56,780 matches
-
realitate socială. Este lumea celor tăcuți și neștiuți care își trăiesc decent, cu discreție, coșmarul cotidian al singurătății, sărăciei, lipsei de afecțiune, cu speranța că urmașii lor vor avea parte de o viață mai bună. O lume atomizată, compusă din indivizi îmbătrîniți înainte de vreme, lipsiți de orice impuls vital, cu sentimentele extirpate, de ale căror iluzii s-a ales praful. Oameni singuri, aflați în imposibilitatea de a comunica cu aproapele. O lume de neînțeleși în care fiecare își poartă propria dezamăgire
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
descurcat. Făcea, adică, figură bună, jura pe valorile americanismului cu dezinvoltura cu care jura doar pe regulamentul de tenis. Ceea ce în superficiala lume diplomatică internațională chiar contează. Surprinzător, în 1996 rezistă la post, deși puterea politică e preluată de niște indivizi care urlau în gura mare că vor schimbarea. Și în acest interval, Geoană (Mircea, pentru intimi) a făcut aceeași figură, pe același traseu: tenis, fursecuri, recepții. N-a mai fost cine știe ce surpriză când, în 2000, supraviețuitorul schimbării și al schimbării
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
ceasul rău!) a făcut să urmăresc în direct, la televizor, festivitatea de lansare a canditaturii lui Geoană (etc.) Ca mulți alții, am crezut că asist la recuperarea, de ultim moment, a lui Vanghelie și promovarea lui la excepțional. Nici vorbă! Individul care urla ca la balamuc, agitându-și brațele ritmic și hipnotic nu era decât Mircea al nostru (Geoană, pentru restul lumii). N-am putut să mă dezlipesc de televizor, în ciuda protestelor familiei, care dorea să vadă lucruri mai de Doamne-ajută
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
de bine rolul, ar fi făcut furori la orice academie de teatru. Dar o întrebare tot nu-mi dă pace: cine și care e adevăratul Geoană Mircea? Finuțul, civilizatul, manieratul, într-un cuvânt, diplomatul livrat la pachet de pesedei? Sau individul ce se bâțâia înspăimântător, aruncând foc și puciosă prin gura schimonosită de ură? Unde-o fi învățat el atât de bine arta deghizamentului? De unde ușurința de-a mima, după împrejurări, subtilitatea de salon și grobianismul fără perdea? Nu aplec urechea
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
structurat. El ne-a parvenit pe cale orală dar și scrisă și este un sistem bine Închegat care oferă omului o metodă spre libertate. Libertatea căutată și cucerită este definită În yoga, ca În toate celelalte religii sau spiritualități, ca eliberarea individului (spirit jiva) de corp (materie prakrti) prin dizolvarea tuturor condiționărilor cu efect negativ dar și pozitiv asupra omului. Eliberarea se produce prin practicarea asiduă (abhyasa) a unor tehnici de autoobservare și dizolvare a conflictelor. Pornind de la principiul că suferința umană
Yoga - de la suferință la libertate. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_301]
-
se bucure, în o mie nouă sute nouăzeci și unu, că Leningradul nu mai e Leningrad? îl are, bineînțeles. Totuși, schimbarea ei diferă de cea a lui Bezuhov. Exact când lumea lor interioară se transformă, Bezuhov și Bolkonski se confirmă ca indivizi; surprind; devin diferiți; libertatea lor se inflamează și împreună cu ea identitatea eului lor; sunt momente de poezie: le trăiesc cu asemenea intensitate că lumea întreagă aleargă în întâmpinarea lor cu un cortegiu îmbătător de detalii minunate. La Tolstoi, omul este
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
alegerile din noiembrie. După un scurt moment de tăcere, interlocutorul meu a spus: la noi n-a fost și nu este posibil ca adulatorii lui Hitler sau Honecker să devină demnitari din partea unui partid democratic; când un partid promovează asemenea indivizi, el se află departe de normele unui partid european. Președintele României, primul ministru ar trebui să înțeleagă măcar în ultimul ceas că prestigiul țării nu este un teren de joacă politică și că guvernanții n-au dreptul să-l știrbească
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
peste câțiva ani, în 1933, în articolul-confesiune Omul care nu aderă la nimic, unde , împotriva "minciunii sociale dominante", își va întări punctul de vedere individualist, adeziunea la "viața nomadă, la acea viață în care societatea n-are nici o putere asupra individului" Tot acolo va scrie că "Revoluția unuia singur, prin refuzul aderării la orice ar fi, este de altfel credința (sa) dintotdeauna" și că nu a "vrut niciodată să (fie) membrul unui partid, al unei societăți sau 'organizații' profesionale"(Op. cit., pp.
