547 matches
-
a putea crea o altă lume nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei”. “Pripasul imaginar e Prislopul real de langă Năsăud, iar drumul din roman corespunde în mare parte realității”. Nicolae Manolescu a analizat în Arca lui Noe semnificația acestui incipit romanesc, care “sugerează o lipsă de granițe, deși este o graniță, o ramă și un constituent al imaginarului”, acest drum conducândune el însuși în miezul imaginarului. Structura morală complexă a personajului central, neredusă doar la instincte primare, cum s-a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
inimă"; însărcinată "din vedere", atrage asupra ei mânia părinților și este alungată într-o corăbioară, pe valurile apelor. La fel se întâmplă în basmul Busuioc și Musuioc [Stăncescu]. Situații similare se regăsesc și în basmele altor popoare. De exemplu, în incipitul basmului Degețica [Degețica și alte povești, Hans Christian Andersen] prezintă dorința unei femei de a avea un copil. O vrăjitoare, plătită cu un ban de argint, o sfătuiește să planteze în ghiveci un fir de orz; aici crește o floare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și cum”, „de parcă”, „precum” pot determina o îndepărtare de la narațiune, nesiguranță („ca și cum ar fi supărat” - era sau nu era supărat?); („precum/ca un doctor” - este ea doctor sau nu este?). Ce se poate spune despre următoarele rînduri din incipitul descriptiv al povestirii Parfum de crizanteme de D.H. Lawrence, unde întîlnim ambele forme: („ca și cum”; „precum”): Un lujer mare de viță de vie se agăța de casă, ca și cum și-ar înfige cîrceii în acoperișul de țiglă... Ici-colo, lîngă alee
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rândurile de față, ne vom referi, cu precădere, la cea dintâi. Varvarienii este un roman subiectiv, cu toate caracteristicile majore ale acestei specii literare (sufixul substantivului din titlu poate trimite la literatura și filmografia SF din ultimele decenii), dezvoltat, după incipitul realist, în jurul unui nucleu de un ezoterism molipsitor amintind de eliadesca teorie a camuflării sacrului în profan -, cu impact însă doar asupra unor aleși ai destinului său numai receptivi la senzaționalul ascuns, de cele mai multe ori, dincolo de suprafața lucrurilor, alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
judecata ca să mă potolesc. Nu se poate să fie așa. Aceeași persoană de două ori deodată, asta nu se poate(...)”. Povestirea propriu-zisă a visului este precedată de considerații asupra stării hipnagogice restrânse într-un enunț eliptic la Holban: „Un vis”, incipit al microtextului. În ceea ce privește construcțiile verbale, majoritatea exemplelor din textele onirice pun în evidență preferința marcantă pentru perfectul simplu care subliniază caracterul surprinzător al evenimentelor povestite: „mă văzui”, „mă trezii”, „crezui”, „mă pomenii”, „mă găsii”, „descoperii”. Discursul oniric din romanul lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată / Când legea, pe muntele Sinai, fu dată." (Racine, Athalie, I 1). Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit celebre, ca, de pildă, în romanul lui Flaubert, Salammbô: "Era la Megara, sub zidurile Cartaginei, în grădinile Hamilcar"13, ce corespunde acelei "discocieri complete între lumea povestită și instanța narativă", spre deosebire de naratorul "intradiegetic" din prima frază a romanului Emma Bovary
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație de enunțare ce se dorește cât mai precisă, dar, în care, paradoxal, din cauza alienării, dialogul (specific discursului) eșuează. Prin urmare, avem un incipit, la fel de celebru, dar total diferit în ceea ce privește modul de structurare în plan lingvistic: "Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu știu. Am primit o telegramă de la azil."18 La fel de interesant este și modul în care autorul folosește cele două forme
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
efectuate de romane oscilează între o reperare care nu ar implica un punct de vedere aparte și o reperare subiectivă, indiferent dacă aceasta din urmă este raportată la punctul de vedere al naratorului sau al unui personaj. În mod evident, incipitul cărții Antoine Bloyé de Paul Nizan ilustrează primul caz: Aceasta era o stradă pe care nu trecea aproape nimeni, o stradă doar cu case într-un oraș din Vest. Ierburi creșteau pe pământul bătătorit al trotuarelor și pe șosea, graminee
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se opri într-o piațetă aflătoare în partea de jos a orășelului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
énonciation", dezvoltă problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de Voltaire: O dată, sfântul Dunstan, irlandez de neam și sfânt de meserie, plecă din Irlanda pe un muntișor care porni pe mare spre coasta Franței; cu vehiculul acesta, sfântul sosi în Golful Saint-Malo. Se dădu jos pe țărm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
roman de Pinget a fost studiat de douăsprezece echipe de analiști de discurs, la un colocviu ținut în Elveția în 2000. Actele au fost publicate în 2002 sub titlul Les modèles du discours au défi d'un "dialogue romanesque": L'incipit du roman de R. Pinget "Le Libéra", Editura Universității din Nancy. 167 J. Authier-Revuz, op. cit., tomul 1, p. 136. 168 R. Étiemble, L'Enfant de choeur, Gallimard, 1988, partea I, cap. al V-lea. 169 R. Étiemble, L'Enfant de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ans, Gallimard, 1928. 224 Distincție operată de G. Philippe ("Les conditions d'exercice du discours littéraire", de D. Maingueneau și G. Philippe, in E. Roulet și M. Burger [éd.], Les modèles du discours au défi d'un "dialogue romanesque": l'incipit du roman de R. Piaget " Le Libéra", Presses universitaires de Nancy, 2002, p. 372). 225 Jean-Paul Sartre, Amânarea, 1945. 226 Le Planétarium, Gallimard, Paris. 227 Émile Zola, Nana, (trad. de Valer Conea), Editura Univers, București, 1972, pp. 51-52. 228 Louis-Ferdinand
