1,104 matches
-
Scriitorilor" s-a vorbit între altele despre nemulțămirile și reacțiunile scriitorilor români privitoare la pensiile ce s-au acordat de cătră Casă. Mulți sunt indignați că au fost categorisiți cu mult mai prejos decât meritele lor. Între alții e foarte indignat Eugeniu Boureanul. E indignat, de asemeni, D. V. Barnovschi. E mai cu samă indignat G. Bacovia că a fost socotit mai prejos decât Arghezi și Brătescu-Voinești. Și mai indignat a fost V. Demetrius că i s-a acordat numai 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
între altele despre nemulțămirile și reacțiunile scriitorilor români privitoare la pensiile ce s-au acordat de cătră Casă. Mulți sunt indignați că au fost categorisiți cu mult mai prejos decât meritele lor. Între alții e foarte indignat Eugeniu Boureanul. E indignat, de asemeni, D. V. Barnovschi. E mai cu samă indignat G. Bacovia că a fost socotit mai prejos decât Arghezi și Brătescu-Voinești. Și mai indignat a fost V. Demetrius că i s-a acordat numai 15.000 lei! Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu „conține” germenii unor idei, stări sau obsesii esențiale, profund „necesare”. Necesare supraviețuirii Spiritului și păstrării identității sale, cu care se confundă identitatea Ființei. Nu, repet, nu reproșez nimănui, așa cum nu mă mai indignează de multă vreme incapacitatea noastră elementară, a artiștilor români, de a fi cât de cât solidari cu arta și ideile noastre, lucizi nu numai de „interesele” noastre, dar și de cota reală de originalitate și vitalitate creatoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de marote, la contraziceri pătimașe, la răbufniri de orgolii, la meschinării, la atacuri perverse, la treceri de la acolade amicale la dezavuări și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade și intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Măndicăi, ceilalți au început să se clatine. Malonest, cum e de obicei în asemenea împrejurări, Sporici s-a derobat, primul, de orice răspundere față de „materialele” intrate la secția sa. „Reacția” lui nici nu m-a surprins, nici nu m-a indignat: de la o anume vîrstă, lipsa de caracter e iremediabilă! Dar la întoarcerea acasă m-a cuprins sila și tristețea. Insesizabilă de către cei din afară, dificultatea de a conduce o redacție compusă din inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am reușit să-mi fac repede o părere despre el, așa că atunci cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram chemat la spectacol, dar nu bănuiam ce piesă urma să se joace. După ce a intrat, a dat mîna cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
incident cu pavoazarea taxiului. O dramă deturnată în caricatură! Cît era viu, îl lingușeau, nu-l criticau nici la marginea județului (nu cumva să audă); acum, în mod la fel de laș, s-au lepădat de el. *Ieri, un tip beat se indigna că niște „afurisiți de copii” îi spuneau „poteră” patrulei militare de pe peronul gării. În replică, „afurisiții” l-au făcut „prost și urît”. „Nu se poate să am amîndouă calitățile!”, a protestat tipul, care, probabil, în acel moment, se credea Nastratin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea, devenisem dator, să-i tolerez lenea și impertinența!” Scena îl indignează și acum. Om de o certă probitate, el îi dezaprobă pe cei care (din acest centru universitar sau de aiurea), pentru o mică bijuterie, pentru o piesă de schimb auto, pentru un radiocasetofon etc. cedează din exigență, se pretează la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voi mai fi nevoit să intervin, am să recurg la exemple din alte domenii, pe care deja mi le-am pregătit. Unul, veritabilă anecdotă, figurează într-o „Viață” a lui Abraham Lincoln, deci a unui mare om politic. Iată-l: Indignați de chefurile generalului Ulysses Grant (șeful nordiștilor, învingătorul de la Richmond Virginia), mai mulți puritani s-au prezentat la Casa Albă și i-au cerut președintelui să-l îndepărteze de la conducerea armatei. Lincoln a raționat pe loc și corect. Replica sa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am nevoie de competenți, eu am nevoie de disciplinați!” Poți să-i întrerupi și să-i întrebi: „Da’ cine ești, la urma urmelor, tu?” Nu poți! Carol Isac, împreună cu care am trecut în revistă „perlele” jockey-ului, era deopotrivă stupefiat și indignat. Crede însă că nu mai e nimic de făcut: „Protestezi în chestiunea chimiei (a poluării chimice - n.m.), atingi «Familia»; faci caz de competență, te poți alege cu un șut în fund...” Dacă i s-ar „aplica”, el, Carol, are față de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de emoție, dublată de vinovăție, pe de altă parte să întărească măsurile represive. Apropiatele „prelucrări” ale episodului vînătorii tragice din Dolj vor constitui ocazia (cunosc tipul acesta de reacții de la „prelucrarea” lui ștefan Boboș) ca toți cei naivi să se indigneze în numele eticii și echității comuniste și al altor principii. Și, după cîteva ameliorări superficiale, viața va continua la fel ca pînă acum. Era fățarnicilor merge înainte! *Azi mi-am „reîncălzit” nemulțumirile cu următorul afiș, luat din tipografie pentru arhiva personală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
folosi. Climatul actual e favorabil „turnătorilor”. Am botezat-o imediat „Bocca di leone”, după numele cutiei delațiunii de la Veneția, despre care tocmai am citit în însemnările de călătorie ale lui Archibald. Văzînd-o, „boierul” (cum își zice) fu, deopotrivă, scîrbit și indignat: „«Bocca di leone», cutia infamă în care mișeii strecurau denunțări mincinoase împotriva celor (pe) care voiau să-i piarză, șade și acum, căscată, ca să primească scrisorile anonime, ticăloșie la care, pînă astăzi (1913 - n.m.), nu s-a înjosit, afară de om
