Deși din pricina Înălțimii ei unii oameni pot aprecia la prima vedere că sexul subiectului e oarecum imprecis, orice observație prelungită ar avea ca rezultat decizia că este Într-adevăr fată. Vocea ei are de fapt o notă caldă, duioasă. Își Înclină capul să asculte când vorbește altcineva, când Își prezintă sau susține ideile, nu o face Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lampa de pe masă, mutată pe un scaun din colțul camerei, modifică tot peisajul încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) Un plop de alături palpita încet. Mai departe, se contura imprecis prima casă din Valea-Seacă. Dar toate erau într-un deficit de realitate. Spiritul nu le putea conferi întreaga existență... "Uite, lacul vine la noi. E și o barcă pe el", și-mi strânse mâna într-ale ei, de fericire. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dimineața aceea de vară totul confirma, în ciuda cotropitoarei secete, vitalitatea naturii, încât, viața - îmi spuneam - merită să fie trăită și retrăită de o mie de ori, numai că mă simțeam exclus din cercul acestei bucurii, în afara marii circumferințe. Era ceva imprecis, fără nume, o ceață ce se ridica împrejur, mă gândeam la Keti, la Ana, apoi la femeia de alături, de data aceasta fără o preocupare anume, gânduri care veneau și plecau ca-ntr-o sală pustie, golite de sens sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spunându-i că doamna e o rudă a mea, rugându-l „să termine” lucrarea, făcându-mă a nu ști că nici nu fusese începută, și când totul va fi gata să mă anunțe la telefon. Omul, înalt, slab, de vârstă imprecisă, se înclină ușor, vădit respectuos și mă asigură de grija ce o va depune, și cu adevărat, peste o lună și ceva îmi telefonă aducându-mi la cunoștință executarea comenzii. Când crucea fu instalată la mormânt, întinsei doamnei jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa ar trebui să fie. Am un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cămăruța de sus și ea descoperi suprinsă sentimentul acut de încântare la gândul de a avea un tânăr în casă. Felul în care cobora scările, în care-și așeza brațele subțiri pe masă când citea o carte, chiar și mirosul imprecis, ușor stătut al lenjeriei murdare pe care o aducea la spălat, îi producea o strângere de inimă, o senzație combinată de durere și dragoste. Erau emoții nepotrivite, desigur. Prostii de femeie. Doar nu era copilul ei. Fii ei muriseră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lozincile: Fiicele Indiei, Ordinul soarelui răsare, Pregătirea ligii tămăduitorilor, Liga Rugăciunilor, Frăția artelor. Mult hocus-pocus. Și câtă confuzie. Femei și bărbați indieni și europeni, amestecați în promiscuitate. Nu înțelegea cum îi suporta Elspeth. El nu fusese niciodată un tip nehotărât, imprecis, fără putere de decizie. Nu era mândru de asta. Era un semn de slăbiciune, dovada că dăduse greș în credință. Toată viața știuse că dacă o singură dată ceda, era pierdut. Misterele baroce care se petreceau de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de bătaia valurilor, și rămase acolo, complet liniștit, rememorându-și viața și gândindu-se la soția lui, la copii și la paradisul său pierdut, lăsând ceasurile să-și urmeze drumul, în așteptarea primei lumini a zorilor, o lumină albastru-verzuie și imprecisă ce începu să se întindă pe cer, îngăduindu-i să admire imensitatea întinderii de apă ce se deschidea în fața lui. Dacă-și închipuise că zăpada, orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putut imagina vreodată; și ar fi rămas pironit locului acolo ceasuri întregi, dacă un zgomot mare de mașini, în spatele său, nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noștri uimiți oasele Își pierd consistența și duritatea, Încet-Încet li se atenuează contururile, ceea ce era solid devine gazos, se Împrăștie În toate direcțiile ca o ceață subțire, e ca și cum scheletul s-ar evapora, acum nu mai este decât o schiță imprecisă prin care se poate vedea coasa indiferentă, și deodată moartea dispăru, era și nu mai este, sau o fi, dar nu o vedem, sau nici asta, o fi traversat pur si simplu tavanul Încăperii subterane, masa enormă de pământ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ochii interlocutorului, dar nu așa cum face cineva când Își ferește privirea. Privirea lui Belbo nu se sustrăgea dialogului. Deplasându-se pur și simplu, fixând pe neașeptate niște convergențe ale unor paralele cărora tu nu le dăduseși atenție, Într-un punct imprecis al spațiului, te făcea să te simți ca și cum tu, până atunci, te-ai fi fixat În mod obtuz asupra singurului punct lipsit de importanță. Dar nu era numai privirea. Cu vreun gest, cu o singură interjecție, Belbo avea puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Peripeții ale zodiacului, pe care l-am publicat anul acesta, se plânge că acele colecții disparate existente În acest domeniu - mai mereu opera unor editori cu seriozitate și fiabilitate scăzută, superficiali notorii, lipsiți de onestitate, incorecți, mai mult aș zice, impreciși - nu sunt la Înălțimea bogăției, a profunzimii acestui domeniu al cunoașterii...” „Timpurile sunt coapte pentru această reevaluare a culturii inactualității, după falimentul utopiilor lumii moderne”, zise Bramanti. „Ceea ce spuneți e sfânt, domnule profesor. Dar trebuie să ne scuzați această - Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]