2,965 matches
-
teritoriu și asupra unei anumite populații. Crearea statului modern o entitate abstractă, impersonală ce se află deasupra și este distinctă de guvernanții zilei și de cei guvernați este sinonimă cu apariția unui suveran și este, deci, un aparat al puterii indivizibile, un defensor pacis, după cum l-a numit Marsilius de Padova, care pune capăt violențelor sociale, dar care administrează monopolul forței armate asupra unei populații ce se bucură de lipsa violenței cotidiene tocmai pentru că este de acord, mai mult sau mai
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
îndoială, importanța acordată "puterii suverane" poate în mod legitim justifica acuzația de totalitarism. Ostilitatea declarată față de divizarea corpului politic, e vorba de partide, de comunități "parțiale", prezența insistentă a noțiunii de "eu comun", definirea fiecărui membru al colectivității ca "parte indivizibilă a întregului" sînt tot atîtea teme ce relevă o amenințare deosebită la adresa exercitării concrete a drepturilor fundamentale de a dispune liber de tine însuți. "Instituțiile bune, ajunge să scrie Rousseau, sînt acelea care sînt capabile să transfere eul în unitatea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și politic. Sau, altfel spus, înseamnă a reconstitui fundamentele morale și religioase ale politicului. Dincolo de manifestarea acestei voințe, fervoarea emoțională, puterea visului conduc spre o aceeași reprezentare. E aceea a armoniei, a echilibrului, a fuziunii, aceea a unei societăți unice, indivizibile, omogene, protejată pentru totdeauna de tulburări și de sfîșieri, e un bloc nefisurat, care le oferă celor care-1 alcătuiesc certitudinea liniștitoare a unei totale reconcilieri cu ei înșiși. "ACEASTĂ MARE ȘI NOBILĂ UNITATE A PATRIEI" Vorbind de primii saintsimonieni, Benjamin
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Cow, Anonymous). Trebuie totuși menționat faptul că în fiecare dintre situațiile respective grupurile ar fi putut fi asociate mental cu un singur individ, componența acestora rămânând necunoscută; din acest punct de vedere acele grupuri pot fi considerate ca fiind atomice, indivizibile, adică, de ce nu, echivalențe ale unui singur individ. Din punct de vedere logic, poate că ar trebui să acceptăm mai degrabă analiza pe care el o dezvoltă în legătură cu subiectul autorității: "Căci, atunci când vrem să spunem că profesorul este o autoritate
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
logice care stau la baza ideii de identitate și alteritate și conturează două categorii fundamentale: unul și celălalt. În acest sens, Aristotel pune problema identității având în vedere opoziția dintre unul și multiplu, despre care susține că se opun ca indivizibilul și divizibilul, în opinia filosofului antic, unul definindu-se prin intermediul relației de contrarietate cu opusul său. Datorită faptului că introduce între identitate și alteritate conceptul de asemănare 354, Aristotel anticipează la nivel conceptual ideea asemănărilor de la nivelul grupului și influența
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
garanție a păcii și ca negare a teoriei ciocnirii inevitabile a culturilor și civilizațiilor. Declarația sprijină diversitatea culturală, drepturile culturale și rolul culturii în dezvoltare, afirmând, în Articolul 5 "Drepturile culturale sunt parte integrantă a drepturilor omului, care sunt universale, indivizibile și interdependente. Înflorirea diversității culturale necesită o implementare completă a drepturilor culturale așa cum sunt ele definite în articolul 27 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în articolele 13 și 15 ale Convenției Internaționale privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
delimitarea lor teoretică. În delimitarea cât mai clară a planului uman se pleacă de la conceptul de individ și se analizează semnificația lui. Conform etimologiei cuvântului (lat. individuum), noțiunea de individ are prin excelență un sens biologic, sugerând însușirea de unitate indivizibilă a organismului cu mediul înconjurător (mediul natural). Este o unitate biologică ce se afirmă atât în interdependența funcțiilor și organelor între ele, cât și în relațile organismului cu mediul înconjurător (mediul natural). Desemnează exemplarul singular - insul - într-o specie de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
familie decât pe indivizi. Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita corpului propriu. Dacă individul este suportul individualității, individualitatea este felul de a fi al individului. Diferența dintre individ si individualitate semnifică trecerea de la ființa generică - înțeleasă ca unitate indivizibilă a speciei, la ființa unică si irepetabilă - percepută constient ca atare, într-un context sociocultural dat. Ca structură interioară, individualitatea - eul propriu - nu se identifică cu personalitatea care cuprinde întreaga interacțiune a individului cu mediul și prin urmare și relațiile
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
