1,934 matches
-
privitorilor, le constituie profilul unor artiști apropiați în timp, aproape contemporani, cum ar fi Lucia Dem. Bălăcescu sau Michaela Eleutheriade, pe care le cunoaștem doar fragmentar și cu totul insuficient. Lucia Dem. Bălăcescu se înscrie în peisagistica noastră cu lucrări inconfundabile, aflate oarecum în spațiul stilistic al Vameșului Rousseau, iar M. Eleutheriade cu o peisagistică de un rafinament rar, în care lirismul de fond se conjugă cu o remarcabilă forță a expresiei. Dar surpriza absolută în această panoramare succintă o constituie
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
și lucid al lumii pe care tocmai o dezvăluie sau, dimpotrivă, este un simplu locuitor al acesteia, fatalmente integrat într-un mecanism infailibil. Față de configurația sa anterioară, pictura Paulei Ribariu a suferit, în ultimii ani, cîteva importante modificări, înlăuntrul unei inconfundabile continuități stilistice. Prima dintre ele este una materială, de ordin mecanic, și ea se referă la o mult mai decisă evoluție spre obiect. Dacă tridimensionalul se rezuma, în perioada amintită, la cîteva altare, un fel de prisme verticale cu o
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
de valorile cardinale ale Florenței umaniste din „Le occasioni” (1939), fie de poezia din „La bufera e altro” (1956) datorată etapei milaneze a unui Montale confruntat cu efectele noii societăți de masă și ale consumismului frenetic. Opțiuni tematice personalizate de inconfundabila grifă stilistică montaliană. Nu lipsite de importanță sunt figurile feminine care au însoțit rând pe rând cărțile poetului. Spre deosebire de adolescentina Arletta ce duce cu gândul la leopardiana Silvia aflată sub semnul fatalității, Clizia (nimfă iubită de Apollo), inspiratoarea „Prilejurilor”, este
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
Le Carré pătrund în acest cerc închis pentru a descifra psihologii contradictorii, pentru a pune în evidență dileme morale, pentru a da pe față resorturi secrete ale unor acțiuni aparent ilogice. Personajele nu sunt liniare, „buni” și „răi” clar delimitați, inconfundabili, ca în aventurile jamesbond-iste, și de aceea cititorul este adesea mai intrigat de evoluția lor decât de deznodământul afacerii de spionaj. Cu alte cuvinte, face literatură, nu thrillere după șablonul consacrat, deși s-ar putea spune că și el și-
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
numele moștenit sunt formulate cu o nonșalanță, o simplitate, o detașare, o autoironie în ton cu numele de doar șase litere plus un apostrof atribuit de prieteni. Semnătura lui de ziarist și de scriitor este marca înregistrată a unei proze inconfundabile: spirituală, elegantă, sprințară, liberă de orice convenții și nerespectuoasă cu împărțirea literaturii pe genuri, un nesfârșit badinaj în care persoana unui autor prea orgolios pentru a arăta că se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
de cărți și de reviste ce abia încăpeau pe două mese. Tot la sala profesorilor mi s-a furat (de vreun amator - amatoare? - care a vrut să se delecteze, solitar, acasă) o carte despre erotica indiană. Redutabila Doamnă Mâță* (figură inconfundabilă în personalul BCU) m-a obligat să plătesc o amendă, deși eram complet nevinovat, nici nu apucasem să răsfoiesc cartea... Dar și de episodul acesta îmi amintesc cu plăcere. Iubirile din tinerețe nu se uită. Și, dealtfel, nici cele de
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
Mircea Martin, nu presupune obligatoriu recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile recognoscibile și inconfundabile. Se înțelege că această dicțiune nu poate fi în cazul unui gânditor adevărat decât una personală". Mutată în teritoriul criticii literare discuția despre dicțiunea ideilor conduce la aceleași concluzii. Pentru unii, observă Mircea Martin, contează „ce spune criticul și nu
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
nu neapărat în texte presărate cu imagini. Veți vedea că nu se scutură numai așa-zisele «flori de stil», dar că ideile înseși nu mai rămân aceleași. Este ceea ce se întâmplă cu orice mare critic, a cărui pecete stilistică e inconfundabilă... " Nimic de spus mai mult.
