552 matches
-
ridicase din scaun mai devreme, îl face pe Ionel să înghețe cu piciorul drept în aer. Nu așa. A fost cu mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să audă cele mai infame cuvinte pe care i le-a auzit cândva urechea. - Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nemiloase aflate la îndemâna tiraniei. Mulți oameni erau obligați să stea departe de Roma, iar averile le erau confiscate. Îi vom chema înapoi în patrie, îi vom despăgubi. Și nu se va mai întâmpla ca judecătorii să fie constrânși de legi infame să condamne un cetățean roman pentru ceea ce gândește, spune sau scrie. Câțiva juriști bătrâni comentară în șoaptă: — Redă magistraturii independența pierdută în timpul războaielor civile. Se întrebau cine sugerase minții sale tinere o reformă atât de imediată și fundamentală. Vorbind, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Barbu Solacolu din partea fratelui său Theodor, aflat la Buenos Aires, Ion Vinea precizează: „Pseudonimul de Tzara l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gîrceni (Vaslui). La numele de Tristan a ținut morțiș, ceea ce i-a atras infamul calambur de «Triste Âne»” (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu Ion Vinea“ din volumul Evocări. Confesiuni. Portrete, Editura Cartea Românească, 1974, pp. 256-260, textul reia o scrisoare publicată în România literară, nr. 18, din 30 aprilie 1970). Așadar, Vinea a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aminte de mine?... zise deodată tipul negricios cu ochelari, întrerupându-l pe Fănel Trifu. Ne-am întâlnit acum trei ani aici, în București, la cârciuma lui Tănase... Sunt Corneliu Caraiani!... Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu-mi băga pumnul în gură, protestă el, că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu-mi băga pumnul în gură, protestă el, că mie nu mi-e frică să spun adevărul în piața publică!... Eu nu sunt laș!... Nu mi-e frică, dacă o iudă infamă se încruntă la mine!... Din fericire, trecătorii se îndepărtaseră și nu mai era nimeni prin apropiere care să audă aceste declarații. Mai schimbară câteva vorbe, apoi își strânseră mâinile și se despărțiră. Hm, ciudat! zise Ticu, atunci când cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate chiar profesor la Institutul Politehnic... Și cum această conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după o serie de demersuri, el încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
perfidiile și virtuțile. Virtuți puține, perfidii nenumărate. Bargello abia ieșise când străjerul Îl anunță pe Dante că un necunoscut cerea audiență. — A spus cine e? — Nu, dar afirmă că te cunoaște. Poetul simți cum i se Încordează mușchii maxilarului. Iarăși infamul acela de Manetto, cu pretențiile lui. Privi În jur nervos, căutând o cale de ieșire. — Nu acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el. Poetul ridicase glasul fără să vrea. Se grăbi să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce m-ai expus acestui... acestui tratament infam? — Nu m-am așteptat la așa ceva. Ai auzit și tu cum strigau să iasă autorul la rampă. Înseamnă că ți s-a părut că spectacolul a fost reușit? Întrebă el sarcastic. — Nu chiar. Primul act a mers ca uns, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era de acord nici măcar cu ideea ca părinții să țipe la copii. Acesta fusese un subiect delicat, pe care ce-i doi îl dezbătuseră până la ore târzii, discutând cum s-o controleze pe Jessica pe măsură ce fetița se apropia de vârsta infamă a celor „doi ani de groază“. În vreme ce Fiona era de părere că o palmă ușoară dată din când în când sau o admonestare verbală fermă nu făceau nici un rău, pentru David gesturile astea frizau abuzul infantil. În consecință, Jake crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voiu să știu cărarea sa Și nici chiar cum o chiamă. Ea sufletul mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara-n asfințit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spusele cu nenumărați astaghfirullah! atât de iute șuierați, că erau de-a dreptul de neînțeles, în afară de câțiva, singurii autentici, fără îndoială. Dar, lăsând de-o parte exagerarea asta, vorbele mi se păruseră destul de fidel reproduse: — Cei care frecventează aceste locuri infame n-au învățat oare încă din fragedă pruncie că Dumnezeu l-a blestemat atât pe cel ce vinde vinul, cât și pe cel care-l cumpără? Că El l-a blestemat pe cel care-l bea, dar și pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
