1,438 matches
-
apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH), etan (CH), propan (CH), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine, și hidrocarburi aromatice sau arene care în lanțul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) CH. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice ca ciclopentanul. Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
Pentru aceasta pistonul este prevăzut la parte exterioară cu o dantură prin care angrenează sectorul dințat, iar la partea interioară cu un locaș cilindric în care intră șurubul conducător. În interiorul pistonului se găsește și piulița de direcție montată cu ajutorul pioliței inelare. Tranformare mișcării de rotație a șurubului în mișcare axială a pistonului se face cu ajutorul bilelor și al piuliței. În carcasa, montată pe caseta de direcție se gasește mecanismul supapelor servodirecției, etanșat prin capacul interior și garniturile de etanșare. Acest mecanism
Servomecanism hidraulic () [Corola-website/Science/313045_a_314374]
-
lui Robert Silverberg, cu "Imperiul atomului" a lui A. E. van Vogt și cu "Orașul și stelele" a lui Arthur C. Clarke. Într-o notă similară, "Epiphyte Book Review" este de părere că „dacă Gene Wolfe ar fi scris Lumea Inelară, cam așa ar fi arătat”.
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
Hamangia-Hârșova, Sălcuță și Stoicani din Aldeni. Erau împrejmuite de șanțuri, valuri de pământ, palisade din pari și nuiele, din pietre și lut că cele de la Ghindaresti. Construirea fortificațiilor presupunea un efort colectiv mare, așezările fiind de dimensiuni mari. Se desfășurau inelar sau se fortificau părțile nesecuriate natural. Așezările mici cuprindeau doar 5-6 gospodării, iar asezarime mari, ca cele de la Trușești/Cucuteni, cuprindeau 93 de construcții. Așezarea Kolominscina din Ucraina este o așezare tipic proto-urbană. Locuințele erau dispuse în cerc cu o
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
epilogul romanului "2010", intitulat simplu "20.001", se prezintă evoluția la care au ajuns europanii sub supravegherea monolitului rămas pe satelit. Însă, la sfârșitul lui "3001", toți monoliții din sistemul solar dispar. În "3001", Pământul este înconjurat de un habitat inelar aflat pe orbită geostaționară în jurul său, de care este legat prin patru „turnuri” (lifturi spațiale), aflate la distanțe egale pe ecuator. Pe de altă parte, epilogul lui "2061" vorbește despre un habitat inelar conectat la Pământ prin șase „turnuri”. Sunt
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
3001", Pământul este înconjurat de un habitat inelar aflat pe orbită geostaționară în jurul său, de care este legat prin patru „turnuri” (lifturi spațiale), aflate la distanțe egale pe ecuator. Pe de altă parte, epilogul lui "2061" vorbește despre un habitat inelar conectat la Pământ prin șase „turnuri”. Sunt schimbate și unele date. Se vorbește despre colapsul URSS-ului din 1991, însă în cărțile anterioare el încă mai exista în secolul al XXI-lea. Data nașterii lui Frank Poole este mutată în
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
că proiectul nu fusese concretizat. În 2012, un scenariu al romanului "3001" a fost pus pe site-ul 2001:Exhibit website, în speranța de a stârni interesul celor de la MGM și WB pentru a ecraniza ultimul roman al seriei. Habitatul inelar aflat pe orbită geostaționară în jurul Pământului a apărut pentru prima dată în opera lui Clarke la sfârșitul romanului "Fântânile paradisului". Deși romanul a avut succes, el nu s-a ridicat la standardele stabilite de "" și "". Steven Silver constată ușurința lecturii
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
peste aproape 6-8 zile încep să vadă. Masa leopardului zăpezii nou-născut este de aproximativ 500 grame la o lungime de până 30 cm. Leoparzii zăpezilor nou-născuți se deosebesc prin pigmentarea petelor în culoare întunecată, care sunt puține, mai ales cele inelare, dar sunt prezente niște pete mari negre sau maronii pe spinare, de asemenea și niște dungi scurte pe partea din spate. Primele 6 săptămâni leoparzii zăpezilor nou-născuți se hrănesc cu laptele mamei. În mijlocul verii puii își acompaniază mama la vânătoare
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
O eclipsă de Soare inelară a avut loc la 1 septembrie 2016. Este eclipsa cu numărul 39 din seria Saros 135. Magnitudinea maximă va fi de 0,9736. S-a produs acum . Începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, această eclipsă a traversat întreaga Africă ecuatorială, cât și
Eclipsa de Soare din 1 septembrie 2016 () [Corola-website/Science/333936_a_335265]
-
S-a produs acum . Începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, această eclipsă a traversat întreaga Africă ecuatorială, cât și nordul Madagascarului, apoi cea mai mare parte a insulei la Réunion (Sudul și Centrul) a fost atinsă de zona de nord a benzii inelare (maximul eclipsei inelare se produce la ora 10:10 UTC, la Saint-Pierre din departamentul Réunion), pentru a sfârși în Oceanul Indian.
