744 matches
-
fi asistat involuntar la o convorbire telefonică, în care soția lui îi explica profesorului de biologie că soțul ei are o manie: "inventează cuvinte fără sens, pe care un om normal nici nu le poate pronunța". Supărat, pentru a dovedi inconsistența învinuirilor aduse, a accesat DEX-ul online și, în fața ei, începu să caute: molură moluri, s.f. Plantă erbacee, aromatică... momeală momeli, s.f. Mijloc viclean folosit... Într-adevăr, substantivele ce denumesc moluște, melci, limacși, calmari, sepii, nu existau nici în Dicționarul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului care face să rezoneze, strident și ironic, golul existenței umane (... și era vânt / și scârțâiau coroanele de plumb). În strofa a doua
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Dumnezeu deoarece credea că mulți oameni instruiți sunt dispuși să ia în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Unele abia încep să se formeze, nu iarăși în jurul dolarului slăbit, ci al altor investiții. Credeți că întîmplător se scumpesc materiile prime, energia și bunurile alimentare? Credeți că "băieții deștepți" și fondurile lor speculative nu acționează și aici? Apoi, există "inconsistențe majore" la nivelul relațiilor sociale, care trenează de foar-te mult timp. Asistăm, într-adevăr, la sfîrșitul unei epoci, o epocă de stabilitate relativă bazată pe dominația S.U.A. și a dolarului american. Am intrat într-o zonă de mari turbulențe financiare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a-l reprezenta Pakistanul. "Țara celor puri", în traducere ad litteram. Pakistanul reprezintă primul stat constituit pe o bază confesională, cea oferită de Islam. Născut din împărțirea vechii colonii britanice a Indiilor, în 1947, el reprezintă, oarecum, un exemplu al inconsistenței teoriei lui Samuel Huntington, demonstrînd faptul că "lubrifiantul" religios nu este suficient pentru dăinuirea unei națiuni; în 1971, separarea părții sale orientale, devenită ulterior Bangladesh, și multiplele frămîntări care au premers-o și care i-au urmat, arătînd că de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și anume modelul ANDEO, asumându-și dreptul de a-l declara perfectibil. Modelul ANDEO se bazează pe: ANtreprenoriat social, DEfinirea situației sociale și informația asupra Oportunităților. Dezbaterea ideologiilor implicate în dezvoltarea comunitară aduce cititorului informații suplimentare despre rolul posibil al inconsistenței de status, dar și referiri la naționalism și intoleranță etnică. Dezvoltarea comunitară (DEVCOM) se referă la toate categoriile de intervenții sau practici comunitare care au o dimensiune participativă (p. 36). DEVCOM are o puternică încărcătura ideologică și, asumarea ei, asigură
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
de puterile și pericolele asociate imaginii. O imagine care poartă în ea forța străvechilor efigii și în care se ascunde, în același timp, posibilul vid al simulacrelor. Forma (shape) conturată, imaginea croită „după asemănarea cu... ” au deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
are sens decât ca prezicere („acel lucru se va întâmpla”), vestind fie apariția crizei, fie depășirea crizei. În măsura în care nu considerăm veștile ca enunțuri de adevăr, acestea rămân simple conjecturi zădărnicite în împlinirea lor ca adevăruri pe calea gândirii emoționale. Sectorizarea inconsistenței Experiența agregării pe niveluri de conceptualizare a Economiei, ca Microeconomie, Macroeconomie și Socioeconomie nu a dus la soluția așteptată a legitimării consistenței urmând traseul de la parte, relativ omogenă substanțial și procesual, la întregul complex și, deci, neomogen. Perspectiva microeconomică, inspirată
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
macroeconomie, practic falsifică substanța faptelor economice la acest nivel. Recursul la stocastică ține tot de progresul simplificării pentru a se ajunge să se opereze cu conținuturi omogene. Blestemul dependenței ombilicale de metoda fizicii are reziliență. Nu încape îndoială că sursele inconsistenței la nivelul macroeconomic rezidă în calitatea instrumentelor cu care se operează, cum ar fi politicile, ele însele suspectate de inconsistență în privința mecanismelor de transmisie ale politicilor relevante pentru ceea ce numim mixul de politici. Circularitatea, cum am văzut mai sus, în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ajunge să se opereze cu conținuturi omogene. Blestemul dependenței ombilicale de metoda fizicii are reziliență. Nu încape îndoială că sursele inconsistenței la nivelul macroeconomic rezidă în calitatea instrumentelor cu care se operează, cum ar fi politicile, ele însele suspectate de inconsistență în privința mecanismelor de transmisie ale politicilor relevante pentru ceea ce numim mixul de politici. Circularitatea, cum am văzut mai sus, în zona mecanismelor de transmisie ține de epidemia omogenității prin echivalența dintre cauze și consecințe. Chiar strategiile cogniției economice, cum vom
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă! Un concept epistemic are un motiv al ivirii sale în capacitatea de răspuns a cuiva la provocările unei situații de inconsistență dintre o formulă de cunoaștere, o metodă sau metaforă gnoseologică și consecințele pe care acestea ar trebui să le explice. Este, evident, vorba aici și despre o stare în dinamică a complexității lumii, care rejectează din câmpul cunoașterii ca nefolositoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
