495 matches
-
ne referim numai la câțiva termeni în psihopatologie, exemplificarea este suficientă pentru a ne convinge: Tipul de termeni Cultural/emoționali Științific/raționali Nebunie Furie Sminteală Vedenii Păreri Frică Neliniște Neastâmpăr Alienație mintală Agitație psihomotorie Delir Halucinații Idei greșite Fobie Anxietate Impulsivitate Problema limbajului științific rămâne o temă permanentă în delimitarea, definirea și utilizarea „câmpului epistemologic” al unui domeniu de cunoaștere științifică. Semnificativ în sensul acesta ni se pare a fi comparația dintre „limbajul medicinei somatice” și „limbajul psihiatriei”. Ambele categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a liniei mediane (buză de iepure, gură de lup), defecte de implantare ale dinților, nas în șea, prognatism, malformații ale membrelor, ale feței și capului, imaturitatea organelor genitale etc.; - stigmate psihice: oprirea în dezvoltarea psiho-intelectuală, imaturitate afectivă, nedezvoltarea limbajului, instabilitate, impulsivitate, dificultăți de adaptare-integrare socială, amoralitate, conduite agresive etc.; d) atitudinile bolnavului: umilă, neliniștită, agresivă, orgolioasă, rezervat sau agitat etc.; e) ținută și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la ambele sexe; 2) Anomalii de caracter, semnalate ca trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și violența Agresivitatea și violența ocupă un loc important
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare de regulă la copii și adolescenți (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături psihopatologice: impulsivitate, turbulență, înclinație spre mânie, nesupunere, încăpățânare, dezordonați, împrăștiați, violenți, bătăuși. Bolnavii vor să domine într-o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
marginal în care-și găsește identitatea și securitatea. Stările de dezechilibru psihic se caracterizează prin câteva trăsături majore, care le sunt specifice din punct de vedere psihopatologic. Acestea sunt următoarele; 1) un stil de existență specific, caracterizat prin următoarele: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință de mitomanie, disimulare, conduită labilă și imprevizibilă; 2) o anumită evoluție psihobiografică, caracterizată prin existența unor frustrări, psihotraumatisme, devianțe etc., așa cum se poate vedea în continuare: a) copilărie tulburată în cere semnalăm: alternanță de apatie și surexcitare, activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
definește prin mecanismele de apărare proprii amintind de cele ale psihozei (Bergeret). Din punct de vedere psihopatologic, acest grup de tulburări se manifestă printr-un polimorfism clinic reprezentat prin următoarele (Keniberg și Marcelli): angoasă, simptome nevrotice, sindrom depresiv, instabilitate si impulsivitate. D. Widlöcher consideră patru trăsături psihopatologice fundamentale pentru „stările-limită”, și anume: - o activitate fantasmatică lipsită de apărarea nevrotică obișnuită, - o angoasă de anihilare (distrugerea coerenței sinelui), - organizare haotică a dezvoltării libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a se pune în valoare pe ei înșiși. Personalitatea de tip isteric a fost pe larg descrisă la femei. Ea este caracterizată prin următoarele „trăsături psihopatologice”: histrionismul, facilitatea afectelor, modelul de gândire dominat de imaginație, reactivitate emoțională cu hipermotivitate și impulsivitate, sugestibilitate crescută și mitomanie, dependență afectivă, tulburări de dinamică sexuală (frigiditate, indiferență, desgust). În ceea ce privește personalitatea de tip isteric la bărbați, aceasta rămâne încă o problemă discutabilă, fără a fi însă exclusă. În orice caz, atunci când ea este pusă în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
minuțiozitatea, corectitudinea, totul desfășurându-se pe un fond de neliniște interioară. La acestea se mai adaugă îndoiala, obsesiile, compulsiunile și ritualurile. 