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uneori, mă lasă nedumerit. *„Promovarea” lui Cornel Galben de la „Steagul roșu” la școala de Partid e, neîndoielnic, o „lucrătură”. Deși nu-l prea am la inimă (băiatul e unul din suflătorii în balonul numit Genoiu), nu pot să nu mă indignez de maniera în care s-a procedat cu el, căci e ziarist. În secretariat, „problema” lui a fost „discutată” mai puțin de un minut, după ce l-au ținut la ușă trei ore și jumătate! „și-ai acceptat?”, m-am mirat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tonul așteptat, m-am înscris primul la cuvînt. N-am pornit în iureș, ca să nu mă sufoc de „nervi”. Am luat-o dinspre literatură (cam de depărtișor și, poate, nu tocmai adecvat) amintind, mai întîi, anecdota în care Voltaire se indigna și se înduioșa de atitudinea și, respectiv, soarta lui Jean Jacques Rousseau, adăugînd că, în intervalul dintre „discuțiile individuale” și ședința de azi, stările mele sufletești au oscilat: cînd a dominat hotărîrea de a ataca, cînd a intervenit relaxarea, tendința
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propagandistică. Cultura sa seamănă cu a lui Iordache din Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu: „Am fost și am rămas un autodidact”. La fel și gesturile prin care se impune: „Ia să ne aprindem noi o țigară și să ne indignăm de mediocritatea care ne sufocă”. Autentic e doar în vulgaritate. Scrisul fără conștiință literară, pregătit după rețetă, stereotip, e doar o formă de „hoțomăneală”. într-o bună parte a cuvîntului am examinat afirmația lui G. că acei șapte ani cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate, dar nu e sigur, într-un înscris de pe o piatră egipteană: cei care au probleme, trebuie să citească "Tratatul de Drept Procedural" al lui Gheorghe Schwartz pentru a-l folosi în instanță, fie și numai academică, la judecata colegilor indignați de raptul intelectual, ei înșiși plagiatori într-o lume unde s-a dovedit că "toată istoria scrisă și vorbită nu este decît un nesfîrșit palimpsest" și, în consecință, fiecare afirmație e un plagiat. Prozatorul-cronicarul-cercetătorul de arhive e un ingenios agent
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
sunt mai mult evrei decât comuniști” Ca și În precedentele rapoarte de activitate ale CDE Huși pe care le-am dezbătut În aceste materiale, nici cel cuprinzând și alegerile din 19 noiembrie nu a făcut excepție, Iancu Gutman fiind profund indignat de delăsarea unora față de cerințele de bolșevizare a comunității evreiești locale. Iată ce scrisese la acest dezolant capitol: „În Campania Electorală, În afară de ultimele zile, membrii PCR au avut aceeași atitudine ca și În trecut de exemplu tov. Fisterman cari Comitetul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o mare povară pe inimă: ,, Când am venit în biserică, mă așteptam să găsesc în ea numai sfinți! Și n-a fost așa. Am suferit mari dezamăgiri, în mod deosebit, de la cei mai apropiați frați ai mei.” Personal am fost indignat, spunându-mi: „Cum poate un pastor să spună așa ceva în plină biserică și cu musafiri în ea? Chiar dacă a trăit acele momente, de ce le mai spune și altora? Așa încurajează el pe enoriași?” Dar timpul a trecut și în aceeași
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Marghiloman, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Istrate Micescu, Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail, A.C. Cuza, N.D. Cocea, Virgil Magearu. Nicolae Iorga încerca să prezideze ședințele Adunării cu autoritate, dar nu reușea întotdeauna. Întreruperile și strigătele împiedicau discuțiile. N. Iorga, care se indigna ușor, găsise însă soluția pentru a liniști spiritele. Își punea pălăria pe cap o avea întotdeauna lîngă el și declara suspendată ședința, părăsind scaunul prezidențial. După citirea programului guvernului, s-a urcat la tribună Ion I.C. Brătianu pentru a pune
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi. Colorați și guralivi. Și astfel ajungi să crezi că asta este țara lor. (2012) „Schimbă canalul!“ De când țin rubrica din Dilema veche dedicată televi ziunii, am auzit de mai multe ori zicerea „De ce te indignezi de ceea ce vezi la televizor? Dacă nuți convine, schimbă ca nalul!“ Deunăzi, o doamnă mă informa că „sa inventat tele comanda“. Același îndemn, de a schimba canalul, îl auzim cu toții, pe post, de la unii realizatori TV mai zurbagii. Cu alte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era și deo parte, și de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele aranjamente nu sunt descoperite, ele pot fi și inventate. Un astfel de exercițiu imagi nativ al jurnaliștilor analiști poartă benignul nume de speculație. În perioada de după alegeri, televiziunile noastre de știri au fost întro adevărată frenezie a descoperirii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta se întâmplă mai ales în presă) ca mijloc stilistic, discreditarea și defăimarea sistematice. Nihilismul, cinismul, discreditarea și defăimarea sunt atitudini distructive față de viață și ne pot ruina bucuria autentică de a trăi nouă înșine și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și islamism, dar și de indios și de africani. Alții sunt îngrijorați de manevrele creaționiștilor protestanți din multe state și școli americane, din cauza declarațiilor lipsite de orice fundament ale anumitor oameni ai Bisericii despre teoria evoluției. Alții, în fine, rămân indignați de prezența politicienilor bigoți, ca de exemplu fostul președinte a Statelor Unite și a consilierilor săi neoconservatori, care au clădit un castel de minciuni de tip orwellian pentru a justifica invadarea Afganistanului și Irakului, dar și a metodelor lor de tortură
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]