1,869 matches
-
M-am dus în bucătărie să pregătesc ceva de mâncare. Soțul meu s-a întors mai devreme ca de obicei de la munca lui și m-a rugat să scot valizele. - Plecăm mâine dimineață în Italia, a spus el vesel. Călătoria improvizată semăna cu o fugă. Sucki rămânea acasă, un prieten bun putea să vină din când în când să-i dea semințe și să-i schimbe apa. Italia era, după cum știe toată lumea, țara artiștilor, a maeștrilor tuturor șmecheriilor și iluziilor. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rugase să fie ascultător și să aibă răbdare cu Moș Calistrat. Gândurile care îl frământaseră până mai adineauri dispă ruseră ca prin farmec. Mintea i se golise, acum încerca să rețină tot ce-i spunea bătrânul. Se apropiară de puntea improvizată și Calistrat păși pe ea. Trunchiul gros se arcuia sub greutatea bătrânului, dar acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte lăsate în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
motivul că nu au fost concurenți. La 19 ianuarie 1919, ne-am prezentat. Am avut concurent pe Zaharescu, funcționar la Banca Bacăului, care ne era dat de Cristoveanu și avea ordin să se oprească la semnul făcut de noi. Concurent improvizat, iar pe Orienstein îl aveam concurent serios. S-a început licitația (strigările) de la suma de 165.000 lei. Cine dă mai mult? Zaharescu s-a oprit pe la 500.000 lei, iar noi cu Orienstein am mers până 710.000 lei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drumuri amenajate. O mențiune specială facem pentru oi, crescute în număr mare pe lâng fiecare gospodărie. Avantajele oferite (lâna, brânza, laptele, carnea, pielea și blana), în condițiile asigurării unei îngrijiri minime de întreținere (se adăposteau iarna pe sub copaci, în adăposturi improvizate), i-au determinat pe unii dintre români să se ocupe exclusiv cu creșterea oilor. Din această ocupație de mare vechime la români ca și la alte popoare și din caracterul itinerant al acestei ocupații, străinii au făcut din toți românii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau confecționate casele, materiale folosite în mare parte și astăzi, sunt cele cunoscute: lemnul, lutul, huma, lutul galben, stuful, paiele, chirpiciul, cărămida, tabla, țigla, dranița, piatra, cimentul și toată gama de materiale folosite în noile construcții, după 1989. Exceptând locuințele improvizate, sezoniere, vom spune că pe o temelie de piatră se așeza o structură de lemn, de formă rectangulară (pătrată sau dreptunghiulară). Lemnul era de „pe loc”, adică din locul unde s-a început defrișarea pădurii, era prelucrat sumar, cojit, folosit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau de vin. Nici un spațiu de dormit pentru echipaj, nici bucătărie, nici arme. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât cel de acum... În scurt timp, unul din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar pentru câteva ceasuri, vestea morții lui Brandan avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stare de izolare blazată și și-ar redobândi astfel ceva din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi prindem sigur. Să ne grăbim. Amory a devenit conștient de stomacul său. Intrând În mașină, a aruncat rapid vopseaua diplomației peste un plan improvizat pe care-l concepuse. Acesta se baza pe niște „complimente“ ajunse la urechile sale la școala de dans, pe ideea că era „strașnic de chipeș și de englez, Într-un fel“. — Myra, a spus el, Îngroșându-și vocea și alegându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
contopit cu ploaia: „Tout suffocant Et blême quand Sonne l’heure Je me souviens Des jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai, ai, ține-mă că mor! El băuse numai spirt, whisky de la Mișu, pufoaică și alte băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ghiveciul? traduse Gabrielescu gândul american al lui Smith. - Pentru Mariana. - O cunoști? - Da! Da, da, da, mă cunoaște! țipă Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată. Văzând-o pe Marcela care își așeza cu grijă și emoție acuarelele, Ovidiu, încă palid după episodul cu whisky-ul, se făcu mic, ascunzându-se cât putea după portretul lui Sorinel. Mariana, având acum o motivație mult mai puternică, fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Jörger; unde a fost lumină