1,208 matches
-
Dar iată acum și altceva la care vă rog să luați seama. (F) Din cele două principii esențiale- mă refer la unitate și la diada nedeterminată -, ultimul element care este un element de dezordine și de răvășire universală se numește «infinitate», În timp ce, prin Însăși natura ei, unitatea care determină și circumscrie vidul lipsit de măsură și fără limită al infinitului Îi conferă o anumită formă și Îl face În stare să primească și să admită Într-un anumit chip calificările care
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De fapt, dezvoltarea eclectismului, f?r? s? se confunde cu neoclasicismul ?i cu neogoticul, �?i �nsu?e?te, �n mare �ncep�nd de pe la 1830, specificit??ile acestora, le face s? explodeze, le dizolv? ?i le asociaz? altor forme istorice �ntr-o infinitate de solu?îi stilistice aplicate multiplelor programe publice, religioase ?i private, �n toat? Europa. Pentru englezul Donaldson: Nu exist? [�n 1842] stil care s? nu aib? frumuse?ile lui particulare, nu mai exist? un stil precis dominant, r?ț?cim
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
brațele larg deschise ale inexorabilului; lipsa perspectivei creează capcana coplanară. Puzzle-ul bine ordonat al "zidului" se completează la întâmplare: desele întreruperi și salturi haotice fac măiestria arhitecturală a lucrării de nerecunoscut. Între momentul ciocnirii și cel precedent există o infinitate de posibile evitări; numai că "zidul" diamantin de neatenție străjuiește strașnic, de-o parte și de cealaltă, avansul inexorabilului, stabilizând-l pe traiectorie. Labirintul clasic, în spirală, reprezintă proiecția în plan a vortex-ului devenirii - poate nu ultimul motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
si asupra stabilirii componentelor și funcțiilor ei. Se pare ca definiția cea mai apropiată de Înțelegerea modernă a inteligenței a fost dată de Descartes. Filosoful francez definea inteligența ca fiind mijlocul de a achiziționa o știință perfectă privitoare la o infinitate de lucruri. Găsim În această definiție 25 Roco Mihaela., Creativitate și inteligență emoțională .Iași, Polirom, 2001,p.248. George-Ștefan COMAN 17 creat, iar planul vertical sugerează prezența unor niveluri de structurare a creativității 21 . Conceptul psihologic de creativitate desemnează dispoziția
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
si asupra stabilirii componentelor și funcțiilor ei. Se pare ca definiția cea mai apropiată de Înțelegerea modernă a inteligenței a fost dată de Descartes. Filosoful francez definea inteligența ca fiind mijlocul de a achiziționa o știință perfectă privitoare la o infinitate de lucruri. Găsim În această definiție 25 Roco Mihaela., Creativitate și inteligență emoțională .Iași, Polirom, 2001,p.248. George-Ștefan COMAN 19 intuirea celor două poziții actuale ale noțiunii de inteligență: ca sistem complex de operații; ca aptitudine generală. Când vorbim
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cunoscute), apărea vârsta de 38 de ani, statutul civil de căsătorit și pașaportul transilvănean, pe temeiul documentelor atestatoare pregătirii sale profesionale, Comitetul își exprima încrederea și speranța că "d<umnea>lui, atât în privirea practicilor sale cunoștințe, cât și a infinității localnicelor împregiurări a<le> Moldovei cu acele a<le> patriei sale, va fi mai potrivit decât altul din țară mai depărtată, a fi de folos slujbei publice atât la pregătirea și înființarea Institutului agronomic, a școalei practice de mehanică, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
abandonarea ideii unui cosmos în care mijlocul pământului era centrul absolut și sfera cerească exterioară era limită absolută; rezultatul a fost conceptul de infinit, un infinit prefigurat nu numai prin Dumnezeu, dar de fapt întruchipat în realitatea empirica". Perspectiva liniară ... infinitate. Criticism istoric ... eternitate? Dovadă că eternalismului filosofic i-ar putea fi "conferit" un rol în revoluția renascentista a gândirii istorice nu va fi probabil găsită vreodată. Eternalismul a fost o doctrină eretica care trebuie tratată cu prudență, în special atunci când
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
23 Despre eternalism și gândirea heterodoxa, vezi numeroase indicații în Davidson (1992). Despre Bruno care explică în Expulsion of the Triumphant Beast că lumea este "infinit de bătrână", vezi Rowland (2008, p. 165), si Blum (1999). Despre conceptul conex de infinitate, vezi Zellini (2004, pp. 77-88) și Schettino (2002) despre conceptul lui Bruno de "minimă". 24 Herodotus, 2.11 (2003). Despre cronologia lui Herodot și istoria să naturală, a se vedea Vannicelli (2001), Thomas (2001, esp. 207-209) și Sergueenkova (2009, esp
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