5) Personalitățile psihopatice În această categorie intră o constelație de anomalii de caracter și de conduite cu tendințe antisociale, impulsivitate și instabilitate afectivă și socio-profesională, dar care au o individualitate caracteristică proprie din punct de vedere psihopatologic, neputând fi confundate nici cu structurile nevrotice, nici cu cele psihotice ale personalității. Acest tip de personalitate a fost izolat pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipuri de personalități anormale sunt incluse personalitățile psihopatice, sociopatice și personalitățile antisociale. Acest tip de personalități au un caracter psihopatologic eterogen, marcat de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor. Din punct de vedere psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism în care notăm prezența următoarelor aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature Acestea reunesc acele modele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se liniștească, să nu mai deranjeze lecțiile și să își respecte colegii, dar rezulatele nu sunt satisfăcătoare. De curând a apelat și la sprijinul unui psiholog. VI. Analiza datelor și stabilirea ipotezei Incapacitatea copilului de a-și menține atenția, hiperactivitatea, impulsivitatea, neatenția - toate acestea fac ca elevul să nu se implice pe deplin în activitatea didactică, ceea ce conduce la rezultate școlare slabe, dar și la formarea unei atitudini de respingere din partea colegilor de clasă. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți ai
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
rahitism, otite supurate repetate, coreea Sydenham. Toate aceste cauze concură la originea unui sindrom cerebral al copilului care provoacă un retard în dezvoltare, cu tulburări de limbaj și comportamentale, cu o instabilitate psihomotorie, fie în sensul unei excitabilități crescute, a impulsivității, cruzimii, fie în sensul unei lentori, a unei profunde anxietăți provocată adesea de intoleranța mediului. Aceștia se acomodează greu, atât în activitatea intelectuală cât și în cea motorie, se inhibă sau sunt instabili. Dacă mai adăugăm la acest tablou și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fizică și cea mintală; dezechilibru între diferitele funcții psihice. În timp ce la copilul normal dezvoltarea unei funcții stimulează și structura evoluției altora, la debilul mintal avansul unei funcții se realizează în detrimentul celorlalte; d) R. Fau observă fragilitatea construcției personalității, datorită durității, impulsivității și lipsei de control, în timp ce la unii apare o fragilitate mascată, făcând posibilă disimularea trăsăturilor negative. În general, toți au un activism redus cu o motivație deficitară, concretizată în lipsa de scopuri, interese, aspirații reale, superficialitate în emiterea judecății, instabilitate afectivă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
voinței Predescu (1989)71, pe lângă parabulie, care constă: "într-o insuficiență volițională, însoțită sau determinată de anumite dorințe, pulsiuni și acte parazite" și disbulie care se caracterizează prin dificultatea de a trece la acțiune sau a o termina, mai includ: impulsivitatea și raptusurile anxioase. 1. Actele impulsive-sunt activități psihomotorii cu debut și sfârșit brusc, pe care bolnavul nu le poate controla. Sunt cazuri în care există o reală îngustare a câmpului conștiinței, o dovadă fiind amnezia parțială a episodului și caracterul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
renale, dificultăți de învățare, tulburări de limbaj. > Sindromul Prader Willi Cauza o reprezintă microdeletia pe brațul lung al cromozomului 15 și se manifestă prin întârziere mentală ușoară, întârzieri în dezvoltarea motorie și a limbajului, tendințe obsesiv-complusive, comportamente repetitive, depresie, anxietate, impulsivitate, iritabilitate, agresivitate, instabilitate afectivă, stimă de sine scăzută, hiperfagie. A.2. Malformații congenitale, apar într-un procent de 7 până la 17% dintre cazuri și pot fi: anomalii ale tubului neural și malformații însoțitoare celorlalte anomalii genetice. A.3. Factori infecțioși
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
baricade", alergând, sărind "ca un resort", incapabil să stea așezat. La scoală copiii sunt agitați, neastâmpărați, se leagănă, se contorsionează, își agită picioarele, abia îmbrăcați se reped în stradă sau în curte în recreație, traversează strada fără să se uite. Impulsivitatea se traduce printr-o dificultate de a respecta regulile, intervenție brusc în clasă, nerespectarea rândului la cuvânt, la joc, a regulilor sportive. Tendința de a-și impune prezența fără respect pentru ceilalți, de a apuca obiectul din mâna celuilalt înainte de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a regulilor sportive. Tendința de a-și impune prezența fără respect pentru ceilalți, de a apuca obiectul din mâna celuilalt înainte de a i se oferi, de a se angaja într-o manieră periculoasă și riscantă fără a aprecia consecințele. Această impulsivitate poate merge până la tulburări de comportament