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
Picasso însuși le-a colecționat cu asiduitate, reprezintă scene din viața de zi cu zi a unui bordel parizian, cu femei planturoase într-o lascivă așteptare. Schițele lui Picasso sunt aglomerate, nervoase, semn al extraordinarei sale vitalități. Printre personaje apare, inconfundabil, văzut de cele mai multe ori din profil, un Degas în chip de client sau vârstnic „voyeur". Să reprezinte oare personajul un alter-ego al lui Picasso însuși? Nimeni nu știe cu adevărat... Gravurile nu sunt surprinzătoare pentru cunoscătorii operei sale târzii, o
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
autorul indică o bibliografie vastă și pretențioasă, dar prostia tot prostie se cheamă în orice universitate din lume. Vai de bieții studenți de la Chișinău care învață de la domnul profesor Pierre Morel cum să se păzească de a plagia! „O voce inconfundabilă" OBSERVATOR CULTURAL din 9-15 septembrie consacră o secțiune importantă lui Mircea Cărtărescu, „o voce inconfundabilă în literatura română". Putem citi cronici la volumele sale recente, dar și un amplu interviu realizat de Doina Ioanid. Reproducem aici o întrebare și un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
universitate din lume. Vai de bieții studenți de la Chișinău care învață de la domnul profesor Pierre Morel cum să se păzească de a plagia! „O voce inconfundabilă" OBSERVATOR CULTURAL din 9-15 septembrie consacră o secțiune importantă lui Mircea Cărtărescu, „o voce inconfundabilă în literatura română". Putem citi cronici la volumele sale recente, dar și un amplu interviu realizat de Doina Ioanid. Reproducem aici o întrebare și un răspuns din acest dialog care se citește cu încântare: „Spuneai în Jurnal că trebuie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
adăpostit, ușor, întreg «avutul» material. M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a dus la detașarea, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile". Referindu-se la retorica bacoviană, minimalistă și prozaică, Mircea Scarlat insistă mereu asupra ideii de austeritate: „Retorica lui amintește catedralele protestante, atât de austere în comparație cu cele catolice; austere fără a fi sărace sau neatrăgătoare. Austere din gust și convingere, iar
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
și tulbură, celelalte, ca un făcut, nu impun. M-am bucurat să comentez în România literară, acum câțiva ani, antologia de la Corint, Urcarea muntelui, prefațată de Eugen Negrici, fiindcă mi-o restituia pe Ileana Mălăncioiu așa cum o știam, ca voce inconfundabilă și inclementă cu cele de aici și cu cele de dincolo. De aceea, am ezitat să scriu despre recent apărutele Exerciții de supraviețuire, o carte care pune laolaltă o sumă de interviuri și de eseuri care, măcar în parte, sunt
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
studii biblice și a lucrat ca redactor la Editura Keter. Pînă în prezent i s-au publicat patru romane, un volum de poezii și o carte pentru copii. Romanele sale, care îmbină forța epică cu un lirism de o factură inconfundabilă, sînt foarte apreciate de critica literară și traduse în toată Europa. Dintre acestea menționăm: Hayei Ahavah (Viața amoroasă, 1997), care a stat la baza unui film de succes (Germania, 2007) și este inclus în prestigioasa listă din Der Spiegel a celor
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
apărut pentru prima dată pe ecrane în 1934, în filmul „Găinușa cea înțeleaptă". E cu șase ani mai tânăr decât bunul său prieten Mickey Mouse, dar niciunul nu-și trădează vârsta. Dintre toate personajele lumii de basm, Donald Duck este inconfundabil prin voce.