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
riscuri. De altfel unul dintre scriitorii pe care ne propunem să-i abordăm, Frossard, amână vreme de 34 de ani publicarea mărturiei propriei convertiri, tocmai deoarece conștientizează adevărul următoarei afirmații a lui Bernanos: "Convertiții sunt incomozi", ce se constituie în incipitul volumului său cu caracter memorialistic Dumnezeu există, eu L-am întâlnit. Faptul e confirmat, întărit chiar, de Frédéric Gugelot, în studiul său Relatările despre convertire în epoca contemporană, cuprins în volumul Convertirea religioasă, coordonat de Emmanuel Godo. Referidu-se la situația
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
autorului de a se convinge pe sine însuși că nu a visat, nici nu a avut halucinații, dar și datorită conștientizării adevărului următoarei afirmații a lui Bernanos: "Les convertis sont encombrants" ("Convertiții sunt incomozi"), ce se constituie, de altfel, în incipitul cărții lui Frossard. În limba română cartea a fost tradusă de Alex. Ștefănescu și publicată la Editura Universal Dalsi în anul 1993. Este vorba despre traducerea celei de-a douăzeci și șaptea ediții a cărții, ce cuprinde și o postfață
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
exista, tânărul André având ferme convingeri marxiste, fiind, de altfel, fiul secretarului general al Partidului Comunist Francez. Este însă o mărturie amânată, deoarece convertitul conștientizează adevărul următoarei afirmații a lui Bernanos: "Convertiții sunt incomozi", ce se constituie de altfel în incipitul cărții sale. "Din acest motiv și din altele am amânat multă vreme să scriu această carte", spune Frossard, care-și va publica volumul abia în 1969 la Fayard, deși momentul surprinzătoarei sale convertiri survine în 8 iulie 1935 în "chappel
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al conducerii de partid, Eugen Barbu a fost silit să-și recunoască înfrângerea. Înlocuirea sa cu Ștefan Bănulescu este considerată de Ionuț Bucur ca un moment de cotitură în istoria zbuciumată a breslei literare. În opinia sa evenimentul a însemnat "incipitul marilor dispute din literatura română, a frământărilor scriitoricești de amploare, soldate cu certuri și întrevederi cu Nicolae Ceaușescu". Simpla sa înlăturare nu a dus la diminuarea tensiunilor din interiorul Uniunii Scriitorilor, Eugen Barbu revenind în atenția colegilor de breaslă în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o nouă echipă de colaboratori. Marginalizarea fostei formații literare de la Luceafărul nu a însemnat nicidecum sfârșitul luptelor literare, ba chiar - așa cum reiese din documentele de arhivă - am putea afirma că îndepărtarea lui Eugen Barbu din această funcție de conducere a constituit incipitul marilor dispute din literatura română, a frământărilor scriitoricești de amploare, soldate cu certuri și întrevederi cu Nicolae Ceaușescu. În privința taberelor literare, într-o ședință a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din 12 noiembrie 1968, ieșea la suprafață puternica alianță
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acordată elementului personal în experiența religioasă și prin exaltarea câtorva divinități la rangul suprem. Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu mai reușeau să se impună. În numărul 1, apare un poem al lui Dimitrie Stelaru în tonul său bine cunoscut de frondă. E aici aceeași dorință de a-și șoca publicul, de a-l sfida, se remarcă astfel în incipit imprecația reluată simetric și în finalul poemului: "Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas"141. Horia Tănăsescu oferă o traducere din Vita nuova, Beatrice de Dante. Versuri pentru femeea mea, poezia lui Ovidiu Rîureanu, merită doar amintită. Poemul lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
până ce vei avea curajul să te arunci în fântănă", Pelagră. Imaginea nu e total nouă, ideea o folosise și Baudelaire în Vinul asasinului, dialogul se face cu autorul francez, dar e și replică dată convențiilor rămase neschimbate în literatura romântă. Incipitul e creator de atmosferă tocmai pentru a mări contrastul, poemul se ancorează în momentan, la fel și iubirea. Ruperea de ideal s-a produs, e o poezie a cotidianului, a clipei, care refuză să se eternizeze, "Astăzi am să scriu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din încercări de a surprinde în cuvântul banal, uzat, sensul dorit și care se poate desprinde de învelișul acesta fonetic restrictiv. E un continuu dialog cu lumea de care se distanțează ironic, marcând relația de opoziție prin titluri sau prin incipitul textelor ("Dar eu spun mereu", " Dar nu e preamărit", "Uite, melcul tăcerii înaintează..." etc). Amalgamul apărut prin contopirea concretului cu abstractul nu devine doar modalitate de creație, ci mod de a concepe lumea. În caruselul acestui univers care și-a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se constituie prezentul/ contemporaneitatea asupra eului poetic. Viziunea de la no. 7 este mai mult decât reprezentativă în acest sens. Proporțiile stării de angoasă sunt sugerate prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumea în aceeași ordine absurdă, demontarea clișeelor nu face decât să scoată în evidență lipsa de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a textului are menirea de a reface sensul textului pe final. Asigură trecerea de la registrul cvasiserios din incipit la consacrarea parodiei și a autoparodiei pe final. Literatură se deschide cu un alt clișeu ("Am ajuns în toamna acestei zile"), acela al finalului de existență, de etapă. Incipitul pare să fie absolut literar. Aproape întregul text e construit însă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]