Eclipsa de Soare din 1 septembrie 2016 () [Corola-website/Science/333936_a_335265]
-
acum . Începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, această eclipsă a traversat întreaga Africă ecuatorială, cât și nordul Madagascarului, apoi cea mai mare parte a insulei la Réunion (Sudul și Centrul) a fost atinsă de zona de nord a benzii inelare (maximul eclipsei inelare se produce la ora 10:10 UTC, la Saint-Pierre din departamentul Réunion), pentru a sfârși în Oceanul Indian.
Eclipsa de Soare din 1 septembrie 2016 () [Corola-website/Science/333936_a_335265]
-
adevăr, se folosesc chiar în cadrul unui singur cântec, diverse tonuri, nefiind nimic anormal în faptul că se modifică tonul de bază în timpul compoziției. Corzile sunt pișcate de trei pene (tsume) din fildeș, purtate pe degetele de la mâna dreaptă, mijlociu și inelar. Sunetul fiecărei corzi poate fi modificat, crescut cu un semiton, un ton sau un ton și jumătate, în funcție de preferință. Cea mai mare parte a repertoriului tradițional implică koto ca acompaniament pentru voce, în recitarea unor poeme clasice. Compoziții recente utilizează
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
fost realizată de SNECMA. (părțile mobile, rampele etc.). Aeronavele Concorde franțuzești erau echipate cu aceleași motoare ca cele englezești, doar că erau asamblate de SNECMA. Secțiunea motorului: flux simplu, dublu corp (compresor de joasă și înaltă presiune), camere de combustie inelare, turbine de joasă și înaltă presiune. A fost adăugat un sistem de postcombustie și un sistem de evacuare a gazelor arse cu secțiune variabilă. O cuplă de accesorii, antrenată de corpul de presiune înaltă permitea acționarea alternatoarelor, a pompelor hidraulice
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
mai important pentru pentru majoritatea locuitorilor din Pern este Oceanul de Sud, cel care separă continentele de Nord și cel de Sud. Puține expeditii au explorat Oceanele de Vest și de Est aflate de cealaltă parte a continente principale. Marea Inelară () este cunoscută doar din observațiile prin satelit. Oceanul de Sud prezintă o vreme tulbure și curenți puternici, care reprezintă o provocare pentru marinari. Cel puțin un ciclon tropical a avut loc în acest ocean, în cursul acțiunii din cărțile seriei
Pern () [Corola-website/Science/323298_a_324627]
-
nervos" la cestodari este constituit dintr-o comisură lată, situată în apropierea trompei sau organului adeziv, o pereche de nervi anteriori și o pereche de nervi laterali, care se întind până la capătul posterior al corpului, fiind uniți printr-o comisură inelară. "Sistemul excretor" are forma unei rețele periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
Lumea Inelară (titlu original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Lumea Inelară (titlu original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind o structură rigidă, nu orbita exact soarele său, ci aluneca ușor, ceea ce avea să cauzeze în cele din urmă coliziunea cu soarele și dezintegrarea. Alții au realizat o serie de estimări privind
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind o structură rigidă, nu orbita exact soarele său, ci aluneca ușor, ceea ce avea să cauzeze în cele din urmă coliziunea cu soarele și dezintegrarea. Alții au realizat o serie de estimări privind necesarul pentru sistemul de irigare, rezistența minimă
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
seriei a venit ca substitut pentru un roman contractat de Niven, pe care acesta nu reușit să îl scrie. Alături de Edward M. Lerner, Niven a mai scris patru romane a căror acțiune se petrece înaintea celor din această serie: "Lumea Inelară" este un inel artificial lat de aproape un milion de mile și cu un diametru aproximativ egal cu orbita terestră (ceea ce înseamnă o circumferință de aproape 1 miliard de km), care înconjoară o stea de tipul Soarelui. Ea se rotește
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]