1,077 matches
-
id="89"> 89 Ibidem, f. 4-8.</ref>. Costinovici și Todorov au recunoscut că scopul lor era luminarea poporului prin intermediul cuvântului tipărit și n-au avut intenții subversive Împotriva guvernului <ref id="90"> 90 Ibidem, f. 23, 28.</ref>. Guvernatorul era indignat și de atitudinea directorului tipografiei eparhiale, care a acceptat tipărirea unui asemenea ziar. Într-o scrisoare adresată arhiepiscopului Serafim, Ghilhen Îi cerea să fie luate măsuri autoritare față de conducerea tipografiei eparhiale <ref id="91">91 ANRM, fond 2, inventar 1
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ca salamul din oase), găsește fenomenului justificări (se exporta mult, „aveam legături comerciale cu 53 de țări”) sau bagatelizează (cozile nu erau chiar un fenomen nociv, „te întâlneai zilnic cu ceilalți... Nu a murit nimeni din asta...”). Mai mult îl indignează faptul că „țărăniștii vor azi putere, mai au pretenții”. Cu aceștia este necruțător: „Eu i-aș împușca în fiecare minut”. După părerea noastră, în cazul acestui subiect se ilustrează perfect modul cum, deși n-a fost un oportunist politic, deși
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind totodată și pe redactori, atacați de „publicul” indignat. În numărul păstrat, Caragiale publică articolul O măsură urgentă, în care cere trimiterea pe front a medicilor Gărzii Naționale, și o compilație, după surse franceze, despre omul politic L.-A. Thiers. „Ecourile de ieri și astăzi”, cu știri din război
NAŢIUNEA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
funeralii naționale, zece mii de parizieni înconjoară biserică La Madeleine, apoi e condusă, pe ultimul drum, catre cimitirul Père Lachaise. Nu a vorbit și nu a scris românește, declarându-se mult timp total ignoranța cu privire la țară părinteasca - ceea ce a aprins reacții indignate printre compatrioți (Octavian Goga, Ion Vinea, Paul Zarifopol). Se definea că „scriitoare franceză cu mama grecoaica”, iar în discursul de recepție de la Bruxelles a elogiat „nobilă limba franceză”, „edificatoare de națiuni și oameni”, căreia îi datora „toate șansele vieții”. Abia
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care îl are coautor pe Alex. Simionescu, Actrița, Două lumi, jucată și sub titlul Sus și jos
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
greșite, ale criticatrilor de meserie vin dintr-o neînțelegere a principialității. (Ă). Voi căuta să insist asupra unui aspect strict legat de relația dintre critic și poet (Ă), implicat În momentul nostru literar. Nu sunt puțini poeții care se arată indignați de unele excese ale criticii. Ei au tot timpul impresia că participă la o competiție muzicală unde dețin rolul suav de privighetori (Ă). E un cuvânt de ordine să fim cu toții grijulii de viitorul literelor. Dacă practicienii criticii, improvizați sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
templu și organizează venerarea ei. Din peștera unde viețuise și dobândise, asemenea mușchiului jilav, sălbăticiunilor, ploii și vântului, indiferența naturii, profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de exprimare a ideilor și sentimentelor și printr-un ridicat nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
paginile revistei Almanahul literar din Cluj. Eu aș vrea să mă ocup de câteva rânduri din articolul Poezii de dragoste publicat de Dan Costa în paginile Almanahului literar din Cluj (nr.6), articol care m-a nemulțumit și m-a indignat. Scânteia a arătat că în acest articol precumpănesc teorii și păreri dăunătoare, teze idealiste care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
te-ai dus în baie, mi-ai cerut să te ajut. Turnam un firicel de apă, luând din când în când din rezervă, din recipientele aliniate de-a lungul peretelui, și vorbeam necontenit, aproape că strigam, silindu-mă să fiu indignat, vrând parcă să mă conving singur că acea cădere luminoasă nu era decât o amăgire datorată tensiunii. — Știi la ce mă duce cu gândul viața noastră? La samuraii din ultimul război, care se ascundeau în junglă și continuau să se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință, mă rog, ce o fi, de-a lui Flaccus Vascularius, iar acum te indignează o vrăjitoare! Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa e însă atât de pornită încât nu-i sesizează sar casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oftează. Spusele libertului ascund un adevăr mult prea trist. Poporul se plânge din ce în ce mai des din cauza nedreptăților la care este supus de acești arendași. Afacerile adevărate le învârt consulii, rostește secretarul. Ia aminte cum vorbești de magistratura supremă din stat! se indignează bătrânul. Ianuarius își înghite vorbele și suspină. După ce lasă să se scurgă un timp, Augustus reia calm: — Nu a venit încă momentul să ne debarasăm complet de acești intermediari. Îl amenință cu degetul. — Tu ai fi primul care mi-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia riscă o privire în spate. Cei doi necunoscuți. Se înfioară. Discuția e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bâiguie Claudius. — Ah! Și te deranjează absența zorzoanelor în stilul lui Pollio? îl întrerupe fără menajamente Labienus. Titus Livius vede că pupilul său pierde teren. Se hotărăște brusc. — Stilul lui Pollio e aspru și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la față, istoricul vântură din brațe către el ca să fie lăsat să termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ara Ubiorum! exclamă pe un ton iritat. Rufus își îmbină sprâncenele într-o expresie comică. — Dacă e cumva vorba de vreo femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină din cap. — Pe Rin! bubuie vocea germanului. — Lasă-mă dracului cu Rinul vostru! se înfurie la rândul său instructorul. Eu știu unde e Rinul, dar tu, dacă-ți vorbesc de Iordan și Marea Galileii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
medicina, cunosc foarte bine mirosul alcoolului medicinal sau al crezolului. Mi-am închipuit că un cadru medical scăpase pe jos o pungă în care era un astfel de lichid, cineva călcase pe ea și conținutul se scursese pe podea. Eram indignat. «De ce nu o ridică nimeni? Nu mai există nici un pic de moralitate?» Dacă m-aș fi simțit mai bine, aș fi luat cu mâinile mele punga și aș fi scos-o din metrou. Nu m-am gândit să mă mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scurte despărțiri, cu toate îmbrățișările ei înfrigurate, uneori eram nefericit din cauza ei chiar. Astfel de întîmplări erau însă rare, fie că ea le pricinuia numai uneori, fie că eu, ținînd-o tot timpul lângă mine, nu-i dam prilejul. M-am indignat intr-o zi că a putut prelungi o discuție cu mediocrul X. Irina, la argumentele mele, spuse: "Ai dreptate, eu nu-mi dădeam seama!" Cu un astfel de răspuns de femeie - și deseori veneau astfel de răspunsuri din partea Irinei - nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să și-l ascundă cu batista, prefăcîndu-se că plâng, astfel că profesoara, îngrijorată, nu știa cum sa le mai potolească. Situația era grotescă și denota uscăciune sufletească. E drept însă că eu, când mi s-a spus întîmplarea, în loc să mă indignez, am găsit că nu e decât un interesant caz psihologic, când în momente grave, cu toate intențiile bune și emoția sinceră, te manifestezi invers de cum ar trebui. Mă întreb iar dacă îi plăcea natura. O duceam, în entuziasmul meu, pretutindeni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l mânuiască îndemînatec tocmai împotriva mea. Așa mi-am plătit vina. Acum nu-mi mai aduc aminte decât de o singură minciună înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totul dura timp mult, oricât au încercat, la început, să o certe cei de acasă. Acum mă trezesc că aduce o mulțime de indivizi suspecți, dar puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoaștere, m-aș fi consolat cu gândul că așa sunt oamenii, dar te știam pe tine delicat, cum procedai într-o scenă, ce altfel devine oribilă. (De fapt, explicația era mai ales: pe dânsul Ioana nu-l iubea și o indignau toate gesturile, la mine orice i se părea perfect.) Ca un animal, credea că totul trebuie făcut simplu, un act de care trebuie să profiți cât mai copios. Și-a făcut cu mine educația, și acum, cu altă ocazie, se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
desfășura lângă el. Credea poate că sunt o midinetă care vrea să se dea. Într-o zi, la hotel, plănuind să se apropie de mine, m-a găsit înghețată, fără putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci! M-am îmbrăcat în goană și am pornit ca o nebună pe străzi, în timp ce el, transformat ca prin minune, se milogea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]