849 matches
-
respectiv rezistența periferică (inclusiv redistribuții majore de debit). Rapiditatea acestor mecanisme este evidentă în următorul exemplu: presiunea arterială normală poate fi restabilită de la jumătatea sa în 5 15 s și de la dublul său în 10 40 s. 13.2.1. Inervația vaselor sanguine Fibrele preganglionare simpatice (T1-L2) fac sinapsă în lanțul ganglionar paravertebral, iar fibrele postganglionare formează nervi simpatici pentru viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc. Simpatectomia determină o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
alarmă) debitul sanguin crescut la nivelul mușchilor scheletici este asigurat de vasodilatația locală și de creșterea presiunii arteriale, astfel că o creștere presională de numai 30-40 % asigură o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
factorii vaso constrictori de origine endotelială, peptidul endotelin este reprezentativ. Astăzi implicațiile endoteliului în hemodinamică prin controlul calibrului vascular sunt din ce în ce mai mult privite prin prisma unității morfo-funcționale pe care acesta o realizează cu mușchiul neted vascular și cu elementele de inervație prezente la nivel parietal. In acest context importanța factorilor derivați din endoteliu în geneza și evoluția unei largi varietăți de boli este recunoscută și intens investigată, atenuarea eliberării de EDRF fiind asociată cu evoluția ateroslerozei, diabetului, cancerului, etc. Un rol
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
neuro-efectoare, termenul de sinapsă și cele derivate sunt folosite în descrierea controlului nervos al mușchiului neted vascular la acest nivel. Fibrele menționate sunt terminații axonale ale neuronilor simpatici cu corpul celular plasat în ganglionii paravertebrali. Vasele sanguine mai posedă și inervație senzitivă, iar în unele teritorii fibre motorii parasimpatice determină vasodilatație. Alte fibre motorii sunt cele vasodilatatoare simpatice și cele non-adrenergice non-cholinergice (NANC). Dintre cele două componente ale sistemului nervos vegetativ, cea simpatică este mult mai bine reprezentată și mai activă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
histamină și adenozină, ce determină vasodilație si creșterea permeabilității capilare. In plus, vasoconstricția generală cutanată noradrenergică se poate produce ca rezultat stimulării dureroase. Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic asupra altor activități reflexe. 14.5.3. Circulația cerebrală Sângele ajunge la creier prin cele două artere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
distribuie la nivel cerebral. Anastomozele precapilare sunt în general insuficiente pentru a preveni infarctul. Sângele cerebral este drenat din venele profunde și sinusurile durale mai ales prin venele jugulare dar și prin venele paravertebrale, oftalmice, emisare și plexurile venoase pterigoidale. Inervația vasculară este reprezentată de neuroni postganglionari simpatici vasoconstrictori din ganglionii cervicali superiori (care eliberează noradrenalină și NPY), neuroni postganglionari parasimpatici vasodilatatori din ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a hematocritului. 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor Venele sunt structuri tubulare cu 3 tunici: adventice (țesut conjunctiv, cu un conținut de fibre elastice mai mic decât în artere), medie (țesut muscular neted, absentă la venele mici) și intimă (endoteliu). Inervația este reprezentată de fibre simpatice vasoconstrictoare (mediator noradrenalina, vezi 14.3). Venele membrelor prezintă valvule (în cuib de rândunică), cu rol în direcționarea coloanei de sânge. Ele se opun refluării sângelui spre periferie, defectele ducând la stază venoasă și varice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
legea Laplace pentru secțiune circulară, iar panta curbei presiune-volum este mult mai mare. De fapt complianța venelor este mult mai mare la presiuni mici datorită modificărilor descrise privind forma secțiunii. Contractilitatea venelor este asigurată prin prezența de mușchi neted și inervația simpatică (tonus venos) și are rol în depozitarea și mobilizarea de sânge în funcție de necesități. Conductanța venoasă variabilă permite variații de debit sanguin în funcție de diametrul venos. Tonusul musculaturii netede influențează și distensibilitatea peretelui venos. Relația dintre volumul venos și presiunea venoasă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
bronhoconstricție, probabil prin acțiune directă asupra mușchilor netezi ai căilor aeriene. Constricția bronșică are loc reflex prin stimularea receptorilor de la nivel traheal și a bronhiilor mari de către factori iritanți cum ar fi fumul de țigară, aerul rece și gazele toxice. Inervația motorie este dată de nervul vag. Densitatea și vâscozitatea gazelor inspirate afectează puțin presiunea de-a lungul căilor aeriene datorită faptului că fluxul este tranzițional în cele mai multe regiuni ale arborelui bronșic. In cazul scufundătorilor, unde densitatea gazului este foarte crescută
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