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
nu aderă la nimic, cum am notat deja, chiar un fel de crez "anarhist", refuzând "orice organizație", întrucât ea "nu folosește niciodată decât organizatorilor", și va opta pentru "viața nomadă... acea viață în care societatea nu are nici o putere asupra individului" și pentru "revoluția unuia singur" (Op. cit., p.144). Dezgustat de felul cum sunt puse în practică principiile crezute nobile ale revoluției proletare, el nu-și mai ia răgazul reflecției asupra fondului însuși al filosofiei și ideologiei ce le susține, ci
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
drept un ,tip de discurs ideologizant la rîndul său". De ce mă rog? Să-i urmărim raționamentul: ,El elimină din start caracterul individual al experienței estetice". Cum așa? Urmează, ce e drept, enunțul unui adevăr aproximativ: ,Valoarea estetică este creația unui individ anume și nu poate fi nici influențată, nici explicată prin formele de guvernare". Pentru ca la adăpostul acestuia, sofismul să se înscrie con brio : , Ea (valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează niște
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
poetică se întâlnește cu adevărul antropologic. "Să regăsești originile nu înseamnă doar să răscolești pământul vechilor culturi, ci să răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului (în adâncurile din om se găsesc zăcăminte destul de fetide), dar și fertilitatea operei sale preluate în sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
două secole rațiunea și știința au fost obiecte de cult. (...) Postmoderniștii simt nevoia de alt fel de logică, nearistotelică. Singurul obstacol în calea eliminării blestemului roșu este legea care exclude terții, conform logicii cu două valori. (...) Adevărul depinde de culturile indivizilor. Fragmentarea lui, această tendință pe care o numim postmodernă, țîșnită din mințile domnilor Derrida, Baudrillard, Lyotard, trebuie să fie legată strîns de istorie. Legile erei moderne au fost obținute prin abstractizare. Li s-a atribuit existență. Ca să fie utilizate, fără
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
unul, el este - vorba lui Sorin Antohi - singurul pe domeniu. Mi-aș dori ca voința de construcție a directorului "Ideilor în dialog" să poată institui premisele unei întâlniri de gradul trei: adică apariția, în scurtă vreme, a unei populații de indivizi în care să se combine competența lui Aristotel cu forța de penetrare în mase a lui Mircea Dinescu! Numai această imagine, și tot era nevoie de un astfel de "Manifest". Nu-mi rămâne decât să sper ca "Idei în dialog
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
pesedistă, o hotărâre nu doar ilegală, ci și revoltătoare din punct de vedere moral? E vorba de ridicarea acreditării la lucrărirle Parlamentului a tuturor ziariștilor de la "România liberă", publicație în care au apărut dezvăluiri despre presupusele abuzuri sexuale ale unui individ cu funcție pe la Senat. Să nu știe un parlamentar cu experiența d-lui Păcuraru c-au trecut vremile când diverși politruci puteau să-i trimită pe jurnaliști la adunat știuleți? Legea 544 e de-o claritate perfectă: acreditarea se ridică
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
de diferențiere. El are nevoie de adevăruri și imagini simpliste, ușor de înțeles de marea masă, putînd provoca o secreție lacrimală colectivă: imaginea fiicei ingrate care-și batjocorește părinții, a puștilor jucîndu-se zglobii pe peluza însorită, a patriei trădate de indivizi corupți; tinerei femei impecabil coafate și îmbrăcată în toaletă de gală, contemplîndu-și cu ochii umezi și cu un vag surîs încropit în colțul buzelor copila adormită ce n-are de unde să știe că mămica va fi, după toate probabilitățile, răpusă
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
Amintiri din copilărie) oglindește o postură contrară, un refuz al scrisului resimțit în mod dezamăgitor precum un "univers paralel", precum o "copie artificială și palidă" a cosmosului căruia autorul îi aparține pe cale organică. Se iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în primul rînd tensiunea dintre universul oral, Ťanalfabetť, și lumea semnelor, în care individul își conștientizează dureros condiția de parte a lumii și de fragment al acesteia". Dorită ca un semn al emancipării sociale, expresia scriptică ajunge a fi simțită ca o practică necuvenită, ca o imixtiune într-un domeniu prohibit, sacral. O serie
