2,599 matches
-
dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de dobitoace. Asta însemna să le dea ceva de mâncare, să vadă de apă, să-i curețe de glod... Ce mai? Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure... Totul a durat până la prânz, când am avut permisiunea să mâncăm rațiile de hrană
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gura lui Cohen scria „Zâmbește, dulceață! Mickey C. ți-o trage cușer!” Danny împinse la o parte un șir de polițiști în uniformă și smulse obscenitatea agățată acolo. Apoi se răsuci pe călcâie, întorcându-se spre un contingent de polițiști inamici, și rupse caricatura în bucățele. Polițiștii de la LAPD stăteau încordați, priveau în gol sau se zgâiau pur și simplu la el. Gene Niles își făcu loc printre ei, înfruntându-l pe Danny. Îi spuse: Am vorbit cu un tip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu poponarii, ești dus rău de tot și poate că ești și tu poponar! Danny lansă câteva croșee cu dreapta și stânga, niște lovituri rapide care îi zdrobiră fața lui Niles, dar nu-l mișcară din loc nici un centimetru. Polițiștii inamici se dispersară. Danny îi aplică adversarului un croșeu la stomac. Niles se feri și răspunse cu un upercut puternic, trântindu-l pe Danny de perete. Rămase acolo, țintă staționară, prefăcându-se că e terminat. Niles îi trânti una cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar pumnul lui Niles lovi peretele. Polițistul urlă, acoperind sunetul osului zdrobit. Danny făcu un pas lateral, îl întoarse pe Niles la perete și îi administră o serie de lovituri în stomac. Niles căzu în genunchi. Danny simți că polițiștii inamici se apropie de el. Cineva strigă „Încetați!” Brațe puternice îl cuprinseră, ridicându-l de jos. Jack Shortell se materializă, șoptind „Ușor, ușor” în urechea celui pe care îl strângea ca un urs. Brațele acelea puternice îi dădură drumul. Altcineva strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nevinovat în privința lui Niles. De aceea alesese regatul umbrelor. Fotografiile care evidențiau modelele desenate cu sânge erau inserate și ele în rapoarte. Mal era sigur că fuseseră făcute chiar de Danny, care îndrăznise să facă o cercetare criminalistică pe teritoriul inamic. Mal simți că i se umezesc ochii și se văzu cum clădește capetele de acuzare pentru Ellis Loew cu probele strânse de Danny, devenind el însuși faimos. Monstrul Wolverină ajungea în camera de gazare, trimis acolo de ei amândoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rănitul. - Crezi? Întrebă Jovanka, mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile noastre sunt la locurile lor. - Dar?... - Dar sunt de două ori mai multe. - Nu Înțeleg. -Prima acțiune a Apărătorilor Înainte de a se arăta este anihilarea străjilor, pe teritoriu inamic, sau dublarea cu străjile lor, pe teritoriu prieten. Nimeni nu știe când au venit și când au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt, lat În umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Patru sute de Apărători sunt suficienți pentru această confruntare. Paolo, Giaccomo și Orlandi, atacați prin pădure, cu baza pe aliniamentul nord- nord- vest, deschidere de arcași cu lansare falsă pe jumătate de distanță și lansare de masacru pe toată suprafața trupelor inamice În limita de zece secunde. Vreau douăzeci de lansări În șaizeci de secunde, cu cel puțin o mie de victime. Angajați lupta la sabie doar dacă e nevoie, prin șarjă rapidă de pe creastă. Nu cedați avantajul Înălțimii. Provocați haosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se grăbea s-o arunce În luptă. Înaintarea oștenilor Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau pe cineva, iese din spatele liniilor Apărătorilor și se retrage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
posibilă decât prin crearea de opere durabile, în care cuvântul, asemeni unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista altă cale pentru destinul creator al cuvântului. Arta creează în inamicul ei reținere. Opera de artă dă naștere la o temere superstițioasă, ca în fața unei zeități, despre care dușmanul ed știe că o dată creată nu mai poate fi distrusă. Trebuie să știm să profităm de acest efect magic al artei, să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
despre care știa de la bunica lui, el Încercase să-și imagineze cam unde se izbise proiectilul de pământ. Mersese cu Închipuirea și mai departe și Începuse să bănuiască, apoi să fie sigur că obuzul fusese tras nu dintr-un tun inamic ci de o baterie a noastră, comandată de vreun dobitoc fără pereche a cărui figură - În mintea lui Monstrulică - era copia fidelă a mutrei de Întârziat mintal a locotenentului Agapie. Biberu, prieten bun al lui Monstrulică, Îl poreclise pe ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, în timpul uneia dintre încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se închisese în coliba unde zăcea Hanbei, stând cu prietenul său bolnav zi și noapte, dar, în seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră lângă el. Când privi în jur, cineva se prosterna la pământ, în lacrimi. — Shojumaru? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, în cele din urmă, au capitulat. Cântând acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și, totodată, ai deveni o amintire pentru mine. De asemenea, dacă vântul ar purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la ceea ce mai e uman în ei și să fie conștienți că, acum, moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strămoșii lui ar plânge sub pământ, iar urmașii săi ar purta rușinea provinciei, ajungând de râsul lumii întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost dificilă sau nefavorabilă. Dar adevărul era că nici tabăra de pe Muntele Hirai și nici poziția lui Hideyoshi nu țineau de propria lui bătălie personală. În esență, Hideyoshi lovea o verigă a alianței inamice încheiate între cei care se opuneau supremației lui Nobunaga; și el nu era nimic mai mult decât unul dintre membrele trupului lui Nobunaga, care încerca să rupă lanțul înconjurător al dușmanilor. Prin urmare, Nobunaga începuse să se întrebe, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici să ne încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se află în spinarea omului de acolo. Mâine, când castelul va cădea, iar eu îmi voi afla sfârșitul pe câmpul de luptă, sper să nu râdeți de intensitatea iubirii părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să atace din Suruga. În comparație cu bătăliile de pe râul Ane și de la Nagashino, Nobunaga invada provincia Kai la fel de senin ca și cum s-ar fi dus să culeagă legume din grădină. În mijlocul provinciei dușmane, se aflau forțe care nici nu mai erau considerate inamice. Atât Naegi Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo cât și cel din Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care s-o apere. Acesta era raportul pe care-l primise Nobugana la intrarea în Kiso. Acolo, de asemenea, soldații glumiseră între ei că avansarea era aproape prea ușoară ca să-i satisfacă. Ce anume făcuse clanul Takeda să devină atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și înainta - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat în satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]