549 matches
-
Bisericii, probabil că văzuse și auzise multe pe coridoarele Lateranului. În gaura aceea de șerpi, moartea lui Celestin fusese cu siguranță obiect de anecdote. Trebuia să Îl constrângă să vorbească. Se opri la jumătatea porticului. Voia să Îi lase timp inchizitorului să ajungă la escortă și să plece, Înainte să o pornească și el la drum. Stătea cu privirea ațintită asupra treptelor când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme pentru a evita să fie luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum arată pământul și soarele? mi-am zis. Ce legătură au ei cu pământul și soarele? Să le spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede... să nu-i mai văd. Mă fixau cu ochi goi, reci, fără milă. ― Inchizitorii nu știu să surâdă. ― La un moment dat, aproape că nu mai auzeam ce mă întrebau. Mă obsedau ochii lor. Pustii, cruzi... ― ... o cruzime uniformă... ―... și plini de frig, mai ales. Erau pironiți asupra mea ca asupra unui obiect oarecare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a făcut frică să nu vărs. Să scap, mi-am zis, înainte de a mă da în spectacol. ― Te-ai grăbit să abjuri. ― Sunt convins că am trăit toate umilințele posibile acolo. ― Nu vorbi așa, Galilei. Nu cunoști rugul. ― Unul dintre inchizitori se uita tot timpul la mâinile mele. Din toată ființa mea nu-l interesau, parcă, decât degetele. ― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare. ― Spaima morții, Galilei. Simplu. ― Memoria mă constrângea, astfel, să nu-i mai înfrunt pe inchizitori. Poate ea a decis totul... Se vede că nu sunt nici atât de tare și nici atât de singur încît să-i pot urma pe martiri.. ― Să-i lăsăm pe martiri, deocamdată, în pace. Ei au ascultat de alte norme, cu toate că au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
are rațiunile ei. Și, pe urmă, nu cunoști nopțile mele... Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopți sunt limpezi și goale... ― Vorbești ca și cum te-ai mai teme și azi. ― Ziua pune între mine și inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intențiile, nici întrebările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Simțeam că nu mai suport. Niciodată n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea umbli acum singur printre chiparoși? ―- Se vede, din felul cum vorbești, că n-ai fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii. Soarele trecea prin lucruri ca prin sticlă. Și, în acest timp, un inchizitor le spunea oamenilor: "Trebuie să ardem pe rug câțiva din cetate, iar pe alții să-i îngropăm de vii. Atunci vom avea ce să ne amintim." " Nu (am strigat), nu acesta e trecutul care ne trebuie." La care inchizitorul s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un inchizitor le spunea oamenilor: "Trebuie să ardem pe rug câțiva din cetate, iar pe alții să-i îngropăm de vii. Atunci vom avea ce să ne amintim." " Nu (am strigat), nu acesta e trecutul care ne trebuie." La care inchizitorul s-a uitat la mine disprețuitor: "De bună seamă, am mai auzit acest glas, zise el. Era al unuia care a abjurat." Ceilalți mi-au aruncat și ei o privire curioasă. Apoi și-au reluat discuția fără să mă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că retractam, fie că nu, pământul tot se învîrtea mai departe. Cu mine, cu inchizitorii, cu jilțurile lor, cu cei care așteptau să vadă dacă era cazul să ducă lemne în piață, pentru a înălța un rug, și cu cei care se pregăteau să asiste la spectacol. Se învîrtea fără să se oprească o clipă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
si muove, cum ai murmurat la ieșire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era o formalitate? Îi crezi atât de proști încît să nu-și fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nu toți ne naștem cu vocația de martiri. ― Așa e. Acceptă, totuși, că atotputernicia Inchiziției nu se bazează doar pe frică. Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați la interogatorii. Încât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iartă-mă, o scuză șubredă. Inchiziția nu ținea să-ți schimbe ideile. Îi era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de asemenea melancolii și obsesii, înclinat să privească lumea ca un poet obosit. Mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reține numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viața unui om. ― Umilința care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De parcă ea reprezintă rușinea. Eu și încăpățînarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: "Zadarnic, Galilei! Verdictul dat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tristă. ― N-am dorit niciodată să fiu un înțelept. ― Mă silești, Galilei, să-ți spun că nu iubești adevărul în același fel în care iubești un cer senin. ― Dacă aș fi putut în cele din urmă să-i condamn pe inchizitori, i-aș fi condamnat să iubească lumea. Sunt convins că ar fi fost cea mai grea pedeapsă pentru ei. Cunosc bine aceste lucruri... XV ― S-ar zice că nimic altceva nu te mai interesează în afară de ceea ce simți. Tu gândești cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
te mai interesează în afară de ceea ce simți. Tu gândești cu inima acum, Galilei. ― Poate că rațiunea obosește înaintea inimii. Și nu știu dacă e bine că se întîmplă așa. ― De ce te îndoiești? ― Când simți mai mult decât înțelegi, devii foarte vulnerabil. Inchizitorii, neavând sentimente, sunt foarte siguri de ei. Ei pot, chiar, să urască tot ce nu înțeleg, în vreme ce unul ca mine se încurcă în regrete. ― Ai spus că simți lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Că ai abjurat, bineînțeles. Că ai retractat un adevăr. ― Există, oare, ceva mai adevărat decât viața? ― Constat că ai fi fost un bun sofist... ― Mi-ar plăcea ca lumea să țină minte adevăratul motiv pentru care am fost arestat de inchizitori și forțat să abjur. Ei au știut ce am vrut să spun susținând că pământul se învîrtește. Au înțeles că, în fapt, puneam în cauză toată ordinea lor. ― Au înțeles și altceva. Că frica te va cuminți. ― Aseară mă gândeam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
luni de la suirea pe tron, fiind foarte bătrân... ― Istoria te poate învăța, uneori, cât de ușor se poate muri. ― Așa ceva nu cred că se poate învăța. Faptul nu era pentru mine o noutate, dar m-a șocat să constat că inchizitorii pot să ucidă cu numele lui Dumnezeu pe buze. ― Dumnezeu are, cum să spun?, chipul pe care suntem în stare să i-l dăm. Un aprinzător de ruguri, care-l invocă, va face totdeauna din Dumnezeu o idee sângeroasă... E
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu scuză orice. ― Ce simplu e s-o spui! Aș fi vrut să te văd viteaz după ce le-ai suportat ochii. ― I-am suportat. E adevărat, nu la tribunal. ― Dar unde? ― Eu sunt cineva fără importanță. Tu ești Galileo Galilei. ― Inchizitorii nu s-ar fi dat înapoi să dea, prin mine, un exemplu care să arate tuturor cârtitorilor ce riscă ereticii. ― Așa, au reușit să dea un exemplu de supunere. Special au organizat un spectacol în care să fii văzut în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care mi-am apărat-o... Și de ce mă opun unii, tot timpul, pe mine martirilor? De ce nu le opun pe cei care i-au constrâns pe martiri să se sacrifice? Nu zice una din cele zece porunci "să nu ucizi"? ― Inchizitorii nu vroiau decât să fii egoist și pe urmă să-ți cauți consolări. Au calculat bine. ― Faptul că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui să deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]