670 matches
-
să fie eliminată Într-un fel această nedreptate?! N-ar trebui ca aceia dintre noi care avem această capacitate, să facem un efort, să Încercăm să-i Înțelegem și să dăm dreptate celor care totuși au dreptate?! Te simt foarte indignat și asta mă bucură, deoarece Înseamnă că Îți dorești ca relațiile dintre oameni să fie bazate pe corectitudine. Și eu cred ca și tine că aceasta ar fi o soluție foarte bună, dar nu cred că doar noi am ajuns
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cratere artificiale, a unor cicatrici ascunse, a unor accidente de natură să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile, cum spuneam, cînd Domnișoara ri se arăta extrem de indignată întrucît îndrăzneam să o privesc cu prea mare atenție. îmi reproșa atunci că am priviri libidinoase, că încerc să o dezbrac din priviri, că îi căutam transparențele. — nu vă este rușine, domnule, să mă priviți cu globii aceștia umezi ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare, ziare. — a trecut poștașul și noi n-am simțit nimic, repeta fata destul de supărată, chiar cu un aer indignat, gata să izbucnească în plîns. observînd-o în tăcere Victor simți doar nevoia de a-i spune : — ai grijă, nu încurca corespondența. Dar fata se agita cu teancurile de scrisori și de ziare în mînă și-l imploră pe Victor să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uiți, domnule Felix, să nu mă uiți. Și dîndu-se jos din pat, Simion scotea din perete câteva tablouri și le punea pe brațele lui Felix. Acesta le lăsă de altfel în casă. Chiar Aglae se grăbea să i le smulgă, indignată. - S-a prostit Simion ăsta de tot! Domnule Felix, nu te potrivi.Vezi, poate-ți dă ceva, inel, bijuterie, bani, te rog să-mi spui. - Se-nțelege! zicea, oarecum jignit, Felix.Spre mai multă siguranță, Aglae despuie odaia lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să plece și ședea deoparte. - Bine, zise Stănică, așezîndu-se de-a binelea să mănînce,să-mi spui, mă rog, ce poți să faci? - Cum ce pot să fac? întrebă indignată Aglae. - Asta te-ntreb și eu, zise calm Stănică, dar cu vădităintenție de a excita. Vrea s-o adopte, și pace. Legal nu e nici o piedică. - Mâncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi, mâncați, mâncarea este elixirul vieții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că el poate continua la nesfârșit cu limbajul de mahala. - Nu vezi că te-ai umplut, miroși și tot mai vrei, ma...hie de la Laur! Cred c-o înghiți cu halba! - Da, numai pe a lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
situația este mai critică: Guitard de Floriban, un burghez parizian, martor al decapitării lui Robespierre și a tovarășilor săi, nota în jurnal: "Și au fost conduși, și au trecut pe strada Saint-Honoré, și peste tot au fost insultați de poporul indignat că s-a văzut trădat. La orele cinci ale după-amiezii li s-a tăiat capul". Modificările de stare nu au nici un motiv aparent și nu întîlnesc nici o rezistență cînd liderii preiau inițiativa. Socialiștii germani își proclamaseră intenția de a se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mînie și foc cînd era blîndă; Ce-amestec și Într-Însa și-n mine volbora!” Se zice că În vis toate imaginile sînt euforice, atunci, mai ales, cînd visul se asociază cu zborul. Visul lui Heliade, pornit din tîmpla rațiunii indignate, naște „iazme”, multe iazme care trag imaginația În jos, o materializează. Însă În orice cădere este o nostalgie de Înălțare. La Heliade căderile și Înălțările alternează și adesea (ca În poemul de firitisire de Anul nou, La Maria) se Împacă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul acestor petreceri cu vorbe indignate, smălțuite uneori cu culori țigănești. VII Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului deslușit”. Migăloasa scenografie a grandorii Și Grigore Alexandrescu se plînge de lipsa modelelor și de sărăcia limbajului („nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră n-a produs Încă nici un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gură rea. CÎntul al XXIII-lea e semnat De un pățit și pare a fi scris În limbajul mahalalei bucureștene din celălalt veac. Tema istericalilor din poezia lui Matei Milu, a ghilelei lui Conachi și a femeii modiste din versurile indignate ale lui Stamati și Asachi este tratată de Anton Pann Într-un stil mai arțăgos și cu o viziune mai neagră asupra amorului casnic: „N-a mai rămas, frățioare, Cineva să se Însoare, Că precum cîștig nu este, De vom
