6,102 matches
-
și trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldați și arcași ai lui Ștefan și însuși cu el. „Ca un glob de aur”, cântecul lui Mihai Viteazul, cântecul lui Avram Iancu „Să sune iarăși goarna”, cântecul Școlii Militare de Infanterie de la 1917, „Sculați, români”, compus de Iustin Iliescu și de Istrati pe care l-am proclamat Imnul Legiunii etc. Pentru a putea să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban Vodă 43 ȚĂRÂNA de la PODUL ÎNALT (scrisoare) „Am luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.” Plutonier Rotaru, Reg. 26 , Infanterie Ce scria istoria: „Ștefan avea o armată mare, cum n-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească de 120.000. Locul luptelor a fost județul Vaslui. Ziua luptei, după
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scrisoare) „Trimit în coș două săculețe de pânză albă cu pământ de la Răzoare unde au fost luptele de la 6 august 1917. Apoi un sac de pământ de la Mărăști din două puncte, unde s-au decimat regimentele 2 vânători și 30 infanterie Muscel.” Hristache Solomon, Focșani (B-dul Lascăr Catargiu 22) ȚĂRÂNA de la OITUZ și CAȘIN „Subsemnații mai jos notați, declarăm că pământul luat de la dl. Butnaru, funcționar din Iași, este din localitățile următoare: Valea Munciugului, Grozăvești sticlărie, Măgura Cașinului sticlărie proprie și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Aici icoana sfântă ne-a legat și mai mult, ne-a dat puteri noi și credință în biruința adevărului legionar creștin. De la Închisoarea Văcărești am fost transportați la temnița Galaților pentru a fi judecați de Curtea Marțială a Diviziei 21 Infanterie. După un timp de detenție în temniță, am ajuns pe băncile acuzării. Procesul s-a judecat fugar, deoarece sentința era dinainte pregătită. Am avut mai mulți avocați în apărare, printre care și Radu Budișteanu, comandant legionar, fost ministru secretar de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că, dacă faci planton schimbul doi, dormi de două ori? ― Asta le trece prin cap numai la cei care gândesc ca olteanul cela... ― Da’ ia stai oleacă. Tu la ce armă ai fost când te-o luat de drept? ― La Infanterie. Iepure de câmp - a răspuns Todiriță. ― Uite că, dacă acuma se ține seama la ce armă a făcut armata fiecare, apoi tu nu te potrivești cu mine nici într-un chip. Eu am făcut armata la artilerie. Îs comandant de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu hârbul ista? Da’ la ce armă îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă. Mintea fiecăruia era doldora de gânduri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care sunt nevoiți să înainteze... Într-una din seri, Dumitru l-a întrebat pe Todiriță; ― Cum ți se pare armata la tunuri, vere? ― Dacă știam că e atât de grea, nu te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era nevoie să facă ceva cu mare grijă, ca să nu greșească. Cel mai greu i-a fost lui Todiriță. El a fost nevoit să treacă prin momente dificile, fiindcă nu înțelegea anumite comenzi pe care nu le-a auzit la infanterie. Norocul lui a fost Dumitru, care îi explica în amănunt toate acestea... Așa a ajuns să fie unul din cei mai buni încărcători de tun din baterie. ―Todiriță, băiete. De instruit te-am instruit. De plâns la despărțirea de camarazii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când casiera a văzut foile de drum, s-a uitat lung la ei și i-a întrebat precipitat: ― Ați scăpat? La ce armă ați fost concentrați? ― La artilerie - a răspuns Dumitru. ― Oare le-o fi dat drumul și celor de la infanterie? Bărbatul meu îi dus tocmai în celălalt capăt de țară... ― Nu știm dacă au scăpat și ei. Poate că n-au de ce să-i țină mai mult... Da’ cine știe? La auzul acestor cuvinte, femeia a făcut ochii mari, în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au continuat să înainteze. Când noaptea își aduna negurile în poală cu gând să plece, un militar din grupa de avangardă i-a întâmpinat: ― Domnule căpitan, în cealaltă margine a pădurii există o formație militară de tăria unei companii de infanterie, care a făcut haltă pe parcursul marșului. Le-am luat urma de la intrarea în pădure. S-au deplasat pe un drum lăturalnic. De ce? Nu știu. Acum staționează în marginea pădurii. Din câte ne-am dat seama, sunt români. Nu am luat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De partea cealaltă a versantului, Apărătorii așteptau. Mihaloglu ar fi preferat orice altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu mai putea exista nici o șovăire a generalilor turci. Nici