5,765 matches
-
creație însă, menținându-și, totuși, mereu întâietatea încă multă vreme, în literatura noastră - și anume până la impunerea noii metode de creație, cea mai desăvârșită din câte au existat, realismul socialist" (p. 104). Cu alte cuvinte, așa cum istoria noastră a mers inevitabil și triumfător spre comunism, avându-și izvorul principal în pașoptism, istoria literaturii române a curs, cu unele meandre (rătăciri decadente), spre realismul socialist, derivat și dezvoltat din realismul critic antiburghez. Emil Boldan săvârșește a doua manipulare flagrantă când pune istoria
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație care a reușit să organizeze doar o dată, și atunci extrem de sumar, la Fetești, o expoziție și un simpozion închinate sculptorului. Dincolo de aspectul sentimental și de inevitabilele disfuncții de organizare ale unei asemenea acțiuni, simpozionul de la Fetești a reușit să repună în discuție prezența sau, mai curînd, absența sculptorului din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar chinuit și
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
eseul acelei doamne care nu figurează în istoria literaturii române): " Ne e foame de autenticitate și pentru că în ultima carte a lui Mircea Eliade găsim acest filon viguros, închidem ochii la sâcâielile formei, la corespondența anarhică a timpurilor, la asperitățile inevitabile stilului de pionier - chiar și la ilustrația absurdă a copertei, unde cuvântul "Rai" servește drept cache-sexe". (Viața literară, nr. 156, 25 februarie 1934.) Autoarea - studentă la Litere - în nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
fumul iluziei la care am asistat, nu înainte însă de a ne sugera ca, și în viață, să practicăm regulile Caissei și să ne amintim de Love chess - Șahul iubirii. Cu alte cuvinte, „dacă dragoste nu e, nimic nu e”! Inevitabila concluzie. Mărturisesc că nu mi-a fost deloc ușor să-mi formulez impresiile produse de acest mini-festival atât de consistent și atât de plin de „capcane” semantice! Deoarece, cum mai spuneam, în comparație cu arta clasică, care semnifică prin ea însăși, arta
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și cu un lirism mai accentuat, baletul, de fapt teatrul-balet este o poveste despre o țară a minunilor, unde se petrec situații de viață obișnuită, la care toți reacționăm intuitiv asemănător. E vorba de singurătate, duioșie, tristețe îndeosebi, și despre inevitabila moarte, care până la urmă face parte tot din viață. Spectacolul este o metaforă care poate fi văzută drept o alternativă la decepție și la incapacitatea de a depăși de unul singur, singurătatea din lumea întreagă. Aici limbajul coregrafic impecabil dansat
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
acum, după ce secolul trecut s-a încheiat în intervalul 1989-1991, în lumea gîndirii mediatizate a rămas o singură temă și două partide: globalizarea, interpretată de optimiștii ei și de pesimiștii ei. Și o partidă și cealaltă consideră globalizarea ca fiind inevitabilă. Ceea ce îi desparte pe profeții globalizării în două tabere aparent adverse este speranța: unii cred că viitorul va aduce mai binele, alții că va aduce mai răul. Optimiștii cred că binele de azi e mai mult decît răul, iar globalizarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
adevărului. Literatura ar vrea, într-un mod independent, nu fără un orgoliu mai mult sau mai puțin ascuns, să aibă inițiativa de a arăta fațetele subiective, inedite și neplăcute, ale adevărului social, civic sau politic. Altă sursă de divergențe e inevitabila diferență de interpretare între două autorități concurente (ideologia comunistă și literatura). Experiența puterii (ca să ne referim la cea mai sensibilă dintre teme) este văzută diferit din cele două perspective. Partidul comunist, ce se recomandă ca sursă a fericirii generale, tinde
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Mincu". Am fost totuși bucuros să găsesc în cele două dicționare cuvîntul "capodoperă", de care istoria literară oficioasă nu făcea risipă, aplicată unui roman atît de special, deși e greu să accepți inexactitățile și formulările prostești. Unele se explică prin inevitabila ipocrizie a socialismului național ceaușist. Mai trist era faptul că această capodoperă nu se bucura de tratamentul cuvenit, nu era retipărită, comentată, recomandată tinerilor etc. E trist, dar, iarăși, explicabil. Nu enumăr cauzele, sînt prea bine cunoscute. Mai este ceva
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același tip aprehensiuni în legătură cu evocarea umanului în concretețea sa tulburătoare, purtînd inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită a unui om timorat, înfricoșat, căruia Gulagul
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Angelo Mitchievici Unul dintre pariurile dificile pentru orice regizor este să ecranizeze un roman de excepție cum este cel al lui Gabriel Garcia Márquez, Dragostea în vremea holerei. Cartea inevitabil face concurență filmului, iar spectatorul vede adesea filmul prin lectura ei care-i creează propria sa imagine. În cazul de față, romanul lui Márquez are ceva cu totul special, o capcană în care un regizor neinspirat poate cădea cu ușurință