consecințe benefice. Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La asta am râs. Reacția era, cu siguranță, de înțeles- ar fi fost extrem de ciudat să-l iau în serios. Eram destul de sigură că trebuie să fie o glumă: un mod de a mă face să mă simt bine în legătură cu infama felicitare de însănătoșire grabnică. Și chiar și când a pornit din nou spre Victoria Street am chicotit doar puțin pentru mine și mi-am deschis geanta ca să scot cheile de la ușă. Plănuiam să le spun copiilor că totul era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
izoleze răzmerița, pentru ca apoi s-o zdrobească într-un contraatac fulminant, Înainte ca pestilența și cangrena să se întindă în partea încă sănătoasă a țării, avertiză el. Prim-ministrul recunoscu că gravitatea situației era extremă, că patria fusese victima unui infam atentat împotriva fundamentelor esențiale ale democrației reprezentative, Eu aș numi-o mai degrabă o torpilă lansată împotriva sistemului, își permise ministrul apărării să nu fie de acord, Așa este, dar cred, și șeful statului este de acord cu punctul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru oameni care nu se gândesc decât la bani, dânșii nu judecă rău. Desigur, dânșii trebuie să fie acum furioși văzând speranța lor înșelată, comerțul lor pierdut. Acel corp nobil, acea carne palpitândă a isbutit să scape de traficul lor infam și dânșii nu pot să ierte un așa act de independență, răsvrătirea unei naturi sincere și oneste. Citesc și răscitesc scrisoarea ta și turbez de rușine și de mânie la singura idee că tu poți fi fiica lor. Tu nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
parataxă a culorilor sau reguli de compoziție plastică, totul facându-se ”după inspirația de moment”. Asemănător se întâmplă și în alte domenii, am amintit anterior de literatură sau de filosofie unde de câteva decenii se accentuează o academicizare infatuă, dar real infamă, uneori ajungându-se la conceptualizări care pentru individul cu discernământ sunt de-a dreptul hilare și chiar jignitoare la adresa inteligenței speciei umane. Putem observa ”activitatea” filosofilor care susțin unele dintre cele mai absurde concepte cu putință și care uzează de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen T. Guevara. Citirea declarației de război a fost urmată de o tăcere consistentă, iar În restaurant a Înflorit o profundă stare de nemișcare . Mica glaciațiune a ținut cam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță. Credința a fost arma prin care am supraviețuit în istorie. Ar fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră”, cântecul lui Ștefan
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să fie durabilă." (III, 17) "Conducătorii să nu se plîngă de greșelile comise de popoarele supuse autorității lor, căci acestea nu pot veni decît din neglijența lor sau de la exemplul prost pe care ei înșiși îl dau. Între alte mijloace infame de îmbogățire, conducătorii răi îl foloseau și pe acesta: abia era publicată o lege nouă prohibitivă într-o privință oarecare, că ei erau primii care favorizau încălcarea ei, lăsînd-o nepedepsită pînă ce se aduna un număr destul de mare de vinovați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prinți din Casa Urban, de Vitelozzo, de Oliverotto da Fermo și ceilalți, iar Machiavelli susține că el a avut prudența să-i cheme la Sinigalia, unde, trădați, au fost uciși. A abuza de buna credință a semenilor, a folosi șiretlicuri infame, a trăda, a jura strîmb, a asasina, iată ce numește prudență Doctorul în ticăloșie. Eu mă întreb însă dacă dau dovadă de prudență oamenii care arată cum poți fi de rea credință și cum poți să-ți calci cuvîntul. Dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]