549 matches
-
cîțiva (T. Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Vianu), fază circumscrisă, din păcate, unor compromisuri ideologice. Compromisuri incontestabile, pe care n-are rost a le ocoli ori "justifica" într-o manieră stîngace, dintr-o pietate greșit înțeleasă ori în baza unui discurs inerțial. Ele trădează o deficiență morală, transpusă în texte de circumstanță, propagandistice, componentă a catastrofei pe care a abătut-o regimul totalitar asupra istoriei și culturii noastre. Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă e dezagreabil. Din fericire însă, în momentul în care s-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
în valorile edificatoare ale culturii. Astfel de rostiri pot apărea ciudate la ora la care ne regăsim, dar eu cred că trebuie să le reactualizăm cu un curaj înnoit, împotrivindu-ne tendințelor dizolvante, scepticismului demobilizator, în fond comod, autoculpabilizării perpetue, inerțialei, de la o vreme, automarginalizări, pentru a recuceri demnitatea profund afectată a scrisului, a culturii umaniste. E un act de necesară recuperare spre care doar acea invocată memorie activă, întrebătoare, ne poate conduce, până la deschiderea altor căi, spre alte șantiere de
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
fățiș de neobosita propagandă naționalist-comunistă ei ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați atîta vreme că ei făuresc istoria, că ei sînt avangarda societății și motorul economiei, minerii (și toți cei care mai trăiesc inerțial în această lume retardată și tragică) sînt în pragul de a făuri în România, pentru ani grei de acum înainte, chiar zorii istoriei; adică o variantă originală a comunei primitive. Unde este locul artei în aceste împrejurări și ce mai
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
pictorul nu mai are legături directe cu pictura postbizantină și cu formula introvertită a gîndirii orientale, el recuperează cultural, ca spectacol pur de virtuozitate și ca experiență gratuită în cîmpul limbajului, grafismul, tenta plată, sonoritatea interioară a culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului și
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerentă intrinseca, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistica figurata eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemica și o umanitate frusta, neprecizata psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. În al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există o componentă generica și un hieratism
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
cerc al specialiștilor, ci unor prezumtivi cititori care au (încep să aibă) cu totul alt cod cultural decât cel al criticului și istoricului literar. Cu cât prăpastia dintre generații și dintre receptori (unul avizat și critic, celălalt, consumator hedonist și inerțial) este mai mare, cu atât pariul acestui volum pare să fie mai dificil. Scriitura efervescentă marca Dan C. Mihăilescu se înscrie aici în coordonatele unui stil preponderent expozitiv, cu abundență de citate și "retorici potrivite" din scrisorile lui Eminescu. Știți
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
remarcă, la scară mică, și prin excelenta instrumentare a poeticii disprețului din cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
mai căuta.". În fraza următoare: ,Peste nici patru luni de la incident, ne-am întâlnit într-adevăr.". Iar apoi: ,Eu aproape o uitasem". Abulie, câte se fac în numele tău! Mai mult ca perfectul Ceciliei Ștefănescu e și el stâlcit și rostogolit inerțial. Odată gafa făcută, ea se repetă ca nu cumva să credem că a fost o scăpare de corectură: ,scrisesei", ,mutasei"... Cam mulți naratori care nu știu să nareze în proza noastră de azi și cam mulți autori care își justifică
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Vlasiu (Anii '20, tradiția și pictura românească) și Teodor Enescu (Scrieri despre artă), ediție îngrijită de Ioana Vlasiu. Pentru prima oară în ultimii zece ani, profesionalismul și probitatea intelectuală copleșesc și prin cantitate foșgăiala primitivă a imposturii și a propagandismului inerțial, repliată eficient sub sigle pe care nu le mai numesc acum, spre a nu le trezi, prin chemarea însăși, la o existență nemeritată.
