3,598 matches
-
de la parcare și până jos la nivelul râului cred că avea pe verticală în jur de 35 - 40 de metri, am întâlnit pomi înfloriți, magnolii albe puternic mirositoare de o frumusețe deosebită, acolo printre movilele de pământ înverzit și zidurile inerte din piatră pe care creșteau mușchi verzi. Spre extremitatea din dreapta a cetații se întindea orașul de dincolo de malul Meusei până sus pe colinele de la mărginea orașului, cu spații verzi, curți înconjurate de garduri din lemn de parcă te aflai într-o
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
Acum tati! Hai repede până nu apare un altul și ne vede ! Hai s-o luăm de acolo! - Hai! Se avântară amândoi furișat și pe tăcute,ca două umbre,fata o ia înainte și acoperă repede cu prosopul corpul gol, inert și plin de sânge și vânătăi al tinerei femei, o înfășoară cât pot mai bine cu prosopul de plajă, Ștefan îi strânge o clipă pulsul și îi simte bătăile slabe, semn că e vie, după care o ia repede în
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându-l în categoria oamenilor loviți de soartă, pe punctul de a ceda. În fața lui, pe pat, stă Maria. Este palidă, vizibil slăbită și atât de liniștită încât pare inertă. Neștiind cum să reacționeze, Emanuela, fiind surprinsă total de acest tablou ce i se înfățișează și care i se pare neverosimil, bate discret în ușă, temându-se că nu va fi auzită. Dragoș își ridică încet capul, parcă scos dintr-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
despărțea de Mircea, nu de o cutie metalică, rece și fără suflet. Știa că în salonul de tranzit o aștepta mama conectată la diverse aparate și furtunuri de oxigen. Îi era destul de greu să o vadă așa într-o stare inertă, cu tuburi și fire peste tot pe lângă patul ei metalic de spital. Știa că Mircea este lângă ea sufletește. Nu se îndoia de acest lucru. Nu știa ce va face dacă mama va părăsi prea devreme această lume. Ce se
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
curând, în secția de terapie intensivă. Câțiva medici erau concentrați total asupra măsurilor de urgență ce se impuneau pentru salvarea a două vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
de rugăciune eu îmi recapăt iar puterea... X. ÎNGERII M-AU TRAS LA SORȚI..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014. "Ieri, ultimele lacrimi s-au sinucis pe rând Ferestrele de suflet se dovedesc inerte Cuvintele orfane reneagă propriul gând Doar moartea și trecutul sunt lucrurile certe". Astăzi, timpul se măsoară doar în ritmuri cardiace Eu trăiesc o viață clară, numai între două morți Este vremea să ma-ntorc disperat în carapace Și s-astept
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
geamul spart, pătrunde în salon un sunet de claxon, sau de trompetă și pe lângă măslinul cu frunze brumate, de-afară, trec un măr cu aripi și o bicicletă care plutește în aer... Din ceașca cu zaț negru-maroniu, zaț rece și inert, ies aburi aromați. Mulți aburi. E-o ceață străvezie și specială. Doamna Lidia Elron, pe-un scaun - vizavi de mine. Observ cum capul ei frumos e împestrițat de flori multicolore. Iar fruntea ei s-a desprins, lăsând loc unei păsări
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
în pat și-am rămas nemișcată ceva vreme. Voiam să mor. Să mor. Să mor. Doar asta aveam în cap. Ce ți-a zis Bălășoiu? Elena! Elena! Gabi mă striga, o auzeam, vroiam să-i răspund dar gura ... mintea ... voința, inerte, ucise, nimicuri, haos, moarte ... A zis să ... nu chiloții voștri pe calorifer. ─ Ceeee? Face control în camere Gabi. Dacă vă găsește chiloții la uscat mi-i bagă-n gură. Și unde-i uscăm? Gabi se mira și aștepta de la mine
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
poftă să scriu. - Elena! Elena, dormi? Hai la masă. Încerc să mă ridic. Porunceam minții, porunceam mâinii, picioarelor să se miște. Nu puteam să mișc nimic. Nu vroiam decât să stau așa, fără să mișc ceva din mine, nici măcar mintea. Inertă. Să mor. Să mor. Să mor ... ─ Elena, hei, fată! Elena! ─ Ce-i? Am reușit să spun ceva, trăiesc. Hai la masă! ─ Hai! Mă ridic. Nu simt nimic. Durerea a devenit o normalitate. Bine, îmi spun, acum merg la masă. Același
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
trăit, visul înalt creștinesc de a modifica pasiv agresivul. „pe inimă-mi trag câinii groenlande / mă las, iată, de săniile lor explorat / la ceasul păpădiilor fix voi sosi surâzător / de steaua polară să mă las împușcat // trupul meu pluti-va inert aisberg / și tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
din umeri. Sunt și ei oameni, până la urmă, au făcut tot ce era posibil în acest caz. -A fost atins organul vital. Ne pare rău. Nu suntem Dumnezeu! Maria a rămas singură. Se așează pe un scaun lângă trupul acela, inert, din pat. Îi apucă palma stângă și o ține între palmele ei. - Nu se poate să-mi faci asta! Nu se poate! De ce te-am lăsat singur? Nu te las să mori! Nu-ți dau voie, auzi? Îi verifică pulsul
