44,221 matches
-
de timp factic sau contemporal, exprimând o voință de continuitate-în-unicitate, probată ca constantă form-energetică într-un anume grad și/sau registru de tempo<footnote Gradul de stare tempică este referit unui registru generic de tempo - lent, moderat sau repede - ca indicație punctual diferențiată în cadrul acestuia. footnote>. b. Pe distanța L-dpc, conduita C-Mins interpretează analogând mai întâi dat(-de-compus)ul temporal al acestuia cu un spațiu monodimensional, pe a cărui (doar) lungime poate varia expresiv, ca oprire (încremenire/impuls) - mergere (curgere/inerție
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sunt de parcurs și forme auctoriale, nereferite cu totul unei tradiții, este necesară instrumentarea acestora prin interfețe netede sau cu un grad mai ridicat de regularitate. Cel mai adesea, compozțiile muzicale sunt prezentate în partitură și cu această lentilă însoțitoare, indicațiile de tempo și mai ales de măsură fiind demult repere uzuale. Grație acestui demers, Mins se poate acorda dpc și odată cu propriul fapt, ca mers în-parcurs sau parcurgere. Cu timpul, însuși acest mijloc-interfață poate deveni o însușire reflexă, Fmz părând
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
relativ-scurți/-lungi. c. Adecvat form-temporal S-dpc, C-Mins ne apare ca mod expresiv sau stil de variabilitate-în-continuitate. Dacă L-dpc este un deja-dat (predat), iar tempoul, o relație de stare Mins în parcurs (referită U-Fmz, printr-o tradiție sau convenție, incluzând și indicația din partitură), stilul particularizează C-Mins sub aspectul interpretativității. Aceasta implică o dublă diferențiere față de datul formal: în raport cu coordonata linearității timpo-metrice, având ca unitate o formulă tm; în raport cu schimbările formale de orice fel, respectiv cu încrețiturile care reliefează (expresivizează) linearitatea netedă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
că e inutil să protestez împotriva unei astfel de curiozități barbare. În realitate, un roman se scrie totdeauna cu un aliaj de reminiscențe și invenție, în care partea reminiscențelor este cu siguranță cea mai mică și mai vagă." E o indicație prețioasă; s-o utilizăm prin răsturnare, căci Jurnalul e inversul romanului, fiind totuși opera unui scriitor. Invenția e aici partea cea mai mică și mai vagă. Iar dacă romanul e chemat să dea seamă de efectul devastator al timpului, să
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
care ajută adesea la fixarea formei corecte de pronunțare). Chiar faptul că sînt incluse în dicționar multe nume românești e pozitiv: vorbitorii au adesea ezitări mai ales în ceea ce privește accentuarea unor nume de familie istorice (e de aceea utilă, de exemplu, indicația de accentuare pentru numele Catargiu). E foarte bine că dicționarul combate implicit tendința iritantă de a pronunța cu accentul pe i (ca penultimă silabă) nume de familie precum Olariu, Rotariu, Pușcariu: se arată că acestea sînt echivalente cu formele Olaru
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
Olariu, Rotariu, Pușcariu: se arată că acestea sînt echivalente cu formele Olaru, Rotaru, Pușcaru, deci trebuie să păstreze accentul pe a din sufixul de agent -ar(iu). O opțiune corectă mi se pare și cea de a oferi o dublă indicație pentru termenii cu dublă identitate lingvistică: de exemplu, pronunția engleză și franceză a denumirii Airbus. Sînt totuși în dicționar destule inadvertențe care ar trebui corectate la o nouă ediție. Inventarul e întotdeauna discutabil și nu ar fi de mare folos
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce poate însă duce la confuzii: cititorul nu are de unde să afle, de exemplu, dacă i final se pronunță asilabic sau silabic, pentru că la Ardeni, Anzi, Atrizi sau la Armani nu apare nici o indicație asupra finalei. Transcrierile - simplificate poate din intenția de a nu-l speria pe cititor - sînt uneori aproximative și incomplete: Brother s-ar citi braăr, iar i cu tildă (?, semn clasic pentru nazalizare) ar fi i semivocalic; în vreme ce n cu tildă
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
aproximative și incomplete: Brother s-ar citi braăr, iar i cu tildă (?, semn clasic pentru nazalizare) ar fi i semivocalic; în vreme ce n cu tildă (n) apare în transcrieri, dar nu în lista inițială de semne. Unele nume apar fără nici o indicație de pronunțare sau accentuare (Italo Calvino, Pierre Bourdieu, M. Blecher), iar la altele se indică doar accentul, ceea ce ar putea duce la concluzia greșită că se citesc după regulile ortografiei românești: Amnesty International, Lauren Bacall, Francis Bacon, Barbizon etc. Alteori
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