devină mai creativi, plini de compasiune și etici, capabili să își folosesască propria inspirație interioară și propriile resurse pentru a asista și facilita vindecarea pacienților. Pe măsură ce consultați sau citiți această carte veți deveni probabil tot mai conștienți de contradicțiile, paradoxurile, inconsistențele, confuziile, repetițiile și întrebările fără răspuns care sunt cuprinse în ea. Într-adevăr, se poate susține că această carte este o metaforă pentru felul în care sunt organizate viețile noastre personale și lumea în general. Această afirmație se poate aplica
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocutorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post-mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Interne, dintr-o perspectivă unitară, capabilă să răspundă eficient unor cerințe și necesități reale ale insituției, au fost identificați, prin analizele întreprinse la nivelul Centrului de Examinări Psihologice, următorii factori de risc: absența unor reglementări de bază în domeniu (inconsistență legislativă) și caracterul ambiguu al unor prevederi existente; lipsa infrastructurii adecvate în cadrul activității de psihologie; lipsa personalului specializat la nivelul tuturor eșaloanelor; fond metodologic și documentar, de specialitate, redus și depășit. În vederea eliminării factorilor de risc menționați și consolidării cadrului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
fi redus atât de simplist la vreuna din implicațiile pe care le presupune, așa cum a fost arătat, deoarece nu pentru toate cazurile se pot admite propozițiile pe care le generează, sau valoarea lor de adevăr, potrivit cu punctul de vedere cartezian. Inconsistența acestor situații decurge și din aceea că, de la Început, Îndoiala considerase realitatea presupusă ca existentă, afirmată. Dat fiind acest cadru inițial, Îndoiala asupra cunoașterii realității devine oricând posibilă, indiferent de „gradul de realitate” acordat existenței. Căci faptul de a fi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cel al BHK, însă de cele mai multe ori este considerabil diferit. Notele care însoțesc textul cărții Iosua au scăzut cu 30%, iar cele de la Levitic și Deuteronom s-au mărit cu 16%, respectiv 100%. De asemenea, se poate constata o oarecare inconsistență în referirile la aceeași sursă, în sensul că aparatul critic arată că editorul a folosit o anumită sursă, dar uneori, chiar variante textuale evidente care apar în acea sursă nu sunt menționate în aparatul critic. Aparatul critic al BHS reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în dezamăgire și se salvează prin cultivarea neputinței. Un erou negativ. Laș, violent, înfricoșat de moarte. Prin urmare, cui să-i fie frică de Emil Cioran? Oricum, nu celui care se recunoaște în el. Sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea, exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe. Scrisorile sunt documentetc "Scrisorile sînt documente" Adevărul și postulatele contradictoriitc "Adev\rul [i postulatele contradictorii" Când este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune Cioran: „Ai înțeles
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință de a înșela, impostura este la Cioran fatalitate. O fatalitate a inautenticității, alienării și suferinței. În drumul către adevăr, Cioran trăiește această experiență a propriei inconsistențe. Așa încât, Cioran trebuie crezut pe cuvânt atunci când spune că «sinceritatea» e „prima calitate pe care eu însumi mi-o recunosc” (I, 125). Că pune el însuși cuvântul între ghilimele?! Tocmai pentru că sinceritatea e o coborâre spre rădăcinile mărturisirii de sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine însuși” (III, 301). Negativitatea, nuanțele, contradictoriul sunt ipostazele acelui adevăr, mască a ființei, în legătură cu care el nu poate folosi majuscula. Cioran străinul, despre legitimarea iluzieitc "Cioran str\inul, despre legitimarea iluziei" Drumul spre adevăr trece, la Cioran, prin conștiința inconsistenței. Știm bine: hohotul său ironic (stins uneori) e provocat de faptul că materia din jur, corpurile care-l înconjoară, Dumnezeu chiar sunt aparențe. De aici, demonismul: certitudinea ființei nu i-o oferă prezența, ci, mai exact, Apocalipsa sau numai posibilitatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi sub o permanentă amenințare. Or, ce prilej mai bun pentru întemeierea sinelui decât sentimentul că propria identitate ține de iluzie, că el Ă asemenea lumii Ă nu-i mai mult decât o aparență? Cauză a angoasei, această conștiință a inconsistenței face posibil saltul spre revelația sensului care se ascunde în neant. Dar, până la sens, spaima. La un moment dat, Cioran notează: „Să percepi partea de irealitate din orice, semn sigur că înaintezi spre adevăr...” (I, 12). Apoi, la distanța numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine»”, spune Cioran, punând cuvântul din urmă între ghilimele, semn tocmai al nerecunoașterii sinelui. În fapt, cine este acest eu despre care ar trebui să-i vorbească? „Răspunzându-i, aveam impresia că vorbesc despre altcineva” (III, 200). Și sentimentul propriei inconsistențe, al propriei mutări în iluzoriu e tot mai puternic. Când primește niște fotografii, constată aiurit: „E una în care am un aer bolnav, sinistru, spectral, rău, terminat. Literalmente m-a speriat. E oare cu putință ca individul ăla cumplit să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suma înfrângerilor pe care le vei suferi va echivala cu o victorie” (III, 274). Precizează altundeva: „Ești cu atât mai deștept cu cât percepi partea de vid din fiecare lucru” (I, 160). Dar dacă pe el îl salvează conștiința propriei inconsistențe în real, la alții se întâmplă dimpotrivă: „Ceea ce-i salvează pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă nici un fel de manifestare publică, exterioară construcției interioare. „Un înțelept scriind... Îți poți imagina o asemenea oroare?”, spune la un moment dat. De fapt, marea împlinire a unui cinic este, pentru Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]