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
o stivă de șezlonguri, cum se agita și bolborosea și am bănuit că mai era cu cineva acolo. După ce el a plecat eu m-am apropiat și atunci v-am văzut. Fără urmă de îndoială erai dumneata... ăăă erai complet inertă și inconștientă, am crezut că erai moartă și atunci m-am speriat rău și am fugit înnebunită de frică în restaurant. L-am căutat pe la tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă. Desire plângea șocată, de cele ce
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
furișeze să vadă unde au dus fata. Se strecoară neobservată pe plajă prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
era împrejmuit de aspre ziduri zi și noapte nu știam atunci astăzi știu, și... timpul plânge fără încetare în lumina palidă a lunii de ce oare pe drum trec obsure siluete ale unui timp iremediabil pierdut cuvântul a devenit un gest inert, incoerent azi, aici, acum Referință Bibliografică: AICI, AZI, ACUM / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AICI, AZI, ACUM de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368605_a_369934]
-
nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Și iarna grea adânc ne înconjoară Si-al nostru-amarnic joc în doi Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti
INGHET de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368633_a_369962]
-
Și iarna grea adânc ne înconjoară Si-al nostru-amarnic joc în doi Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
tăcute cad astăzi peste noiSi iarnă grea adânc ne inconjoaraSi-al nostru-amarnic joc în doiMuri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este lunaIar stelele pălesc incetSi nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lorAlbastrul nopții reci mă infioaraSunt trepte mii pe care le coborSi liniștea ce urlă mă doboară!E un abis atât de rece-n jurul meuNu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
file, te ascunzi și palma mea, flămândă de forma ta, bolnavă va mângâia cuvântul cu dor ca să-l pătrunzi. Și-ntors în mine însumi ca într-o catedrală M-oi răstigni-n cuvinte ce dor de neștiut, Voi deveni o piatră inertă și-abisală În care semnul cărții pecetluie trecut. Și ochiul meu privi-va din mine în afară La oarba zvârcolire-a cuvintelor de dor, Că rana răstignirii făcută-i ca să doară În neperechea clipei pătrunsă de fior. Leonid Iacob Referință
ÎNTOARCERE ÎN MINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363637_a_364966]
-
devine, sub ochii noștri, istorie a literaturii. Antologia, intitulată sugestiv „DOR ROMÂNESC”, alcătuită de neobosita Ligya Diaconescu aparține, deopotrivă, prezentului dar și istoriei literare și reprezintă, mai presus de toate, un exercițiu de asumare a Bibliotecii. Dar nu o bibliotecă inertă, ci una vie, care se scrie sub ochii noștri. Este o contribuție la nașterea istoriei literaturi ce se scrie sub ochii cititorilor. ---------------------------------- Alexandru Florin ȚENE Membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Știință și Artă Președintele Ligii Scriitorilor Români 1 Martie
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
am dat seama că erau ciobani. Miroseau puternic a alcol și se clătinau pe picioare. Fără un cuvânt unul l-a înfășcat pe Felix și cum acesta se zbătea l-a lovit cu capul de copac și băiatul a căzut inert la picioarele lor. Cum eu țipam celălalt mi-a astupat gura și m-a violat cu sălbăticie. Când a cedat locul celuilat am leșinat. M-am trezi după câteva clipe, deoarece unul din ei m-a udat cu apă și
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
și îmi dădea palme. Între timp Felix se trezise și îl legaseră la gură cu cordonul de la rochița pe care mi-o sfâșiaseră. Eram plină de sânge pe picioare și păream de piatră. Nu-mi simțeam corpul care parcă devenise inert. Cei doi se așezaseră lângă noi și rânjeau satisfăcuți. Din când în când mai beau dintr-o sticlă pe care am văzut că scria ,, țuică,,. După câteva minute unul din ei i-a spus celulilat. -Îi luam și îi aruncăm
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea fixă către Cer. Acolo unde își dorise întotdeauna să fie. Alături, se afla un flacon de medicamente, golit de conținut. Desigur, biata mea Lisa, tu nu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Am coborât din mașină, cu o mască pe față, și am îndreptat arma automată către el. Stătea lângă mica țigancă, cu același aer posesiv, de mascul. "Mori, gigolo împuțit!", am strigat, apoi am descărcat tot cartușul în el. A rămas inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor petrecute împreună", i-am șoptit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]