647 matches
-
astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a doua. A curățat aerul din jurul său. A pus sub
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
de stabilitate. Aparenta contradicție se rezolvă de la sine, știută fiind "firea" modernității: o perioadă de veșnic tangaj în jurul unui "pivot". N-a fost Lovinescu singurul care să încerce o "obiectivare", dincolo de prejudecăți, a etalonului unei epoci. A avut, în perioda "impresionismului", încredere în gustul propriu, călăuzitor. A căutat, apoi, instrumente mai sigure de "abord". A încercat, totuși, să rămînă, în vremuri în care sauve qui peut, un om de nuanțe. Pînă la urmă, singura probă de valoare pe care i-o
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
De ce, cu alte cuvinte, nu s-a făcut referire la câteva studii înzestrate cu reală alonjă teoretică? Tehnica criticii și a istoriei literare (1938), Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică (1947), Notă despre așa-zisa „subiectivitate” (1944), Ce este impresionismul (1945) sau Critică și creație (1958) sunt pur și simplu de neocolit când vorbim despre criticul (subliniez) Călinescu. Și, pe cale de consecință, despre oricare dintre discipolii săi. Îmi permit să avansez, pentru această întrebare două ipoteze. Cât vor fi răspunzând
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
anticipat. Îmi vin în minte, la o primă vedere, cel puțin zece posibile exemple, din toate promoțiile. Sunt două variante. Sau poezia română actuala este, fără să fie numaidecât rea, îngrijorător de stereotipa; sau critică românească de poezie, inca îndatorata impresionismului interbelic, este, la rândul ei, îngrijorător de stereotipa. Din păcate, nu mă pot decide care din cele două e mai plauzibilă. Cum însă nu scriu versuri (și nici n-am de gand), nu pot decât să încerc să pun în
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Croce, Gundolf, Eliot, Curtius și, nu în ultimul rînd, Thibaudet, care afirma răspicat: "Critica e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii critici", a teoriilor literare și metodologiilor antitradiționale, adesea exclusiviste, călcîndu-se pe picioare nu o dată din intenția expresă de-a pune în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul și, implicit
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu, așa cum îndeobște se spune, îmbrăcând-o). Nu se dădea în vânt după un impresionism plin de gratuități narcisiste, dar nu îi menaja nici pe tinerii comentatori seduși de jargoanele scientiste ale momentului, îndeosebi, la vremea aceea, de cel al semioticii. Cerea deopotrivă, cu tact pedagogic, rigoare în demonstrație și eleganță în conducerea acesteia. Altfel
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Vă recomandăm l 55 ani de pictură românească Critic de artă, expert în arta românească și europeană, Mircea Deac face o radiografie a picturii românești din perioada 1890-1945. Încă din Introducere, autorul identifică drumul artistic al picturii românești, de la neoclasicism, impresionism și expresionism la constructivism și avangarda artistică. Mircea Deac: 250 pictori români. 1890-1945. Editura Medro, București, 2003. Preț: 347 500 lei. Sex și fantezie Romanul, scris de unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, cuprinde peste 500 de pagini
Agenda2004-11-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282190_a_283519]
-
scriitor interzis în România. Operația a reușit. Deci, paharul e pe jumătate plin. Dar, în același timp, vroiam să fundez și un început de hermeneutică românească, de la care eu și alții să ne putem revendica. Operația n-a reușit, fiindcă impresionismul era dominant. Deci, operația Eliade a reușit numai pe jumătate. Plus, în țară eu eram atacat că eram antimarxist, ceea ce era perfect adevărat, idealist etc., etc., iar în străinătate: ,A! recuperează pe Eliade în contul regimului"! Păi domnu'..., de ce n-
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci cînd acesta este constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile cînd este făcut, într-o măsură mult exagerată, complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Odată cu impresionismul și, apoi, cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a severității concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
pe alocuri în oralitate și de aceea formulele critice sunt greu memorabile [...]. Meritul principal al cronicarului literar este justețea în judecată, venită dintr-o comprehensiune de cititor atent și cu gust cultivat". Cornelia Ștefănescu mai evidențiază și natura specifică a impresionismului ce răzbate din textele sale: "Mihail Sebastian face figură de critic impresionist care discută opera în cauză fără prejudecăți, cu o înțelegere de ajuns de elastică, ceea ce l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostază
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
dintre acei cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru". Statutul echivoc al "impresionismului" îmbrățișat de critici renumiți precum Jules Lemaître, Taine, Sainte-Beuve, Lanson, Lovinescu sau Călinescu, repudiat de multe ori, exaltat alteori, impune o clarificare a acestui "impresionism de structură obiectivă" al lui Sebastian, aflat în strânsă legătură cu sensibilitatea estetică ce constituie
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru". Statutul echivoc al "impresionismului" îmbrățișat de critici renumiți precum Jules Lemaître, Taine, Sainte-Beuve, Lanson, Lovinescu sau Călinescu, repudiat de multe ori, exaltat alteori, impune o clarificare a acestui "impresionism de structură obiectivă" al lui Sebastian, aflat în strânsă legătură cu sensibilitatea estetică ce constituie substanța emoțională a criticii literare veritabile. La Mihail Sebastian, sensibilitatea estetică, plăcerea (intelectualizată) a lecturii, gustul, intuiția, impresia nu trebuie înțelese ca impresionism minor ce
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