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic, dincolo de inevitabilul moment al decadenței, te obligă însă, și acesta e sensul interesului actual pentru artiștii Balcicului, să traversezi mai toate dilemele și aspirațiile artei românesti dintr-un interval de timp cuprins între 1910 si 1940. Pentru că, așa cum a spus-o tot
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
cu dragoste și măiestrie de natură și de o școală de mari tradiții, ne-au unit sentimentele cu cele ale acestei stele și ne-au transportat în atmosfera romantică a spectacolului, ne-au spălat ochii și sufletul. Sfârșitul a fost inevitabila explozie a ovațiilor spontane ale publicului, dăruit total acestui cuplu unic și acestui tânăr balet românesc, care au fost elogiați de specialiștii spanioli. în această seară am fost fericit, căci am descoperit un geniu al dansului și un om adevărat
Baletul Operei Române la Madrid by Gelu BARBU () [Corola-journal/Journalistic/8587_a_9912]
-
numai gustul critic (specific criticii impresioniste, condamnată înverșunat de Marin Mincu) face victime, ci și teoria cea mai bine articulată, atât de agreată de critic (care, tocmai pentru că e bine articulată și inflexibilă, dă în dogmatism și își arată limitele inevitabile). O introducere, o cronică de prezentare a antologiei lui Marin Mincu sunt mai utile, după părerea mea, dacă încearcă să ofere o explicație a metodei, a criteriilor de selecție și a conceptelor cu care lucrează decât dacă se referă exclusiv
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă pe un alt palier. Simpla participare la o expoziție-mamut, la un Salon național sau municipal, așezat invariabil sub același generic al înaltului devotament patriotic, inducea sentimentul unei inevitabile eroziuni genetice, similare aceleia de la capătul unor succesive endogamii. Aerul de bilanț, de raport contabil, obligatoriu la sfîrșit de an în chip de consacrare practică a unei politici infailibile, vicia implicit manifestările artistice și le transforma într-un fel de
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
cît încape, "gură rea", Magda Ursache se ocupă rînd pe rînd de fețele actualității culturale, realizînd, prin spontaneitatea textelor d-sale în care totdeauna zvîcnește cu putere nervul polemic, o imagine cuprinzătoare a vieții intelectuale indigene din momentul actual, avînd inevitabile conexiuni cu situația generală. Și oricît de toleranți am fi, suntem puși în situația, cu puține excepții, a o aproba. Ce constată, de pildă, Magda Ursache? "Contracultura atacă din toate pozițiile. Instanța critică pare a-și fi suspendat lucrările, dacă
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
Se ocupă de aparițiile pe care le socotește semnificative, cu precădere de cele pe care instanța sa intimă le indică drept valoroase, într-o ordine și într-o distribuție mediatică dictate de împrejurări. Să ne mai îndoim că nemulțumirile sunt inevitabile? Că se produc pe un larg registru comportamental? "Criticul, nota cu amărăciune E. Lovinescu, nu este atît de expus la ura celor pe care-i atacă, precît la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe". Intervențiile
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
comenteze în primul număr a fost una a Monicăi Lovinescu - surpriză! - pe un ton profund defavorabil, cu toate că știa bine că-mi contrariază opiniile. Într-un spirit democratic, i-am publicat textul întocmai, așa cum a poftit, însoțindu-l însă de un inevitabil comentariu propriu, în care, pe un ton urban, mă disociam de atitudinea d-sale. Urmarea? Pe de o parte, peste cîteva zile polemistul cu pricina s-a răzgîndit pe neașteptate, declarîndu-mi că... nu-l mai interesează cronica literară, iar pe
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
pe un ghimpe cotidian, în fiecare episod de viață. În ianuarie 2002, am simțit nevoia să recuperăm o experiență de tinerețe: să ne întîlnim cu regularitate în jurul unui text. Era un fel de a contrabalansa asfixia administrației zilnice, deprimantă și inevitabilă deopotrivă, un exercițiu de reîmprospătare intelectuală, o tentativă de a regăsi umilitatea școlarității, colocvialitatea juvenilă a anilor de ucenicie. ș...ț Întîlnirile celor patru s-au întins pe intervalul a cinci luni. Într-un fel a fost un eșec. N-
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
Marcus, admirabilă personalitate, care ne-a condus dincolo de mai multe porți, pentru noi secrete, conferențiind despre Transcendența, ca paradigmă universală. Sau cum a precizat el însuși,- “De la tradiționala implicare în religie, filozofie și matematică, transcendența a devenit o prezență inevitabilă în orice domeniu al cunoașterii și creației, a devenit o adevărată paradigmă universală”. Așteptăm cu mare interes programele viitoare pe ni le va propune Fundația Spandugino, programe surprinzătoare, de certă valoare și de real impact cultural.
