719 matches
-
-i asigură originalitatea și că dorești să Împărtășești și altuia bucuria ta. Cel care vrea să Învețe ce este haiku-ul o poate face cel mai lesne citind comentarii. Nu comentarii pedante și savante, ci interpretări mai curînd subiective și impresioniste care să mărturisească conlucrarea comentatorului la Înfiriparea sensului, calea aparte pe care el a ajuns la miezul poemului și pe care o poate povesti și altuia. Un comentariu bun În acest sens este citire asistată. Îndrumare și Încurajare a cititorului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori în "scrisoarea deschisă" (căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității"). Tudor Arghezi. Discursul polemic e un studiu de o subtilitate evidentă, o combinație elegantă între atitudinea impresionistă și critica de factură preponderent psihanalitică, un discurs care frecventează cu energie analitico-sintetică straturile freatice ale textului arghezian, acea construcție despre care ni se spune că propune "cea mai delectantă miză intelectuală: umorul", un fel de armă secretă a spațiului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secol, în genul: tu înregistrezi, reproducere mecanică, stupida realitate? Eu păstrez ficțiunea istorică, ce zici de marile mele mașinării, "intrarea cruciaților în Constantinopol" și "moartea lui Sardanapal"? Tu lucrezi cu alb și negru? Uită-te la coloritul meu (prima expoziție impresionistă are loc la Nadar, fals rival și adevărat complice, în 1874). Tu descompui mișcarea cu Marey și cronofotografiile lui? Ei bine, spune Seurat, fă întocmai cu lumina, dacă ești în stare. Dar iată că, la începutul secolului, cinematograful, complicație serioasă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limba română cu scopul de a apăra, în lipsa viziunii asupra limbii române ca limbă nouă sub toate aspectele, originea latină a acesteia: „Aspectul slav pe care i l dau limbii române cuvintele de origine slavă e mai mult o afirmație impresionistă decât o realitate”; „Dealtfel nici nu trebuie să ne închipuim că înlocuirea elementelor lexicale latine prin cele slave (avena cu ovăz, avica cu gâscă, finis cu sfârșit, honor cu cinste, nudus cu gol, semita cu potecă etc.) s-ar fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constant. Așa cum va proceda în dramaturgia de mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acele produse reci ale pragmatismului care bântuie prin lumea de azi. Tierra caliente se referă nu numai la condiția pământului. Există și în oameni ceva din misterul acestui pământ crucificat între soare și ploi. Intrăm în Villahermosa. Oraș pentru pictori impresioniști, parcă. Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele două este mai mare decât ar fi putut construi spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stop și se ridică ușor În aer Îndreptîndu-se spre lună, acolo unde știm din alt film că locuiesc toți cei pe care i-am pierdut. Și totuși, la ziua de naștere a lui Faye, pe muzica lichefiată a unui grup impresionist de muzicanți mexicani grași sub pălării cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teama de a o ține pe loc, de a o face să rămână În urmă și totul din vina mea. Și cursa Începe În fiecare an din ce În ce mai devreme: există chiar o grădiniță În cartierul nostru unde au un perete dedicat impresioniștilor. Mamele s-au obișnuit de voie, de nevoie cu ideea că banii nu pot cumpăra dragostea, dar cred că-l pot cumpăra pe Monet, și asta e suficient pentru ele. Mame epuizate care merg la serviciu și care-și Înscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
XIX-lea atrag atenția. La Muzeul de Artă din Philadelphia, de exemplu, o expoziție a fost consacrată peisajelor lui Renoir, artist care demonstrase încă din 1878 - în "Doamna Charpentier și copiii ei" - că nu există nepărat o incompatibilitate între "revoluția" impresionistă și stilul salonard, burghez. Pictorul, adulat de public dar prea puțin apreciat de critică din cauza imaginilor sale repetitive, dulcege, mereu lipsite de îndoieli, este cunoscut mai ales ca portretist și nu ca autor de peisaje. Și totuși, în deceniile de la
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
aproape și cele aflate în zare. Renoir figurează - "Femeie la marginea mării" - și în expoziția "Impresioniștii și marea" de la Phillips Collection din Washington. Manifestarea se înscrie în seria celor care, recent, au pus sub lupă un anume segment al creației impresioniste - "Impresionismul și iarna", "Natura moartă impresionistă", "Impresioniștii la Argenteuil" - fiecare titlu incluzând desigur cuvântul cheie, aducător de public. Expoziția de la Washington a fost destul de modestă ca dimensiuni și ca valoare a exponatelor. Fapt interesant, semn al aceleași tendințe de diversificare
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