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
30-31) Ceea ce transformă, apoi, această nouă interpretare a operei lui Iuvenal într-o lectură incitantă pentru cititorul mai mult sau mai puțin avizat, este modul tranșant în care autoarea demontează prejudecățile (pe cît de numeroase, pe atît de rezistente) perpetuate, inerțial, de-a lungul timpului în exegezele consacrate poetului latin. Astfel, faptul că multă vreme acesta a fost considerat drept întruparea, prin excelență, a spiritului satiric (de la ultimii autori păgîni ai Romei, pînă la comentatori din secolul nostru, imaginea unui Iuvenalis
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
1996). footnote>), esteticile fiecărui filon apropiindu-se sau îndepărtându-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai putin vizibile de narativism pe care le conferă propriilor lucrări. Consistentă fiecărui filon presupune și o anumita energie inerțiala în articularea lui evolutivă, stare care-i asigura persistentă. Altfel spus, înspre limită anului '68 ajung, majoritatea tradițiilor istorice-stilistice ale muzicii occidentale în calitatea lor de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat în
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Desen inerțial Ești poezie, azi ți-am descoperit curbura sculpturală într-un erotism simbolic. Te-am sorbit în gândul răvășit dizolvat cu violetele de Parma, spulberat în deznădejdea dorințelor noastre. Ametistul ochilor tăi încrucișat cu realitățile lubrice năvălea, n-am recunoscut umbra
Desen iner?ial by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83711_a_85036]
-
era de ajuns pentru anestezierea populației. În loc de confruntări între oamenii politici ai momentului - buni, proști, cum or fi, pe ei o să-i votăm la iarnă - asistăm la o vânzoleală a umbrelor trecutului. Cu ce efect? Simplu, întărirea caracteristicii de vot inerțial pentru ce se va întâmpla în decembrie 2004. Dacă în 1990 am avut un proces de vot pozitiv, în 1992, unul atipic, în 1996 și 2000 votul a fost negativ, în 2004 se conturează un vot inerțial: deși am vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
caracteristicii de vot inerțial pentru ce se va întâmpla în decembrie 2004. Dacă în 1990 am avut un proces de vot pozitiv, în 1992, unul atipic, în 1996 și 2000 votul a fost negativ, în 2004 se conturează un vot inerțial: deși am vrea o schimbare, nu vedem alternativa și atunci votăm „care este”- ontologul Vanghelie de la 5 s-ar putea să aibă dreptate. Avem votcă Ceaușescu, de ce n-am avea și heroină Ceaușescu vândută la liber? Călăi fără cagultc "C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca și contestarea ei jenant de nerealistă nu reprezintă azi decît două aspecte ale unei campanii, din păcate masive și încă în curs de desfășurare, care urmărește a zădărnici analiza și sancționarea obiectivă a trecutului totalitar, în beneficiul unei stări inerțiale și - mai încape vorbă? - a unor persoane care au sperat și speră să aibă de cîștigat de pe urma conduitei lor oportuniste. Ne propunem a înfățișa în rîndurile de față o mostră de bună calitate a literaturii în cauză și anume Jurnalul
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
scris mult, prea mult, recunoaște el uneori, ca în articolul La sfârșitul lecturii, din același volum. A scris întâi, timp îndelungat, pentru sertar, apoi s-a dedat, ivindu-se ocazia ajunsă și cauză, publicisticii. A urmat o intensă colaborare, uneori inerțială, nevoită, dar acceptată ca provocare, una, am constatat, cu sens tainic. Există în credința lui un mister al existenței, al faptelor ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
o stare inițială în care apare și se manifestă o nouă putere cauzală, adică o bruscă săltare și forță generativă - care prin înălțimea „punctului ei de vedere superior“ are și o nouă forță de pătrundere, acrotatică, de înaintare, astfel încât continuitatea inerțială și plată a devenirii orizontale își produce ea însăși centrii proprii de desprindere; desprindere inițială pe fondul inerțial și față de mișcarea egală a stării universale de mișcare. Astfel, cursul continuu pare să nu se poată menține în mișcare decât prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