să accepte acea mare binecuvântare și pietate... (p. 675-676). În același an, trebuia să înceapă împlinirea doctrinei abatelui Ioachim, care împarte lumea în trei ere. În prima, acționase Tatăl, prin intermediul patriarhilor și al fiilor profeților, chiar dacă operele Sfintei Treimi sunt indivizibile. În cea de-a doua, a acționat Fiul, printre apostoli și oamenii apostolici. În cea de-a treia, va acționa Duhul Sfânt, prin intermediul persoanelor consacrate. Aceasta este doctrina abatelui Ioachim din Fiore. Se spune că această eră, a treia, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe perioade de câte 5 ani (planuri cincinale); represiune și teroare („Marea Teroare” din anii 1936 1939); Dintre conducătorii sovietici după 1953 amintim pe: Nikita Hrușciov (1958-1964) destalinizare și coexistență pașnică; Leonid Brejnev (1970 1982) „suveranitatea limitată” (lumea comunistă este indivizibilă iar apărarea ei este cauza comună a tuturor comuniștilor. Teoria justifică posibilitatea intervenției Armatei Roșii pentru suprimarea oricăror revolte anticomuniste.); Mihail Gorbaciov (1985 1991) a elaborat conceptele Perestroika (Restructurare) și Glasnost (Transparență); Destalinizarea procesul de distrugere a reputației lui Stalin
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
din 1918; reformele electorală și agrară (Constituția din 1866 prevedea votul cenzitar iar în 1921 se adoptase o reformă agrară iar Constituția din 1866 declara proprietatea „sacră și inviolabilă”); În Constituția din 1923, România era declarată un stat național, unitar, indivizibil și independent și avea ca formă de guvernământ monarhia constituțional ereditară. Constituția avea la bază următoarele principii: suveranitatea națională (puterea aparține poporului); separarea puterilor în stat; respectarea drepturilor și libertăților cetățenești; guvernarea reprezentativă; domnia legii; Constituția din 1923 introducea ideea
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
că nu apa, ci aerul, respective focul ar fi substanța de bază din care ar fi constituite toate celelalte. Anaxagora (500-428 î.Hr.) și Empedocle (484-424 î.Hr.) erau de părere că toate transformările substanțelor se datorează combinării sau separării unor particule indivizibile. Atomismul antic a fost teoria care a căpătat constanță de-a lungul istoriei, avându-i ca reprezentanți pe nu numai pe cei menționați, ci și pe Leucip și Democrit (460-370 î.Hr.). După Democrit materia nu poate fi divizată la infinit
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nu poate fi divizată la infinit. Continuând cu operația de divizare se ajunge până la urmă la niște particule care, la rândul lor, nu mai pot fi divizate, numite atomi. În concepția anticilor, atomii reprezintă cărămizile fundamentale ale materiei, fiind invizibili, indivizibili, impenetrabili și eterni. Diversitatea lumii materiale rezultă din combinarea unui număr finit de atomi. Pentru că teoria nu avea susținere experimentală, multă vreme atomismul a fost considerat doar o speculație. Concepțiile lui Democrit au fost vehement criticate de Aristotel (389-322 î.Hr.
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
corp moral și colectiv" (Rousseau, 1762/ f.a., p. 16). Autorul definește astfel pactul social: Fiecare din noi pune în comun persoana și toată puterea lui, sub conducerea supremă a voinței generale; și primim in corpore pe fiecare membru, ca parte indivizibilă a întregului" (ibid.). Sub acest aspect, ceea ce se caută prin intermediul contractului social este "o formă de asociație care să apere și să protejeze cu toată forța comună persoana și bunurile fiecărui asociat și în cadrul căreia fiecare dintre ei, unindu-se
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această aclamație ce reprezintă astăzi bucuria și recunoștința generală și răsună de la Carpați până la Marea Neagră. Trăiască România! Trăiască Alexandru Ioan I, primul suveran al României una și indivizibilă." Sesiunea din 1862 se deschidea sub cele mai favorabile auspicii, și lucrările adunării demonstrau bunele intenții de care era însuflețită majoritatea deputaților. Ea dădu dovada acestui fapt prorogându-se două luni pentru a discuta bugetul; examină și votă mai multe legi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
produsul imaginației, povestirea poate fi considerată ca fiind rezultatul unei operații de ordonare. Evident, această distincție e doar de ordin teoretic. În practică, diverși artiști și scriitori vor proceda felurit, iar cititorii vor procesa opera narativă ca pe un tot indivizibil. Dați-mi voie să vă reamintesc că analiza de text nu vizează procesul de scriere, ci condițiile procesului de receptare. Prin această distincție nu se sugerează că un strat ar exista înaintea altuia. Cum se explică atunci că un text
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întorc în mine și să caut aici statornicia ființei mele, aflată veșnic în căutarea fericirii, a dragostei adevărate. Nu încetasem să cred că în mine arde focul cel veșnic al dragostei eterne, absolute. Învățasem la filosofie că eul este absolut, indivizibil, fără dimensiuni, imaterial și deosebit de toate bucuriile din lumea externă... Prin urmare, în sufletul meu se aflau legile bizare cărora natura duală a ființei mele trebuia să li se supună. Aici trebuia să caut timpul, aplicậnd regulile lui matematice, aici