crește filtrarea, în vreme ce vasodilatația acesteia va reduce presiunea capilară glomerulară și va reduce GFR. Efectele la nivelul arteriolei eferente sunt însă de mică amploare. Modificările de diametru al arteriolelor aferente pot apărea ca urmare atât a mecanismelor extrinseci de reglare (inervație simpatică) sau prin mecanismele intrinseci, ce realizează fenomenul de autoreglare. Reglarea simpatică Tubii proximali și distali și ramul ascendent gros al ansei Henle prezintă o inervație simpatică bogată. Noradrenalina are efecte vasoconstrictoare puternice, atât pe arterele interlobulare cât și pe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
diametru al arteriolelor aferente pot apărea ca urmare atât a mecanismelor extrinseci de reglare (inervație simpatică) sau prin mecanismele intrinseci, ce realizează fenomenul de autoreglare. Reglarea simpatică Tubii proximali și distali și ramul ascendent gros al ansei Henle prezintă o inervație simpatică bogată. Noradrenalina are efecte vasoconstrictoare puternice, atât pe arterele interlobulare cât și pe cele aferente. Efectul se realizează prin stimularea receptorilor α adrenergici vasculari, prin stimularea receptorilor β1-adrenergici de la nivelul celulelor sistemului juxtaglomerular și crește reabsorbția de Na+ prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
glomerulare, care sunt chiar celulele granulare, celule musculare netede modificate pentru secreția de renină, precum și de celulele din macula densa care percep variațiile concentrației de sodiu și clor. Cel de-al treilea mecanism care poate modifica secreția de renină este inervația simpatică directă a celulelor juxtaglomerulare. Sistemul renină angiotensină are trei modalități de modificare a presiunii arteriale: 1. Creșterea presiunii sistemice prin intermediul angiotensinelor vasoconstrictoare; 2. Creșterea răspunsului la mediatorii sistemului vegetativ simpatic; 3. Creșterea secreției de aldosteron. Factorul (peptidul) natriuretic atrial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de sânge, fibre nervoase mielinizate și nemielinizate și un sincițiu de miofibroblaste. Și stratul muscular are o serie de caracteristici funcționale aparte. Este alcătuit dintr-o serie de benzi de mușchi întrețesute într-un ansamblu muscular numit detrusor (fig. 118). Inervația corpului vezicii este diferită față de cea a colului. Corpul prezintă o multitudine de receptori β-adrenergici, ce pot fi stimulați de către componentul simpatic al sistemului nervos vegetativ. Nervul hipogastric, ce inervează corpul vezical, conține fibre simpatice ce inervează corpul vezicii și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
la fel ca și a detrusorilor, prin intermediul fibrelor nervului hipogastric, contribuie la continența urinară. Sfincterul extern este diferit din punct de vedere histologic de detrusor și de sfincterul intern, fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali blochează stimularea de către nervii hipogastrici și rușinoși. Se produce relaxarea sfincterelor intern și extern și îndepărtează inhibiția simpatică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și a risca eventualele creșteri externe de presiune din abdomen (contracție abdominală brutală, tuse, strănut, etc.) să producă leziuni la nivel vezical sau să creeze reflux vezico ureteral. Măsurarea presiunii intravezicale (cistomanometrie) oferă informații asupra funcționalității musculaturii vezicale și a inervației. Pierderea acestei capacități de relaxare adaptativă indică fenomene patologice, de obicei de origine neurologică. Presiunea crește ușor până la aprox 5 mm H2O, unde se stabilizează, deși volumul crește până la o capacitate vezicală maximă, de 300-350 ml (fig. 120). Abia după ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la capacitatea maximă, prin intermediul căilor descendente, ce stimulează motoneuronii medulari adecvați. 28. Producția de eritropoetină Eritropoietina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și miocite (Stratum myoelasticum). Ultimul strat conjunctiv lax, care leagă endocardul de miocard (Stratum conjunctivum externum), conține capilare sanguine și fibrele Purkynje. Inflexiunile endocardului, fortificate de fibre colagene și elastice, iau parte la formarea valvelor atrioventriculare și semilunare. VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA INIMII [9] Arterele coronare Inima este bogat vascularizata de două artere coronare, ce se desprind din aorta ascendentă, în apropierea locului sau de emergentă din ventriculul stâng, preluând circa 10 % din volumul de sânge expulzat cu ocazia unei sistole ventriculare
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
anastomozează cu arterele coronare, permițând în anumite cazuri un aflux retrograd de sânge la miocard. - Venele pericardului sunt tributare venelor mamare interne și frenice superioare. - Limfaticele alcătuiesc o rețea superficială și profundă bogată, care vehiculează limfa la nodulii limfatici parasternali. - Inervația este asigurată de nervii: frenici, vagi și de filete simpatice desprinse din plexul cardiac (Plexus cardiacus), [8]. Cunoașterea anatomiei chirurgicale a inimii este indispensabilă chirurgului cardiac în formare cât și chirurgului cardiac practician. Corelarea datelor anatomice descriptive și topografice cu