forță generativă - care prin înălțimea „punctului ei de vedere superior“ are și o nouă forță de pătrundere, acrotatică, de înaintare, astfel încât continuitatea inerțială și plată a devenirii orizontale își produce ea însăși centrii proprii de desprindere; desprindere inițială pe fondul inerțial și față de mișcarea egală a stării universale de mișcare. Astfel, cursul continuu pare să nu se poată menține în mișcare decât prin smulgerea de sine, din inerție, o smulgere care se ridică singură și în mod aproape impersonal, ca un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din inerție, o smulgere care se ridică singură și în mod aproape impersonal, ca un resort rațional, opus față de universul plat al mișcării de fond - respectiv ca un fel de vibrație internă, care răbufnește și ridică, aparent nemotivat, toate forțele inerțiale antecedente, producând astfel anumiți centri de perturbare genetici care fac ca mișcarea să prindă noi rădăcini în ea însăși, ca puncte de resort și ancorare în acest fond; fond care nu există decât prin respingeri repetate, repercutate în sus și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ancorare în acest fond; fond care nu există decât prin respingeri repetate, repercutate în sus și în jos față de el: 1. ca izbucnire și ridicare în sus; și 2. ca recădere în adânc - profundă și pătrunzătoare, în jos, dincolo de planul inerțial al mișcării; ca radical de pătrundere în profunzime și ca arcuire elastică, proprie acestei mișcări duble; astfel, mișcarea se regenerează singură, devenind simultan propriul ei resort. Dacă ne plasăm pe un punct de vedere, să-i zicem imaginar, crezând în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dragostea este un fel de act neintenționat - și spunem „un fel“ pentru că noțiunea de act este aici improprie; tot atât de improprie pe cât este de nepotrivită noțiunea de „eu“ în condițiile dragostei, întrucât eul, aici, este smuls și dislocat din fondul lui inerțial, de consecvență față de sine, și devine un element plutitor, aerian, aproape în stare de disoluție, nu însă de stingere. În dragoste, apropierea are înfățișări cu nuanțe nedefinite, dar oricât ar fi de intensă, oricât de contopită ar fi relația de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și să ne spună: „Contemporani superbi ai prezentului, voi nu sunteți nimic altceva decât produsul atâtor și atâtor milenii de evoluție treptată și imperceptibilă; și, dacă sunteți acum călare pe val, nu sunteți așa decât prin acumularea mijloacelor, prin presiunea inerțială și mecanică pe care o exercită trecutul, adică fără nici un merit care vă revine vouă! Voi nu știți ce este «istoria», pentru că nu voi o faceți, ci ea se face singură sub voi și vă poartă, odată cu fiecare epocă, «călare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
considerării lucrurilor. În fond, nici nu este lege, pentru că este prea vagă și îngăduie prea mult; ea pare suverană pentru că nu e eficace decât la un mod simplist, care dovedește de fapt lenea gândirii și satisfacția ei într-o explicație inerțială, fără resort speculativ și fără lărgire de perspectivă. Când afirmi că toate lucrurile au o cauză și că, deci, nimic nu poate exista fără să aibă o cauză, nu spui decât că asimilezi existența, în sensul cel mai larg, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lucruri indiferente unele față de altele. De îndată ce această indiferență naturală, care lasă lucrurile să existe în stare naturală neinteresată de nimic, dispare, în aceeași clipă s-a și introdus diferența prin care gândirea ia poziție și extrage lucrurile din letargia lor inerțială. Ce înseamnă a cunoaște un lucru? Dacă nu mergem la lucrurile concrete, nu știm clar despre ce vorbim și riscăm să înțelegem un lucru „în general“, lucrul ca entitate, cel care face din cunoaștere un idol și o activitate abstractă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
senzitiv practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]