putea duce la concluzia greșită că se citesc după regulile ortografiei românești: Amnesty International, Lauren Bacall, Francis Bacon, Barbizon etc. Alteori accentul lipsește: Boutiere, Apollinaire; nu se înțelege de ce e indicat uneori în cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar pentru primul grup cc; la Brescia, nu e de ajuns a spune că sc se citește ș: cititorul ar putea fi tentat să continue citind finala:... și-a. Sînt și greșeli și mai
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
ť. E la fel de anost să stai tot timpul în gură nu cu moralizarea, ci cu înjurătura". Înclinația care putea marca un autor,doi, trei, a devenit emblema unei colonii abundente de pornografi, a unei veritabile industrii de texte scatologice. O indicație bibliografică are efectul unui duș rece peste eroticeasca învăpăiere și scabroasa-i expresie tipizată: "De altfel, sătulă să-și trateze clienții dornici de sex als ob (e fată cultă, l-a citit pe Vaihinger) cu clasica zdamătii, Andreea lui Bradea
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
și său pentru plural, semnalat și corectat de mai multe ori de către cei care au făcut monitorizarea în Republica Moldova (de exemplu: "amintirile sale" = ale copiilor), să fie de fapt un rest din limba veche. Sînt și destule situații în care indicațiile normative par la fel de insistente și la fel de ineficiente în ambele state: se recomandă și în monitorizarea basarabeană evitarea construcției partitive cu singularul ("un prieten de-al vostru"), structură bine fixată în limbă, se condamnă folosirea numeralelor fără de ("34 strănepoți"), se insită
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
Fantezie și Fuga) DURATA APROXIMATIVĂ: 12 minute ANUL TERMINĂRII: 26 sept. 1937 București UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: UCMR COTA: F. sp. 481 (partitură de copist, la Fondul de Difuzare 2053) DESCRIERE: manuscris în cerneală neagră, foarte îngrijit. Conține numerotare și indicații dinamice scrise cu creion roșu. La sfârșit este semnat P. Constantinescu și datat 26 sept. 1937, București. Pe pagina de gardă titlul scris cu cerneală este: Fantezie și Fugă pentru pian și orchestră. Cuvintele Fantezie și fugă sunt tăiate, iar
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
inteligibil. Pe pag. 1, Paul Constantinescu a scris: Muzica pe motive din Fundul Moldovei (jud Câmpulung-Bucovina) culese în monografia d-lui profesor Dimitrie Gusti. Manuscrisul este în creion și cuprinde 172 de pagini. Cu creion roșu, Paul Constantinescu a notat indicații privind atitudinile personajelor. ONB, Cota 6115: manuscris în cerneală neagră, foarte îngrijit scris, conținând 150 de pagini. Este partitura generală a lucrării. Din punct de vedere al distribuirii semnelor muzicale pe pagină, există o corespondență perfectă între acest manuscris și
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Cuclin, în : La Politique, V, no.947, jeudi 26 février (11 mars) 1915, 3 footnote> În același index este trecut un concert pentu vioară și orchestră în la minor, compus în intervalul anilor 1918-1922, despre care se menționează, probabil la indicația lui Dimitrie Cuclin, „cu acompaniamente [s.n.] de pian și orchestră, realizate mai târziu”. Pluralul folosit, „acompaniamente”, sugerează ideea că, inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află, însă, manuscrisul nedatat
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află, însă, manuscrisul nedatat al unui concert în mi ème minor, intitulat „2eme Concerto pour Violon et Orchestre”, ce conține doar monodia cu indicații de tutti sau solo. Concertul nu este terminat, cuprinzând partea I (Allegro) și șapte măsuri din partea a II-a (Andante). Presupunem că anul compunerii este 1922, întrucât, în studiul Despre cântecul popular românesc, publicat în Muzică și poezie, în martie
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
lor, toți au fost exponenții sociali ai timpului lor, toți s’au adăpat la izvoarele cântecelor populare din țara lor. Dintre artele minore, meseria de interpret muzical este cea mai grea. Nefiind încadrată în cuvinte, lasă un spațiu larg între indicațiile autorului și putința de exprimare a virtuozului, spațiu în care relațiile psihice ale intervalelor sonore sunt în constant conflict cu măsura impusă de text. Interpretul trebue să fi disecat minuțios fiece raport de sunet dintr’o bucată, găsindu-i echivalentul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
îndrumat în spiritul stilului autorului, să învețe să închipuie în mod viu, intențiile expresiilor muzicale, să fie bine cântărită pretenția subiectivă a elevului ca niciodată să nu-i treacă prin minte c’ar avea dreptul să modeleze o bucată în afară de indicațiile scrise de compozitor. Toți autorii au precizat minuțios voința lor. Interpretul ideal respectă, în toate nuanțele, textul muzical. Elevul trebue să se afirme, în primul rând, printr’o supunere absolută față de cerințele autorului. Numai astfel încadrat va putea să dea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