a acestui "impresionism de structură obiectivă" al lui Sebastian, aflat în strânsă legătură cu sensibilitatea estetică ce constituie substanța emoțională a criticii literare veritabile. La Mihail Sebastian, sensibilitatea estetică, plăcerea (intelectualizată) a lecturii, gustul, intuiția, impresia nu trebuie înțelese ca impresionism minor ce ar ascunde insuficiența teoretică, ori ca diletantism (antiintelectualism) bazat pe un simplu joc asociativ, fără aderență la obiect, ce alunecă în divagație, transformând textele în pretext, ci ca sedimentări de natură estetică, morală și culturală, străbătute de raționalitate
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
XVII e o capitală contestabilă a literaturii clasice, e totuși singura demnă de acest nume. Remarca e a lui Thibaudet însuși în capitolul din istorie despre Sainte-Beuve. Și Călinescu, și De Sanctis au avut parte de obiecții asemănătoare referitoare la impresionismul clasificării materiei în Istoriile lor. Științificii au cârtit întotdeauna pe seama intuiției și imaginației critice, mai ales fiind vorba de istorie literară. Să întârziem o clipă asupra criteriului generațiilor. La noi, l-a folosit Al.Piru, nu și maestrul său. L-
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
făceau altceva decît să preia un slogan al lui...Adolf Hitler, care, la rîndul său, a adoptat expresia schilleriană: "Ich sînge wie der Vogel singt". Manifestîndu-se furibund, cu ocazia inaugurării Casei Armatei Germane din München, Führerul anatemiza orientările artei moderne, impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul, înglobîndu-le conceptului de "bolșevism cultural", fără a presupune, probabil, că se exprimă el însuși aidoma unui bolșevic, ca spusele sale rimau cu cele ale lui Trotki, Stalin, Jdanov, Mao. Iată cuvintele lui Hitler: "Poporul german este polul
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
este văzut doar ca o premoniție a cubismului ci ca punct culminant al artei unui secol care se încheiase. Sunt și alte lucrări de după 1900 - de Matisse, Bonnard, Vuillard - expuse aici. Au fost alese pe criterii destul de neclare - prelungire a impresionismului(?) - și nu reflectă în nici un caz bogăția de idei artistice din anii ce au precedat primul război mondial. O a doua dimensiune a expansiunii este geografică. Dacă arta franceză este în continuare dominantă, curatorii muzeului au rezervat o suprafață semnificativă
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
și cele aflate în zare. Renoir figurează - "Femeie la marginea mării" - și în expoziția "Impresioniștii și marea" de la Phillips Collection din Washington. Manifestarea se înscrie în seria celor care, recent, au pus sub lupă un anume segment al creației impresioniste - "Impresionismul și iarna", "Natura moartă impresionistă", "Impresioniștii la Argenteuil" - fiecare titlu incluzând desigur cuvântul cheie, aducător de public. Expoziția de la Washington a fost destul de modestă ca dimensiuni și ca valoare a exponatelor. Fapt interesant, semn al aceleași tendințe de diversificare deja
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
dimensiuni și ca valoare a exponatelor. Fapt interesant, semn al aceleași tendințe de diversificare deja menționate, un mare număr dintre lucrările expuse au fost creații ale unor artiști - Corot, Courbet, Boudin, Jongkind, - atașați în mod normal mișcării realiste și nu impresionismului. În aceste condiții, variațiunile pe o singură temă - personaje pe plaja de la Trouville - pictate de Eugene Boudin au fost, alături de câteva marine de Monet, printre cele mai interesante exponate. Revenind la Metropolitan, reorganizarea colecției occidentale a secolului al XIX-lea
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
unui vârtej neobosit, momentele memorabile ale carierei lui Van Morrison. Uneori, dintr-un spectacol sau dintr-un disc, Greil Marcus reține doar un cântec, doar un fragment de linie melodică ori un simplu sunet. Tehnica lui e o combinație de impresionism și de subiectivitate provenită din metodele criticii de identificare. Autorul își apropriază acele părți din creația lui Van Morrison care sunt compatibile cu propriile obsesii, lecturi, senzații și amintiri. Criticul nu ezită să intre peste partitura compozitorului, suprapunând propriul scris
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
a face vizibil, în serii de lucrări, un proces de creație altfel ascuns de straturile suprapuse de culoare ale unui tablou. Monotipurile lui Degas demonstrează însă modernitatea și nonconformismului creației unui artist prea strict încadrat în mintea noastră în limitele impresionismului. Paradoxal sau nu, în multe dintre alăturările propuse în expoziția de la Clark, Degas a apărut a fi spiritul cu adevărat inovator. Expoziția cu cel mai mare succes de public din America acestei veri a fost și ea dedicată creației lui
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
folosite: „noțiuni vagi, neștiințifice de apreciere a valorii lucrărilor (de pildă unele articole semnate de Matei Călinescu)”. Se vede limpede cum se deschide astfel calea unui reproș care va face carieră în discutarea unui anumit tip de critică și anume „impresionismul”. Cuvîntul se va lipi pe o anumită categorie de critici (nominalizat fiind acum, iată, Matei Călinescu), ba chiar am putea spune pe o generație de critici. Argumentele, încă de la început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
anume „impresionismul”. Cuvîntul se va lipi pe o anumită categorie de critici (nominalizat fiind acum, iată, Matei Călinescu), ba chiar am putea spune pe o generație de critici. Argumentele, încă de la început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind incriminat neapărat ca metodă de analiză, ci mai degrabă ca semnificant pentru un alt fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind incriminat neapărat ca metodă de analiză, ci mai degrabă ca semnificant pentru un alt fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din 1962, va avea o lungă carieră pe post de ștampilă denigratoare. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]