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
rar ruptura diafragmului afectează hiatusul esofagian (Moreaux prezintă 4 cazuri; Bernatz descrie 11 cazuri; Z. Popovici identifică 3 astfel de cazuri; 6,7% în statistica proprie). Rupturile oblice pot interesa nervul frenic, conducând la paralizii ale porțiunilor cupolei rămase fără inervație, cu afectarea motilității diafragmului și apariția mișcărilor paradoxale. S-a constatat că rupturile transversale și cele paracardiace, precum și dezinserția freno-costală protejează cel mai mult funcția musculară, prin conservarea inervației mușchiului frenic. Ruptura care pleacă de la rebordul costal și ajunge la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
interesa nervul frenic, conducând la paralizii ale porțiunilor cupolei rămase fără inervație, cu afectarea motilității diafragmului și apariția mișcărilor paradoxale. S-a constatat că rupturile transversale și cele paracardiace, precum și dezinserția freno-costală protejează cel mai mult funcția musculară, prin conservarea inervației mușchiului frenic. Ruptura care pleacă de la rebordul costal și ajunge la orificiul esofagian afectează cel mai sever funcția diafragmului (aceasta corespunde frenotomiei clasice) (Gibelli citat de [69]). Rupturile în plină cupolă dreaptă sunt întâlnite cel mai ades pornind de la dreapta
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
asemenea, deschiderea incidentală a pericardului reclamă închiderea sa prin sutură. Lezarea nervului frenic sau a ramurilor acestuia este un incident ce conduce inevitabil la instalarea unor grade variabile de insuficiență diafragmatică în postoperator. Poate fi evitat prin cunoașterea și respectarea inervației frenice a diafragmului. Trecerea neobservată a uneia sau mai multor leziuni viscerale asociate, sau a unei leziuni viscerale produsă la momentul reducerii organelor abdominale din torace (efracția peretelui intestinal rezultată fie prin tracțiune excesivă, fie prin secționare cu instrumentele chirurgicale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
sunt de cele mai multe ori politraumatizați, iar leziunile asociate sunt responsabile în cea mai mare parte de mortalitatea perioperatorie. SECHELE POSTOPERATORII Instalarea insuficienței diafragmatice în etapa postoperatorie este rezultatul lezării ramurilor nervilor frenici. Cu excepția dezinserției freno-costale, leziunile traumatice ale diafragmului interceptează inervația acestuia. Frecvent după un traumatism diafragmatic se instalează insuficiența diafragmatică. Această insuficiență diafragmatică (termen folosit de Ferari și colab. - [16]; precum și de Z. Popovici - [69]) este denumită de Duboucher și disfrenie, fiind constatată în 70-80% din cazuri. În funcție de dimensiunile și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
hipertensiunii arteriale și aterosclerozei pot avea loc accidente vasculare cerebrale. Scleroza arterelor renale duce la secreția crescută de renină, ceea ce are ca efect creșterea tensiunii arteriale, constituindu-se astfel o verigă fiziopatologică. În microangiopatia diabetică sunt afectate structura capilarelor și inervația vasculară, consecințele fiind nefropatia diabetică, retinopatia diabetică, neuropatiile. Neuropatiile diabetice au un impact major asupra motricității. Neuropatiile somatice centrale se pot manifesta prin tetrapareze sau tetraplegii, hemipareze sau hemiplegii, parapareze sau paraplegii. Neropatiile somatice periferice au manifestările sindromului de neuron
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
esențiali efectuării mișcărilor inervați din segmentele medulare respective au cel mult gradul 3 la testarea musculară - gradul D, leziuni medulare incomplete, în care de asemenea sunt păstrate funcțiile motorii sub nivelul leziunii și cel puțin jumătate din mușchii cheie cu inervația sub nivelul neurologic au cel puțin scorul 3 la testarea musculară - gradul E, funcții motorii și senzitive normale, în pofida leziunii neurologice Simptomele rezultate în urma leziunilor medulare incomplete pot fi grupate în următoarele sindroame: 1. Sindromul Brown-Séquard. Acest sindrom este consecința
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
angrenate în mișcare; lungimea pasului; mobilitatea articulară; elasticitatea musculară; Viteza de deplasare viteza de execuție; viteza de percepție. Factorii care condiționează viteza sînt: * Viteza de transmitere a influxului nervos pe căi aferente și eferente. * Viteza de contracție a mușchiului supus inervației. * Mobilitatea proceselor nervoase fundamentale sub influența alternării excitației și inhibiției la nivel cortical. * Felul fibrelor musculare implicate în contracție, fibrele albe sînt fibre "de viteză", rapide, FT (fasttwitch). * Coordonarea grupelor musculare, sincronizarea unităților motorii rapide, sînt esențiale pentru obținerea vitezei
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]