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să mergeți „până la capătul” Căii. Filozofia occidentală dualistă desparte tărâmul spiritual de cel fizic, considerând că acestea sunt două sfere ostile care se exclud reciproc și acordă mai multă valoare superioară . Taoismul consideră că aspectul fizic și cel spiritual sunt indivizibile și totuși diferite în mod evident, fiind fațete ale aceleiași realități, în care corpul funcționează ca rădăcină pentru înflorirea minții. O plantă poate trăi fără floare, dar nu și fără rădăcină și același lucru este valabil și pentru oameni. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
casei depinde de spațiile unde nu este nimic. Așadar, la fel cum profităm de ceea ce este, trebuie să recunoaștem și utilitatea a ceea ce nu este. Superioritatea inerentă a vidului față de forme și a nemișcării față de activitate, ca și interdependența lor indivizibilă, reprezintă un element distinctiv al multor filozofii orientale. Majoritatea occidentalilor totuși, fiind direcționați spre formă și activitate, găsesc acest argument greu de înțeles, de obicei. Dar, așa cum pune problema Lao Zi, până și un copil reușește să înțeleagă, deoarece Lao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poate fi perceput doar de conștiința transcendentă. Meditatorul nu își „imaginează” sau creează ceea ce trăiește în meditație mai mult decât face un receptor radio pentru a crea muzica pe care o transmite. În mod natural, energia și materia sunt identice, indivizibile, interschimbabile. Einstein a demonstrat aceasta spre satisfacția științei vestice prin faimoasa sa formulă E = mc2. Mintea omului este cea care construiește bariere conceptuale între tărâmul spiritului pur și al energiei și lumea fizică fenomenală. Privându-și mintea de simțurile externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trebui să le preceadă pe cele civile și politice, argument adus mai demult de statele comuniste și mai recent de un număr de guverne din Asia de Est, și care reprezintă o provocare directă a ideii că drepturile omului sunt indivizibile și universale, o revoltă contra Occidentului. Argumentul presupune că diminuarea sărăciei și dezvoltarea economică în aceste societăți depinde de negarea inițială a libertăților politice și a drepturilor umane pentru cetățean. Totuși, pretenția că drepturile pot fi ierarhizate în acest mod
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
patru procese de raționalizare: construirea statului, rivalitatea geopolitică, industrializarea capitalistă și învățarea moral-practică (Linklater 1998: 147-57). Prin intermediul acestor procese de raționalizare, statul modern dobândește monopolul asupra a cinci tipuri de putere. Aceste puteri, care sunt revendicate de statul suveran ca indivizibile, inalienabile și exclusive sunt: monopolul mijloacelor legitime de violență asupra teritoriului, dreptul exclusiv de a percepe impozite în interiorul jurisdicției teritoriale, dreptul de a cere devotament politic complet, unica autoritate pentru judecarea disputelor dintre cetățeni și dreptul de a fi unicul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu adevărat că mișcarea era imposibilă, iar paradoxul lui a fost principalul punct de sprijin al întregii sale teorii. Existau și alte școli de gândire. Atomiștii, de exemplu, credeau că universul este constituit din particule mici, numite atomi, care sunt indivizibile și eterne. Mișcarea, conform atomiștilor, era de fapt deplasarea acestor mici particule. Însă bineînțeles că, pentru ca atomii să se miște, era necesar să existe un spațiu liber. La urma urmei, acești mici atomi trebuiau să se deplaseze cumva; dacă nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
totdeauna, neexistând capacitatea de mișcare. Astfel, teoria atomică cerea ca universul să se afle într-un spațiu gol - într-un vid infinit. Atomiștii îmbrățișau conceptul de vid infinit - infinitatea și zero aparțineau aceluiași concept. Era o concluzie șocantă, însă grăunții indivizibili ai materiei din teoria atomică au rezolvat problema paradoxurilor lui Zenon. Deoarece atomii erau indivizibili, exista un punct dincolo de care lucrurile nu mai puteau fi împărțite. Bătăile de cap provocate de Zenon nu puteau dura ad infinitum. După un număr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un spațiu gol - într-un vid infinit. Atomiștii îmbrățișau conceptul de vid infinit - infinitatea și zero aparțineau aceluiași concept. Era o concluzie șocantă, însă grăunții indivizibili ai materiei din teoria atomică au rezolvat problema paradoxurilor lui Zenon. Deoarece atomii erau indivizibili, exista un punct dincolo de care lucrurile nu mai puteau fi împărțite. Bătăile de cap provocate de Zenon nu puteau dura ad infinitum. După un număr de pași mai mari, Ahile ar fi făcut pași micuți, care nu ar fi putut
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]