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne așteaptă dacă justiția nu-și va spune răspicat cuvântul spre a da un preaviz categoric acelora care vor să ne prăbușească în întunecimile evului mediu. Acuzatul, vânăt la față, ciuruit de furunculoză, trădând sângele său bolnav, privește încruntat sala indignată, drapat de regizorii săi într-un costum național de operetă. Uitătura feroce, ochii săi mici aparțin criminalului înnăscut și produc în sală o impresie penibilă." Ar fi inutil a copia în întregime reportajele, esențialul este de a urmări modificările produse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuă meditația ministrul.Ne menținem, e adevărat, câtăva vreme. Timpul însă trece, azi sunt cu un an mai bătrân decât anul trecut în aceeași zi. - E mai cuminte să nu ne gîndim! Ne neurastenizăm. Pomponescu luă o figură cu umor indignată și spuse important, rărind silabele bombastic: . - Asta numești tu ne-u-ra-ste-nie? Asta se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată vârstei noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa ceva. Amicii nu se lăsară, veniră cu jurnalul și arătară clișeul proiectului. Înainte, Pomponescu, contrariat, își mușca mustața, lua poza lui tipică de melancolic infatuat, acum avu o tresărire inedită de ură deschisă, care-i devastă fața. Cu o mișcare indignată și amară, zise: - Ce l-a apucat pe primar? Primarului îi plăcea proiectul și era hotărât să-l execute până nu-l împiedicau evenimentele. Concepția lui Ioanide fu lăudată în ziare de oameni cu competență, care făcură analogie cu alte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să încerce, fiindcă pe ei îi doare. Noi, nu vă supărați, n-avem rilații, ne trezim la ocnă, și cine ne mai scoate de acolo? 2 Neamț scîrbos! Să-mi facă mie asta! (fr.). Mă doare îngrozitor (fr.). Prințesa plecă indignată, cu convingerea că les roturiers 1 degeneraseră cu desăvârșire. Doi țărani tineri care făceau parte din Mișcare comunicaseră confidențial Hangerlioaicăi că ei Prostimea (fr.). G. Călinescu s-ar fi urnit, dar n-aveau ordine. Dimpotrivă, li se spusese să stea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt ale nimănui. Doamnă cârciumărească, vă rog un cârnat cu sos pentru domnișoara Fotzi. (Fotzi se așază. Cârciumăreasa îi aduce un cârnat rece și pocnește farfuria de masă. Fotzi se joacă obscen cu el. Schweindi și Hasi clatină din cap indignați) HASI: Scroafă împuțită. JÜRGEN: Fotzi, nu de asta ți-am plătit eu cârnatul. Pentru dezgustătorul din existența omului nu vreau să aud că am plătit ceva. Mai bine înghite în tine crenvuștul. Când o să ai ceva în burtă o să îți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poporul care îi ura pe creștini și în același timp simțea milă pentru ei și în cuvintele din cruzimea unui singur, se reflectă motivele ascunse ale adevăratei persecuții neroniene. Pentru ca să nu se mai repete incidentele din anul 61, când poporul indignat și tumultuos s-a ridicat în apărarea celor 400 de sclavi condamnați la moarte drept represalii, pentru că unul dintre dânșii îl ucisese pe prefectul Romei, Pedanius Secundus, amenințând că va arunca cu pietre și făclii aprinse împotriva soldaților înșirați de-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și eliberarea ei țin de generozitatea cu care îl va primi pe mesagerul trimis să o angajeze în serviciul guvernului român. În acest caz va fi eliberată, iar dacă nu acceptă colaborarea, va muri în regim de detenție. "A refuzat indignată, țipând la Butika, cu intransigența ce-i făcuse reputația în închisoare și semnându-și condamnarea la moarte. Deoarece a fost trimisă la Jilava cu un dosar pe care figura sentința "fără asistență medicală" [...]. E vorba deci nu de o moarte