Recitalul pianistei Elisabeth Sombart by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84259_a_85584]
-
că regizorul știe să administreze tradiția creată cu această serie. În această lumină cred că trebuie "judecat" filmul său, nu elementele inovative conferă valoare filmului, ci adecvarea lor la "tradiția" pe care acesta o incorporează. De aici și prezența unui inevitabil manierism la limita cu kitsch-ul pe care însă ironia versatil-subversivă a regizorului și scenaristului îl conduc abil spre un deznodămînt fericit. E inutil de spus că și acest film coroborează datele fabuloase ale unor mituri și legende, impresionate puțin
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
nu.” „ ̶ Deci nici noi, care suntem calculatoare mai sofisticate. Conștiința noastră, emoțiile noastre, tot ce simțim este rezultatul structurii noastre sofisticate. Sufletul (...) nu este decât o invenție, o iluzie minunată creată din dorința noastră arzătoare de a fugi de inevitabilul morții (...)”41 [sublinierile ne aparțin] * Ideile de mai sus circulă sub diferite forme în lumea științifică. Le-am extras din cartea citată ca puncte de reper în dezvoltările noastre ulterioare din ciclul . Ne vom opri în cele ce urmează asupra
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
Povestea din volumul de față vine să dezmintă această presupoziție: pornind de la convenția evenimentului biografic, ea își dobândește deplina autonomie prin intruziunea unei idei. Iubirea fulgerătoare a doi tineri abia intrați în viață reiterează, neașteptat, dar într-un anume sens inevitabil, povestea arhetipală: Tristan și Isolda. Crinul, simbol al purității, dar și posibilă esență a otrăvii aducătoare de moarte, este chiar întruchiparea ideii. Mireasma lui amețitoare configurează spațiul ficțiunii, care se substituie realității din momentul în care personajul are intuiția că
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
să crezi că poți muri în brațele iubitei, pe un maldăr de crini, a căror mireasmă devine cea mai eficace otravă!). Eșecul împlinirii unui asemenea proiect poartă pecetea aceleiași "tije trufașe a crinului regal", ce retrasează granițele realității, demascându-i inevitabilele șabloane. Chiar disimulată de atitudinea ușor auto-ironică a autorului, această imagine este tot atât de tragică ca cea a "sabiei de foc vâlvâitoare" ce-i închidea paradisul nu doar primului om, ci și băiatului de 14 ani care pășește acum în lume
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
al realităților imateriale, este de fapt o meditație în marginea inacceptabilului suferinței. Privilegiind, prin folosirea persoanei I, perspectiva îngerului, Ana Blandiana urmărește o răsturnare a situațiilor previzibile. Îngerul, poposit în pavilionul canceroșilor cu misiunea de a-i învăța să accepte inevitabilul morții, descoperă că sensul suferinței pe care voia s-o aline îi este în mod fundamental necunoscut. Faptul că o infirmieră se îndrăgostește de el, având, dincolo de orice formă de conștientizare, intuiția identității lui, îl face să intre într-o
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
-se tot mai mult, din prezumții de obiectivitate, nu mai poate distinge nimic. Misterul se ascunde astfel dincolo de orice reprezentare, fie ea și una de cuvinte, devenind, asemenea sufletului, inefabil până la aneantizare. A intra în pielea celuilalt înseamnă, în mod inevitabil, a-l transforma într-o fantasmă. Iubirea tomnatică a lui Cioran are, în povestea Ioanei Pârvulescu, rațiuni transcendente, ce țin de ezitarea între răsplata și răzbunarea zeilor. Or, aflată într-o astfel de cumpănă, fiecare întâmplare din viața celui persecutat
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]