Renoir figurează - "Femeie la marginea mării" - și în expoziția "Impresioniștii și marea" de la Phillips Collection din Washington. Manifestarea se înscrie în seria celor care, recent, au pus sub lupă un anume segment al creației impresioniste - "Impresionismul și iarna", "Natura moartă impresionistă", "Impresioniștii la Argenteuil" - fiecare titlu incluzând desigur cuvântul cheie, aducător de public. Expoziția de la Washington a fost destul de modestă ca dimensiuni și ca valoare a exponatelor. Fapt interesant, semn al aceleași tendințe de diversificare deja menționate, un mare număr dintre
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la rangul celor mai avansate civilizații ale antichității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aparenta derivă narativă a intrigii ce începe odată cu declanșarea primei alarme aeriene ce anunță sosirea misilelor trasând pe cer curcubeul gravitației și aducând moarte la sol, este dublată de o diversitate de voci, asumând stiluri foarte diferite, de la cel foarte impresionist al fluxului conștiinței la cel mai sec al scenariului de film. Vastul puzzle de personaje, voci și teme este animat de viziuni paranoice ale unor conspirații ce proliferează în toate direcțiile, pe toate traiectoriile, mai ales de cele trasate de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportând restructurări esențiale, deschis spre un vast câmp relațional, câștigând o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă între eu și lume, într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii în reverie străbate obsedant întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau în minutele clare ca niște gonguri ale soarelui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tot în scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut în imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape în fiecare vers. Covârșitoare în volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
practicat ea în secolul al XX-lea. Și nu i-a zis postcritică, ci paracritică. Una dintre cărțile sale fondatoare se intitulează Paracriticismus (1975). Critica lui se vrea, astfel, departe de sofisticatele metodologii moderniste, poate ceva mai aproape pe critica impresionistă, artistă de la noi. Ihab Hassan propune un model de critic inovator, violentând genurile critice consacrate, în căutări pe care el le numește "paracritice", din care nu exclude nici autocomentariul, de regulă, într-o scriitură patetică, neconvențională, o critică cvasiartistă, paraliterară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
33%) conțin articole, știri sau informații referitoare la Irlanda, grupate În 285 de texte. Această mare cantitate de text pe care am fișat-o, coroborată cu specificul informației de presă, m-au făcut să cred că simpla descriere factologică și impresionistă a materialului ar fi fost insuficientă. Pentru a prezenta acest bogat corpus de texte Într-un mod mai riguros, am recurs așadar, În paralel, și la o analiză prin procedee statistice. În primul rând, am avut În vedere consemnarea numerelor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și, pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A. Wols, U. Hlichaux, H. Hartung, C. Atlan), creațiile mișcării Cobra
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
poetul ar putea sugera într-adevăr imagini picturale unor cititori ipotetici oare ar ignora total pictura, este clar că, în cadrul tradiției noastre culturale generale,, unii scriitori au izbutit să sugereze imagini emblematice, pictura peisagistică a secolului al XVIII-lea, efectele impresioniste ale unui Whistler și așa mai departe. Capacitatea poeziei de a realiza efectele muzicii este ceva mai îndoielnică, deși este larg răspândită ideea că poate să facă acest lucru. La o analiză atentă, "muzicalitatea'' din versuri se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
generat o pletoră de scrieri despre omul gotic si despre spiritul baroc și a dus la folosirea în literatură a termenilor "rococo" si "Biedermeier", în domeniul artelor frumoase, succesiunea clar ordonată a stilurilor : gotic, renascentist, baroc, rococo, romantic, Biedermeier, realist, impresionist și expresionist, i-a impresionat pe istoricii literari și s-a impus și în periodizarea literaturii. Stilurile menționate sunt împărțite în două grupuri principale care, în esență, prezintă opoziția dintre clasic și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
crachis), maniera neagră. Au fost mimate și tehnicile picturii de șevalet: ulei, tempera, aquarelă, pastel - gravura colorată, tehnica foto - fotogravura. Un alt scop a fost acela de a rezolva materialitățile formelor figurate. După cum observăm, o pleiadă de artiști din perioada impresionistă și din perioada modernă s-au servit de tehnica litografică pentru a realiza propriile lucrări, fără a mai fi constrânși de dificultățile pe care le impuneau celelalte tehnici ale gravurii tradiționale. Materialitatea, de data aceasta, este prezentă mai ales pentru
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]