o dilemă de strategie. Nici o altă variantă. Un singur comandant, o singură voință. Cuceritorul Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii de ieniceri. Lăsaseră totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase deja. Drumul spre Vaslui era luminat de făclii, iar trupele de infanterie continuau să se scurgă spre nord. Cei doi reușiră să traverseze drumul Înapoi, spre pădure, și să se piardă În frunzișul Întunecat. Nici unul dintre ei nu rostise vreun cuvânt. Caii Îi așteptau la mai puțin de o sută de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente și șaluri, cortegiul pornește încet. Destinația lor este o zonă liniștită pe malul râului, adăpostită de un șir de copaci. Imediat ce ajunge, membrele zenanalei coboară din mașini, ca infanteria dintr-un tren ce transportă trupele. În câteva minute, iau în stăpânire zona, instalează plasele de badminton, mesele și scaunele, cutiile elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu lipsesc cu totul imaginile. Pe masa de scris se află o ramă din alamă, cumpărată din bazar, cu două fotografii. Robert, care a fost adesea în această încăpere, i-a fixat de fiecare dată pe cei doi soldați de infanterie, care privesc nedeslușit în obiectivul aparatului. Două studiouri diferite. Două tonuri diferite de sepia. Doi fii morți. Figurile lor îl fascinează mereu, cu toate că nimic din lipsa de distincție a trăsăturilor părinților nu atrage atenția. Sunt încremeniți și puternici, ei întruchipează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini portabile de scris (destul de ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum puteți ieși fără pălărie? E foarte periculos soarele ăsta. Aveți grijă. Bobby vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trimis lui miss A. Chapel, ambasada engleză Paris; în momentul în care ajunge, distruge bucuria anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere pe un iaht, la Nisa. Un vapor încărcat cu infanterie pufăie în sus pe râu, încărcătura umană moțăind sau jucându-și salariul până când este deșertată pe cheul districtului, cunoscut sub numele de Short’s landing. Locul pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În cele nouă luni de serviciu cu termen redus. Și nu aș fi obținut nici acele zece zile, Însă comandanții mei n-au avut Încotro: În toată țara teriștii plecau acasă În preajma Anului Nou. Multe zile din stagiul petrecut la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de fiară, Oricum ar fi să fie - Dați‐mi copilul orișicum ar fi, De ce nu se poate pentru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu orice preț, cu orice preț. Și după aia, la vatră, a tot avansat, prin grația tovarășilor pe care îi servea. General în rezervă! Dar, dacă te uiți la Ziarul VIAȚA NOASTRĂ, nici urmă de cult pentru generalul care conduce infanteria hipoacuzică. Mare pișicher trebuie să fie mutulache ăsta, nici glasul nu și l-a pierdut, de fapt, nimic nu se pierde, totul se transformă, semne și înlocuitori și rețele invizibile. — La ce vă gândiți? se înduioșă florăreasa, horticulturnica. — Ei, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că de atunci încoace tot caută pe cineva să-l înlocuiască. O figură care să reprezinte autoritatea. Cineva destul de puternic ca să-l ia sub aripa lui și să-l îndrume în viață. Cred că de-aia s-a înrolat în infanteria marină după ce a terminat liceul, în loc să meargă la colegiu. Știi cum e, primești ordine de la Tătuca America, iar Tătuca îți poartă de grijă. Și Tătuca i-a purtat într-adevăr de grijă. L-a expediat în Furtuna în Deșert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat, este folosit în Africa pentru curse rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi. în deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune. Soldat de infanterie. Termen cu care arabii îi desemnează pe creștini. Veșmânt tipic arab, un fel de burnuz ce acoperă corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tanchist bun. — Tu ești un tanchist bun. — Ei, mîine mi-ar plăcea să fiu altceva. Vorbesc tare aiurea, dar pot vorbi oricum dacă nu fac rău nimănui. Și, știi, Îmi plac tancurile, doar că nu le folosim cum trebuie, pentru că infanteria Încă nu le Înțelege cum trebuie. Ei nu vor decît să aibă tancu’-n față ca să-iacopere cît de cît la atac. Nu așa se face. Așa ajung să fie dependenți de tancuri și nu mai fac un pas fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai fac un pas fărĂ ele. Uneori nici nu se mai desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]