de eleganță și candoare), precum și metamorfozele permanente percepute în cadrul discursului muzical. Pianistul a reliefat cu măiestrie imaginile muzicale contrastante (de factură lirică ori dramatică), dialogul inedit al vocilor (plasate adesea în registre diferite). Pe parcursul recitalului, pianistul a respectat întocmai indicațiile autorilor în ce privește repetarea secțiunilor creațiilor prezentate. Dacă din punctul de vedere al compozitorilor și al interpretului, ideea este perfect justificată, publicul actual nu mai este obișnuit (și antrenat) să asiste la un concert foarte lung, existând riscul ca
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
de greutate cade în partitura eroinei, Lady Macbeth "soprană dramatică de agilitate", tip de voce pe care Verdi îl atribuie eroinelor puternice și cărora le cere o foarte bună tehnică de virtuozitate în vechea manieră bel-cantistă. Chiar dacă nu a urmat indicațiile de interpretare date de Verdi care îi cerea solistei sale " să folosească o voce răgușită, aspră, seacă....diabolică", Silvia Sorina Munteanu este stăpână pe acest gen de vocalitate destul de rară și a reușit să exprime muzical cu vocea ei frumos
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
malaxor implacabil. Vocea de Dincolo anihilează inevitabil toată devenirea de până atunci. Metafizicul își ia tainul și ne lasă perplecși.” Desigur, gândindu-și muzica, autorul și-a ales interpreții, din perspectivă regizorală, soliști care s-au comportat pe scenă conform indicațiilor partiturii. Trei maeștri care și ei îl cunosc bine pe autor au venit, fiecare, cu însușirile lor caracteristice. Ion Bogdan Ștefănescu are atu-urile unei sensibilități poetice potrivite cu “Flautul de aur”, fără a se lipsi de eficacitatea unor priviri
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
consiliilor populare." 2. Articolul 11 va avea următorul cuprins: "Art. 11. - Persoanele care circulă pe drumurile publice se vor conformă regulilor de circulație, semnificației fiecărui mijloc de semnalizare rutieră, semnalelor agentului de circulație și ale conducătorilor de vehicule. Semnalele sau indicațiile agenților de circulație vor fi respectate cu precădere, atît față de semnificația oricărui mijloc de semnalizare rutieră, cît și față de regulile de circulație. În cazul în care într-o intersecție este instalat un semafor cu semnale luminoase și un indicator de
DECRET nr. 214 din 26 iunie 1984 pentru modificarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106659_a_107988]
-
cărora nu li s-a cerut ca în timpul vizionării să numere pasele. În cazul celui de-al doilea experiment, efectuat de Simons și Levin (apud Ciccotti, 2007), un cercetător oprea câte un trecător pe stradă rugându-l să-i dea indicații privitoare la modul în care putea să ajungă la o anumită adresă. În timp ce acesta era informat în legătură cu ceea ce solicitase, doi muncitori treceau printre interlocutori cărând o ușă: în spatele acesteia stătea ascunsă o altă persoană care îi lua locul primului experimentator
Părinți de succes: Dacă îi place … face by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77691_a_79016]
-
stătea ascunsă o altă persoană care îi lua locul primului experimentator, cel, care se ascundea după ușă, ieșind apoi, din raza vizuală a „victimei”. Deși trecătorul se afla, ulterior, în fața unei alte persoane decât aceea căreia începuseră să îi dea indicațiile, el continua să ofere lămuriri, fără a realiza că nu vorbea cu cel care solicitase ajutorul. Ce relevanță au cele două studii Rezultatele obținute în urma acestor două experimente relevă faptul că, pentru cei mici, orice obligație nu mai este necesară
Părinți de succes: Dacă îi place … face by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77691_a_79016]
-
răspund de aplicarea prevederilor legale stabilite în domeniul retribuirii muncii, organizează controlul permanent al modului de aplicare a elementelor sistemului de retribuire a muncii și iau măsuri pentru realizarea unei eficiente maxime în utilizarea lor. Articolul 205 (1) Ministerul Muncii da indicații metodologice în executarea prevederilor legii și a celorlalte acte normative care se referă la retribuirea muncii. ... (2) Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Finanțelor, Comitetul de Stat al Planificării, Banca Națională a Republicii Socialiste România, băncile specializate și cu celelalte organe împuternicite prin
LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106403_a_107732]