924 matches
-
altceva decât să se rostească pe sine în marginea unei lumi în degradare, lipsită de semnificație și teleologie clară. Critica a intrat, în acel moment, într-o criză de interpretare: concluzia a fost că poezia lui C. devine o pură incantație muzicală, nemaiurmărind un sens anume, cuvintele evită sensul (logic, deci precar), lăsând locul tăcerii etc. Procesul interpretării poate fi însă reluat prin prisma ultimului volum, publicat postum: La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov (1997). Eseu și totodată poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum) reportericească, în orice caz vizualizantă, lirica lui devine discursivă: încă din poemele românești de după Incantații prodigiosul imagist începuse să-și dezartificializeze versurile, iar propensiunea spre discursivitate se profilase mai înainte, în Ulise. Evident, discursul asumat implică structurarea, și din ce în ce mai hotărât poetul își strânge nebuloasele de imagini în jurul câte unei emoții dominante, Petre Schlemihl fiind, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Marc Chagall, Paris, 1933; Plante și animale. Terase, cu trei desene de Constantin Brâncuși, Paris, 1929; Brățara nopților, cu un desen de Victor Brauner, București, 1929; A doua lumină, București, 1930; Zodiac, cu un desen de M.H. Maxy, București, 1930; Incantații, cu un portret de Milița Petrașcu, București, 1931; Invitație la bal. 1924-1925, București, 1931; Act de prezență, București, 1932; Petre Schlemihl, cu ilustrații de Michonze, Victor Brauner și S. Perahim, București, 1932; ed. (Poèmes parmi les hommes), cu un portret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 349-352; Geo Bogza, Pulsul recenziei, „unu”, 1930, 21; Ionescu, Război, I, 146-148; Octav Șuluțiu, „Invitație la bal”, VRA, 1931, 193; Constantinescu, Scrieri, V, 227-240; Al. A. Philippide, „Zodiac”, ALA, 1931, 540; Șerban Cioculescu, „Incantații”, ADV, 1931, 14 691; Al. A. Philippide, „Incantații”, VR, 1932, 1-2; Călinescu, Ulysse, 136-140; Stephan Roll, „Act de prezență”, „unu”, 1932, 46; Șerban Cioculescu, „Petre Schlemihl”, ADV, 1932, 14 997; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 115-117, passim; E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Geo Bogza, Pulsul recenziei, „unu”, 1930, 21; Ionescu, Război, I, 146-148; Octav Șuluțiu, „Invitație la bal”, VRA, 1931, 193; Constantinescu, Scrieri, V, 227-240; Al. A. Philippide, „Zodiac”, ALA, 1931, 540; Șerban Cioculescu, „Incantații”, ADV, 1931, 14 691; Al. A. Philippide, „Incantații”, VR, 1932, 1-2; Călinescu, Ulysse, 136-140; Stephan Roll, „Act de prezență”, „unu”, 1932, 46; Șerban Cioculescu, „Petre Schlemihl”, ADV, 1932, 14 997; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 115-117, passim; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 173-182; Alexandrescu, Confesiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
am plecat așa! bineînțeles cu trenul! viaductul nou la Beclean, căile spre Bistrița, ți-am zis că se văd luminile Becleanului, nu greșeam, marfa! cumpără ce se așteaptă, spațiul spațializării, pe cît de deformat feroviar, "bună seara, legitimațiile de călătorie!" incantație pe al doilea telefon Florin, "Patul lui Procust" cu cașcaval și un pahar de cabernet-sauvignon de Murfatlar, descărcările lirice în text, din discuția de cenaclu și de la lansare Mirel Cană, Dejul Dej-Triaj mărfar de colaci de sîrmă, la urmă vagoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel de eseistică poetico-religioasă. Credința și îndoiala, brutalitatea și o fără de seamăn gingășie, poezia și rugăciunea, incantația și realitatea frustă, revolta și umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor Aciocîrlănoaiei nu este comparabilă decât cu o imaginară relatare a copilăriei lui Iov. Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ȘI DEGLOBALIZARE Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franțuzescul mondialisation, și se găsește astăzi pe buzele tuturor. Este un termen superuzitat, căruia îi putem atribui numeroase semnificații. Cum arată Zygmunt Bauman, "el a devenit rapid lozincă, incantație magică, paspartu capabil să deschidă porțile tuturor misterelor prezente și viitoare"1. Ca orice marotă, se opacizează, este utilizat de multe ori fără înțelegerea unei semnificații anume, transformînd în canoane sau în tabuuri o sumă de predicții elementare, astfel încît
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
8 Decembrie, 1933, de Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, în Catedrala Sfântul Iosif, din București. Este supus la cea mai cumplită încercare a vieții sale, experiența terifiantă a închisorii de la Gherla, în luna mai, luna Maicii Domnului și a Rozariului. Ca și când, murmurul incantațiilor atâtor suflete, și mâinile împreunate, în rugăciuni, înspre altarele lumii, l-ar fi putut întări și încuraja, într-un fel, printr-o solidaritate mută, să suporte toate atrocitățile, la care a fost supus. A fost eliberat din penitenciarul de la Gherla
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
literare. Studiul introductiv, de dimensiuni egale cu corpusul de texte, reprezintă o minuțioasă cercetare monografică, diacronică și comparatistă, a speciei. Folcloristul întreprinde în prima parte un studiu al demonologiei populare, iar în partea a doua propune o interesantă tipologizare a incantațiilor populare „după forma în care sunt îmbrăcate, după modul în care se practică”. Potrivit acestui criteriu literar de clasificare, descântecele au următoarele tipuri: rugăminte, poruncă indirectă, blestem, comparație, enumerație, gradație, dialog, povestire. Alături de aceste două corpusuri de texte, merită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