strălucitoare, acum e un întuneric mat pentru că Sophie a plecat, poate că pentru totdeauna, dar probabil că numai până mâine dimineață, la școală. # Camera lui Rainer e despărțită de camera Annei printr‑un perete subțire, improvizat, prin care se aude totul dintr‑o parte în alta; ca adolescent n‑ai nici un pic de viață privată. Nu poți să te dezvolți fără ca celălalt să observe și să se dezvolte și el. De exemplu, în Anna se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pasaj din cartea de rugăciuni și apoi a mângâiat‑o îndelung pe cap, timp în care pe Rainer l‑a cuprins o liniște interioară. Mulți ani la rând s‑a gândit la scena asta ori de câte ori se afla în cadă (cada improvizată din bucătărie), în timp ce mămica îl săpunea peste tot - făcea asta chiar și după ce Rainer crescuse mare - ca să fie curat din cap până‑n picioare; pe dinăuntru e un copil al Domnului, iar pe dinafară trebuie să se vadă clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
organe care nu‑i fac lui Rainer nici o impresie deosebită, deși cândva a venit pe lume prin ele. Cu pistolul în mână, Rainer se duce la sora lui care a dormit toată noaptea alături de el, despărțită doar de peretele subțire, improvizat, și care mai doarme încă liniștită și încrezătoare. O împușcă pe Anna în cap, de la mică distanță, zdrobindu‑i osul frontal și cufundând‑o într‑o inconștiență care se instalează cât ai clipi. Câteva frânturi din op. 33 a de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
catolică care se dedică învățământului gratuit. Renumit parc de distracție din Viena. Joc de cuvinte intraductibil: Geschlecht = 1. sex. 2. neam, familie. (nota trad.) Grup de artiști care își propun un soi de teatru total, pe jumătate regizat, pe jumătate improvizat, și care se înțeleg pe sine ca moraliști ai societății. Faimosul Boulevard de la Croisette din Cannes, loc de promenadă străjuit de palmieri, cu Palais des Festivals et des Congrès (unde se desfășoară anual Festivalul Internațional de Film) și Cazinoul Palm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unui "rege al poeziei" (cu toate că, slavă Domnului, exercițiul literar nu-i lipsea), ci a unui bonjurist oarecare. Pe când Ion Ghica e un clasic al prozei noastre. Nu e desigur o întîmplare, că unul nu avea decât cultură literară (și aceea improvizată), pe când Ghica audiase cursuri de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine și, se pare, emulase cu Délaunay, cunoscutul astronom, la examenele de calcul infinitizimal și integral. Se știe, de altfel, că, la Academia Mihăileană din Iași, a fost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș rămas din altă vreme; Un bogat buchet de elegante crizanteme. În anonima cabină - Vibrație, mireasmă, Lumină. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Atelier / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
gară. S-a nimerit că o patrulă de milițieni controlau pe cei care dormeau în sala de așteptare. Ajunseseră la un băiețel firav care se freca la ochi și nu știa ce este cu el! Niște clienți mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, încercau să le spună milițienilor cine este firavul personaj. Moș Lică fiind o cunoștință a milițienilor, l-a luat de mână pe băiat și a spus că îl cunoaște. Îl știa pe băiat căci de mai multe ori
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
seara, s-a culcat cu multe parale în buzunar, câștigate mulțumită împrumutului făcut în împrejurările mai sus povestite. Cred că voi mai avea prilejul să povestesc cititorilor acestei reviste și alte glume ale mele rimate fără nici o pretenție și totdeauna improvizate, glume ce se țin bine minte în orașele prin care împrejurările m-au făcut să pribegesc. Sinaia Referință Bibliografică: Patru Epigrame / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
să ajungă la urechile celor din banda Zoo. Astfel că duminică seara Porumbița avea să-și ia zborul spre vechiul cuib. Am plecat din timp de la grădina de vară pentru a lăsa timp porumbeilor să-și trăiască întâlnirea din cuibușorul improvizat ad-hoc. Aveam să mă reîntâlnesc cu don Basilio la cămin și acesta mi-a spus că se va muta de la cămin la noua gazdă. Mi-a explicat că la cămin eram trei într-o cameră, iar el voia să fie
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]