agresiv. Hiperactivitatea cu deficit de atenție prezintă (la două treimi din copiii cu acest diagnostic) o comorbiditale cu: * tulburări de conduită; * tulburare opozițională; * tulburări de învățare; * tulburări anxioase; * tulburări de dispoziție; * sindrom Gilles de la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anxioase; * tulburări de dispoziție; * sindrom Gilles de la Tourette și ticurile cronice. Evoluția este relativ cronică. Mulți copii hiperactivi manifestă caracteristicile în timpul copilăriei și adolescenței. Pe parcursul dezvoltării hiperactivitatea motorie se diminuează, atingând niveluri de agitație controlată, însă deficitul de atenție și impulsivitatea pot persista până la vârsta adultă (Gianina Cucu-Ciuhan, 2003, apud Dindelegan 2006)79. 5.4.2. Tulburări psihogene A. Reacții psihogene 1. Reacții acute: * de șoc * de subșoc 2. Reacții subacute: * reacția depresivă * reacția paranoidă * reacția pseudocatatonică * forma de protest B.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1969, pp. 250-294)152. Marlbourough a fost strămoș al lui Winston Churchill, care, de asemenea, a fost capabil să își pună temperamentul ciclotimic în slujba carierei. Biograful lui Churchill a descris de asemenea modul în care grandoarea, gândirea schematică și impulsivitatea care sunt parte a maniei pot fi regăsite în personalitatea unui lider. Cercetările au demonstrat faptul că o vulnerabilitate genetică la boli bipolare este acompaniată de o predispoziție spre creativitate. Potrivit acestor studii, rudele apropiate ale pacienților cu tulburare bipolară
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
iscusință, felul de a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind una din victime) și are câteodată - în atacurile împotriva lui Maiorescu, de pildă - impulsivități în exces. Redactate cu scrupulul său stilistic absolut, scrisorile întregesc imaginea omului și a scriitorului. Contribuția sa la crearea unei literaturi urbane s-a exercitat pe calea negativă a ironiei; dar Caragiale este singurul creator al nostru care a lăsat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
economice și sociale din RSR. Pentru prea multe compromisuri, cu alte cuvinte, cu "chiaburimea" de la sate (Moraru C. et. al.: 2006, 207, 239) în primul rând, dar și, colateral, cu "mica-burghezie" de la orașe. "Curat" "deviere de dreapta"! Alte critici vizau impulsivitatea cu care amenința că demisionează de fiecare dată când era criticat în Biroul Politic sau brutalitatea verbală cu care își trata subalternii. Nu în ultimul rând, Luca nu ar fi conștientizat importanța reformei monetare și chiar i s-ar fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lustruie? ți zilnic�104. Chiar ? i Titu Maiorescu remarcă: �Iorga seam? n? cu un paing care?? i ? ese p�nza, lucr�nd tot timpul la ceva�. Era �nzestrat cu putere imediat? de decizie, spirit de disciplin? , vitalitate ? i energie care �i amplificau impulsivitatea. Iorga scria ��n fă? a mor? îi, oricine trebuie s? aib? un singur g�nd: s? munceasc? mai repede, pentru c? urmeaz? s? se trag? linia�. ?i �nc? una �Tr�nd? via este o sinucidere ginga?? ? i moale�. ?i �nc? una �Un om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cunoscuŃi, care traversează cu ușurinŃă bariera transplacentară, sporind riscul de apariŃie a cancerului la copii. Cancerul cerebral, leucemiile și limfoamele la copii s-au dovedit corelate cu fumatul matern. Comportamentul copiilor proveniŃi din mame fumătoare prezintă diferite tulburări: agresivitate, hiperactivitate, impulsivitate, depresie, anxietate și tendinŃă la izolare. 3.11.2. Efectele fumatului asupra fertilităŃii Există multiple dovezi privind efectul negativ al fumatului asupra fertilităŃii atât la femeii, cât și la bărbaŃi, consecinŃa faptului că substanŃele carcinogene și mutagene din fumul de
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
două studii controlate și aleatoare privind administrarea de valproate, a două studii privind fluoxetine și a unui studiu privind fluvoxamine. Conform acestor studii, farmacoterapia este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline, în special în cazul agresivității, furiei, și impulsivității. In schimb, litiul se pare că ar fi ineficient. Concluzie și direcție de urmat Terapia dialectico-comportamentală este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline. Mai multe medicamente sunt, de asemenea, eficiente în cazul unor simptome ale acestei tulburări. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]