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
probabilitățile, conștiința de sine reflexivă. Era o purificare cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat, în perspectiva lui Mircea Moț, și de relația autorului cu cititorul, stabilită în temeiul succintului text intitulat Prefață la poveștile mele: "Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
care o scriu, cei care o promovează și cei care o vînd sînt profesioniști. Atributul "de consum" nu înseamnă că literatura pe care o caracterizează e proastă. Consumatorul nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să ne facă să credem, individul pasiv, incult și frustrat. Pentru a nu refuza o comparație la îndemînă, cu toate simplificările și omisiunile pe care le implică, literatura de consum este, față de literatura "pură", ceea ce este muzica pop/rock față de cea simfonică. Jimi Hendrix față de Schoenberg
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
culturalism în sine, tinzînd spre intemporalitate. Ba chiar a manifestat o reținere igienică față de disidență, o dovadă fiind, de exemplu, opiniile lui Marian Papahagi, împărtășite, către finalul "epocii de aur", unuia dintre studenții săi, cum că Paul Goma "este un individ total lipsit de talent și care face gălăgie ca să se afle în treabă și să atragă atenția asupra lui însuși" și că Doina Cornea este "o persoană de care e bine să te ferești și pe care să n-o
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
epocii, n-am fost informat despre motivul real al invitației la acest tribunal sui-generis. Cu excepția prezidentului de complet, nici unul dintre ceilalți n-a scos o vorbă în ora petrecută împreună. Prezidentul m-a avertizat, el, să pun capăt relațiilor cu indivizi "dubioși" - îmi amintesc perfect adjectivul - precum Augustin Buzura, Livius Ciocârlie și Andrei Pleșu. Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
perfectă limbă de lemn. Nu m-am putut abține și i-am retorcat: "Partea proastă este că dv. vorbiți ca înainte de Congresul IX". Urmarea întrevederii mi-a întrecut toate așteptările. Chiar de la poarta ministerului s-a luat după mine un individ care nu m-a scăpat din ochi pînă acasă. A doua zi, același individ legăna pe umăr o geantă, mutîndu-se de pe un picior pe altul, exact în fața intrării blocului meu. Avea o voce frumoasă judecînd după grația muzicală cu care
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
proastă este că dv. vorbiți ca înainte de Congresul IX". Urmarea întrevederii mi-a întrecut toate așteptările. Chiar de la poarta ministerului s-a luat după mine un individ care nu m-a scăpat din ochi pînă acasă. A doua zi, același individ legăna pe umăr o geantă, mutîndu-se de pe un picior pe altul, exact în fața intrării blocului meu. Avea o voce frumoasă judecînd după grația muzicală cu care fluiera. Am înțeles abia după cîteva zile că-și anunța pe această cale un
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
scrisoare de mulțumire. Bondrea ca Bondrea, cum era să rateze el o asemenea ocazie? Dar Papa? Asta e întrebarea care cu adevărrat nu-mi dă pace. Dacă m-am deprins cu ideea că noi am fost, că sîntem manipulați de indivizi, nu, nu "dubioși" (adjectiv rezervat pentru Pleșu și ceilalți), ci perfect neîndoielnici, aproape străvezii, ca Aurelian Bondrea, cum să mă împac cu faptul că Suveranul Pontif poate fi și el manipulat? Să se fi pregătit el sufletește pentru o astfel
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
legături tainice. Și tot în copilărie muzica, de data aceasta în întruchiparea ei generică, originară, primordială, era scutită de acea dimensiune spectaculară, care ulterior a împovărat-o cu aspecte mediatice, secularizante. Producerea și consumarea muzicii se săvârșea instantaneu, de către același individ sau colectivități, iar trăirea fenomenului sonor se integra unei ontologii și gnoseologii esențial sincre- tice, sinergetice și sinestezice. Disjuncția protagonist-spectator s-a petrecut odată cu re-poziționarea muzicii dintr-un plan eminamente etici și sacru, traversat de condiția anonimatului, într-unul estetic
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]