Nu-ți venea să crezi asta despre DONALD DUCK, celebrul Disney by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62131_a_63456]
-
o propoziție a lui Pessoa, marele scriitor portughez spunea cam așa: Faptul că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior nu înseamnă că ești absolvit de respectarea ortografiei. Deci, în luciditatea asta este zborul... Cărțile dumneavoastră au un „mecanism" inconfundabil, subtil, perfect (care nu poate fi demontat) al planurilor. După mine, asta dă măreție și originalitate textului. L-ați găsit în mod firesc sau după o îndelungată suferință a căutării? Nu există un „mecanism" dat de dinainte pe care omul
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
Simion acceptă toate observațiile lui Călinescu (Creangă nu are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează în privința negării individualității. Potrivit lui Eugen Simion, individualitatea lui Creangă stă în stilul inimitabil (ceremonia spunerii) și în conturul inconfundabil al eroului Amintirilor: „Ar fi, desigur, o naivitate din partea noastră să credem că tot ceea ce Creangă povestește în Amintiri i s-a întîmplat, întocmai, copilului din Humulești și că imaginația lui nu are nici o contribuție. Orice scriere, inclusiv jurnalul intim
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
cerințelor partiturii, ea nefiind, din nefericire, o soprană straussiană. Compozitorul a fost cunoscuta mezzosoprană Joyce DiDonato, o mare cântăreață rossiniană și belcantistă, sensibilă, cu o suplețe în glas deosebită. În Zerbinetta am văzut-o pe Kathleen Kim, cu accentele sale inconfundabile de coloratură pe care le cunoșteam de la rolul Olympiei din „Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach. „Rigoletto” a fost, după opinia mea, spectacolul cel mai puțin reprezentativ. Deși vedeam o producție clasică de referință, în regia marelui Otto Schenk, cu
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
cum observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii, care sunt adevăratele lui personaje”. Onomastica e cea care, printr-un joc superior al imaginației, creează o întreagă lume ficțională, cu normele ei prestabilite, cu relieful său inconfundabil. Prozatorul procedează printr-o dedublare, decelând, alături de sensul impus de tradiție, un al doilea sens. Evident, iluzia unor reguli și norme lexicografice riguroase este menținută, se folosește un sistem de note bibliografice, ținuta erudită e completată de trimiteri livrești, realizându
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
unui orchestrator imaginativ. Un talent mimetic manifest în genuri dintre cele mai diferite, de la estradă la jazz, la ecouri ale muzicii kletzmer și de aici, mai departe, la muzica de film a anilor anii ’60 - ’70, muzică marcată de un inconfundabil parfum de epocă. Ne-au fost oferite momente orchestrale, arii și scene din opere, ritmuri dansante de un antren covârșitor, intonații de song american, ritmuri hispanice, toate răspândind un parfum nostalgic, răscolitor al amintirilor trecutului, al tinereții unei generații care
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
Holi. Nu s-a supărat. E un domn. Proust, categoria 8,90 m. Ceva ce nu se poate și totuși s-a putut. Fiecare personaj important - ducesa de Guermantes, Charlus, doamna Verdurin, Albertine, Françoise, Bloch, Legrandin... - își are felul propriu, inconfundabil, de a vorbi. Gombrowicz: „Întotdeauna m-au uimit viețile bazate pe alte principii decât viața mea.” Întotdeauna m-a uimit, ca să nu zic mai rău, viața mea. Eu mănânc unt, T margarină. „Să-ți dau, cum să-i zic, era
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
prinde contur în anii din urmă. Cu totul recent, Studioul de Concerte Radio a găzduit o asemenea manifestare pe parcursul căreia câteva creații importante semnate de cei doi creatori au definit spațiul aparte ce aparține zonei central-europene, un spațiu al unei inconfundabile identități spirituale. Au putut fi audiate inclusiv anume lucrări inedite, de tinerețe, aparținând compozitorului român, lucrări destinate, se pare, unui mediu artistic intim, cel al amatorilor de muzică, cum sunt piesele pentru vioară și pian la patru mâni. În plus
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
Pe rînd, raționamente greșite de tipul ignoratio elenchi, falsa dilemă, argumentum ad verecundiam, argumentum ad ignorantiam, argumentum ad odium, analogia slabă etc. sunt ilustrate prin exemple luate de la potențații epocii recente. Cum era de așteptat, unul dintre personajele preferate este inconfundabilul, și infatigabilul în materie de gafe discursive, George W. Bush. Vă întrebați poate cum de am ajuns pînă aici fără a cita nimic din cuvintele lui George W. Bush. Am avut însă un motiv de ordin filosofic pentru a proceda
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
și în asemenea cazuri, se conservă un anumit tip de energie a firii, a existenței necoruptibile. O.O. Ilie Boca nu vine in descendus. Ce îl eliberează de forma forumului? P.Ș. Ilie Boca se individualizează prin propria structură, prin natura inconfundabilă a personalității lui. Dar în el se întîlnesc, de fapt, două personaje. La prima vedere, acestea par antagonice, însă ele reușesc să fuzioneze perfect în plan creator. Pe de o parte, el este un povestitor, are o enormă poftă de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]