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al familiei, în cazul general al tuturor condamnaților pe nedrept: Deoarece presupun că cei care m-au ascultat sau citit, fie și în trecere, știu că nu prea am obiceiul să dau cuvântul persoanei întâi, oricât de rănită, îndurerată sau indignată ar fi ea"371. Sinele apare în text pentru că e oferit drept exemplu. Autoarea este singura îndreptățită să dețină ultimul cuvânt în destinul propriilor memorii pe care le publică în timpul vieții, neascunzând faptul că este interesată de felul în care
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
guvernatorilor și crearea unei comisii europene de control, căci nu se cadrează cu "onoarea suveranului". Cum se vede, sultanii și țarii aveau ceva în comun: onoarea! Or, cele două ultime cerințe erau considerate esențiale. Generalul Ignatiev a întâmpinat cu satisfacție indignată respingerile Porții, amenințând că toată responsabilitatea războiului va fi a Turciei. Protocolul final a pus capăt negocierilor și delegațiile au părăsit Constantinopolul. Întrebarea este reflectă Eminescu pe 14 ianuarie 1877 cum trebuie privit acest fiasco al conferinței, această solidaritate aparentă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
numeroasele vizionări ale piesei, de realitatea dintr-o altă zi a păsării de pe fața nevăzută a lunii. Spre finalul reprezentației, actorii, cutremurați și angoasați de aerul pe care-l respirau pe scenă, au ieșit au descins, au năvălit! printre spectatori, indignați, cântând, chemându-se la o luptă neîntârziată pentru aducerea în lumina concretă a reflectoarelor a părții invizibile din lună! Dar cum unii spectatori din lojile fundamentale mizau pe propria lor gândire, ce le permitea să nu vadă nicio legătură între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ceee??? Eu să plătesc? Animalule! Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de clientela care privea, indignată, incidentul, și-a cerut scuze și l-a condus pe Pîcă, respectuos, la ușă. Noi am reluat conversația, ușurați. Evident, la plecare, Bănică a plătit și votca lui Pîcă. Dacă Scrisul i-a oferit actorului, în ziua aceea, 210 lei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
zi. După ce tovarășii cu figuri grave (unii dintre ei, cîndva prieteni de pahar cu transfugul) au înfierat opțiunea politică a actorului, după ce de la Partid și Securitate s-au emis vituperanțe, după stigmatizarea colectivă a infractorului, tocmai cînd se pregătea votarea indignaților patrioți, ușa se deschide încet, ca-n Hitchcock, și apare de după ea, prezentîndu-și scuze și împărțind strîngeri de mînă la toți colegii... Buju Ternovici. "Iertați-mă c-am întîrziat puțin la ședință, dar avionul a plecat cu întîrziere din Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
forța de acceptare și creează tulburări zadarnice în toate domeniile, confundate în general cu activitatea combativă rațională. Contrariul pervers al forței de acceptare este INDIGNAREA. Chiar și banalizarea este bazată pe o formă de indignare, principiul-călăuză al acesteia fiind ipoteza indignată a abuzului la care am fi expuși, dacă nu ne-am apăra dinainte printr-un exces de abuz luat drept virilitate. Adevărata virilitate este însă forța rațional și autentic valori-ficatoare a spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bogătașilor numește societatea înaltă. Iată crima mea, domnilor, și ea va fi pedepsită cu atît mai multă asprime, cu cît, de fapt, nu sunt judecat de semenii mei. Nu văd pe băncile juraților nici un țăran mai înstărit, ci numai burghezi indignați..." În celula sa, Julien își așteaptă moartea, cu seninătate. Femeile care-l iubesc continuă, amîndouă, să facă orice ca să-l salveze. Nu înseamnă că se sinucide? îl întreabă Mathilde de la Mole. Tot ce mai încearcă o dată doamnna de Rênal, de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]