trebuie să fie În primul rând națională - a devenit un fel de parolă pentru naționaliștii (și nu sunt puțini) din viața noastră culturală. Aceștia se pot identifica reciproc prin interesul manifestat față de tema identității ori, și mai simplu, prin simpla incantație sau invocare a respectivei formule magice. Cine nu știe că dușmanul de clasă sau de rasă, care nu prea mai are ce altceva să ne ia, nu jinduiește, de fapt, decât la scumpa noastră identitate, pândită nemilos de Leviathanul globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității formale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra grădină”). Poemele din exil, adevărate reculegeri anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
de Abraham Abulafia (născut la Zaragoza, în 1240). Abulafia dezvoltă o tehnică meditativă în jurul numelui lui Dumnezeu, aplicându-i știința combinatorie a literelor alfabetului ebraic. autorul se referă și la practici de tip yoga: ritmarea respirației, posturile speciale, formele de incantație. Prin asocieri și permutări de litere se obțin contemplația mistică și viziunea profetică; j) Sefer ha-Zohar („cartea Splendorii”). Cuprinde aproximativ 1.000 de pagini. A avut un succes neobișnuit în istoria cabalei. A fost considerat text canonic și este așezat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Mircea Eliade, un prim corpus de texte religioase ale indiei este reprezentat de cunoașterea sacră conținută de vede. Ea s-a transmis din generație în generație. Vedele cuprind patru categorii de texte (secolele XV-X Î.Hr.): a) Rig Veda, rugăciuni, incantații, ritualuri, laude, texte filosofice etc. - „veda strofelor”; b) Yajur Veda - „veda formulelor sacrificiale”; c) Săma Veda - „veda melodiilor sacrificiale”; d) Atharva Veda - „veda descântecelor magice”; * Brahmanele („comentarii brahmanice”) sunt scrieri în proză care descriu ritualurile sacrificiului, în special ritualul focului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
magiei. Gheorghe Pavelescu a ales-o pe cea de-a treia. Cercetarea a avut trei momente esențiale: a) schițarea generală a concepției magice despre lume și viață; b) apariția unui grup social ce obține avantaje din tehnica „vrăjitoriei”; c) cercetarea incantațiilor magice. Școala Gusti știa foarte bine că s-au studiat mai mult doar anumite forme de literatură populară (balade, basme, doine). S-au cercetat mai puțin cântecele rituale (colinde, bocete, descântece), credințele, superstițiile și obiceiurile populare, scrie Gheorghe Pavelescu. Or
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
, Mircea (4.VIII.1915, București - 25.III.1977, București), poet. Pe numele adevărat Mircea Bădulescu, licențiat în litere și filosofie, fost student al lui Tudor Vianu, B. țâșnește pe neașteptate între poeții vremii cu volumul de versuri Incantații, care primește în 1940 unul dintre premiile acordate scriitorilor tineri de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, fiind editat sub aceste auspicii în același an. După război, pecetluit de un destin ce a fost, într-un fel, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
-și fi rupt punțile ducând spre poezie. La o distanță de peste trei decenii, o nouă carte, De dragoste... (1971), depune însă mărturie pentru o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
medievală, poetul face ca aceste imnuri închinate iubirii să se deschidă către adâncurile sentimentului. B., care nu deține mari resurse imaginative, exploatează în schimb o intuiție fericită, ritmând debitul liric într-o mișcare muzicală nu o dată plină de rafinament. SCRIERI: Incantații, București, 1940; De dragoste..., postfață Mihai Gafița, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 40-42; Octav Șuluțiu, Mircea Badea, „Incantații”, G, 1941, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859; Piru, Varia, II, 437-440; Nae Antonescu, „De dragoste...”, ST, 1972, 14; Gabriela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
imaginative, exploatează în schimb o intuiție fericită, ritmând debitul liric într-o mișcare muzicală nu o dată plină de rafinament. SCRIERI: Incantații, București, 1940; De dragoste..., postfață Mihai Gafița, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 40-42; Octav Șuluțiu, Mircea Badea, „Incantații”, G, 1941, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859; Piru, Varia, II, 437-440; Nae Antonescu, „De dragoste...”, ST, 1972, 14; Gabriela Melinescu, Cavaler al inimii, LCF, 1972, 15; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 80-81. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul este exclus de la sine. Confruntat fiind cu eterogenitatea oricărui discurs și ținând cont de stadiul actual al cunoștințelor din acest domeniu, nu am intenția să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
7 Nu dau aici exemple concrete, capitolele 2 și 6 ilustrând cazuri reprezentative, privite aici dintr-un punct de vedere teoretic general. 8 Cu privire la acest aspect, Mortara Garavelli (1988:165) vorbește despre texte "primitive": rugăminți, dorințe, blesteme, descântece, imprecații și incantații, care par a fi caracterizate de o puternică încărcătură conativă și de o valoare de act de limbaj primitiv. Textul scurt din Desnos citat mai sus (1) intră parțial într-o astfel de categorie ilocuționară. 9 Pentru o prezentare mai
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]