adresate lui Trasamundus, regele vandalilor (Ad Thrasamundum regem Vandalorum libri tres), care expun diverse chestiuni de doctrină și resping răspunsurile regelui vandal. Sînt abordate chestiunea tainei lui Cristos mijlocitorul, care are în sine două naturi într-o singură persoană, a infinității naturii divine a Fiului lui Dumnezeu și a tainei patimilor Domnului. E vorba de o operă scrisă în mare grabă, dată fiind situația în care se găsea Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul a ceea ce îi este inferior; cînd îl numim Unul, Bine, nu exprimăm esența Lui, ci esența unor entități ce-i sînt inferioare și care n-ar putea exista în sine fără unitate sau bine. Infinitatea, care este deasupra oricărei determinări și care pentru tradiția greacă clasică reprezenta imperfecțiunea, devine, grație perspectivei predominant religioase adoptate de reflecția filozofică, o caracteristică specifică desăvîrșirii divine. Această desăvîrșire a lui Dumnezeu, fără să sufere nici o modificare, se revarsă, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că, într-o anumită etapă a istoriei fizicii teoretice, în 1923, „atomul planetar al lui Bohr a fost abandonat” și înlocuit cu modelul elementar al oscilatorilor armonici. „Aceasta nu constituie o metaforă vizuală fiindcă fiecărui electron atomic îi corespund o infinitate de oscilatori armonici.” (Miller, 1923, p. 115) Ce învățăm de aici? În primul rând, că metaforele au istoria lor; în al doilea rând, că transformările au loc de la o modalitate la alta (vizuală în nonvizuală, de exemplu); în al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de fel, Ai cărui ochi controlează lumea în cerurile înalte, el cu adevărat știe sau nu știe deloc 357. Întrebările fără răspuns în cosmologia sau metafizica budistă caracterizează liniștea lui Buddha ca un stil filosofic ce include eternitatea lumii sau infinitatea ei, ambele probleme putând fi negative sau admise deopotrivă 358. În tradiția chineză mișcarea taoistă oscilează între ființă și neființă, ele schimbându-se între ele359, iar lucrurile se crează prin ele însele. Scepticismul îl întâlnim nu numai la Parmenide, ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în sufletul-lumină divină. El dizolvă esența alchimică și are valoarea numerică 2. Jupiter e transcenderea alchimică care prin încununarea elementelor poate ajunge pământ ceresc cu valoarea numerică 4. Mercur este intermediarul elementelor unind mintea lunară cu absolutul solar pe semnul infinității finite a temporalității descendente și are valoarea numerică 8. Marte are valoarea numerică 5 și reprezintă jetul de căldură ce țâșnește din soare, focul viu al suflului vital primordial. Iată că Luna, oglinda timpului, are valoarea numerică 9 și reflectă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
anume conexiune în univers e absolut necesară și atunci ființa umană ca ideal de perfecțiune cosmică este liantul. Omul menține și perpetuează unitatea. Și fiindcă se află la mijloc suferă influențe din toate părțile un centru spre care converg o infinitate de raze. Sunt doar niște direcții dintre care poate alege: are liber arbitru și doar atunci când iese din matricea sa formatoare se poate deplasa într-un sens propriu. Istoria e doar un context ce reflectă blestemul învăluind umanitatea de la căderea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zi pe alta, a celor necesare traiului. Creierul lor nu este dezvoltat și nu au noțiuni ale timpului, trecut, prezent sau viitor. Dacă ar fi să fim corecți în judecată, nu este vorba despre o verigă lipsă, ci despre o infinitate de verigi lipsă. Dar să revenim asupra dezbaterii privind veriga lipsă, deoarece ea este interesantă, existând mulți savanți care s-au pronunțat în favoarea existenței sale pe parcursul devenirii umane. Spengler crede că "forma omenească vie, ca orice altă formă, își datorează
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
procesul de devenire a lumii în mod ciclic, în funcție de fazele predeterminate ale evoluției: naștere, maturitate și moarte. Universul fizic este o lume în mișcare, în care fazele despre care vorbim se petrec și se multiplică în mod infinit, pentru o infinitate de elemente. "Formele evolutive" ale lui Vasile Conta reprezintă diviziuni, părți ale universului fizic. Omul este o formă evolutivă a acestui univers. "Orice formă evolutivă, de la naștere până la moartea sa, face gradat și pe nesimțite o cale care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
reglare între cerere și ofertă. În mod normal, prețul se află în centrul vieții economice. Fig. 9.7 Prețul și locul său în determinismul cerere agregată, ofertă agregată într-o economie liberă. Cererea agregată și oferta agregată determină, printr-o infinitate de situații, o infinitate de soluții de reglare prin preț. În acest fel prețul semnalizează orice tip de mișcare a economiei datorată banilor sau datorată costurilor de producție. Pozițiile de echilibru/dezechilibru în piață sunt date de echilibrul/dezechilibrul cererii
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ofertă. În mod normal, prețul se află în centrul vieții economice. Fig. 9.7 Prețul și locul său în determinismul cerere agregată, ofertă agregată într-o economie liberă. Cererea agregată și oferta agregată determină, printr-o infinitate de situații, o infinitate de soluții de reglare prin preț. În acest fel prețul semnalizează orice tip de mișcare a economiei datorată banilor sau datorată costurilor de producție. Pozițiile de echilibru/dezechilibru în piață sunt date de echilibrul/dezechilibrul cererii agregate în raport cu oferta agregată
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul rând, armonizarea cu preceptele creștine ale dragostei de aproape și de Dumnezeu, ale umilinței, smereniei, virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul rând, armonizarea cu preceptele creștine ale dragostei de aproape și de Dumnezeu, ale umilinței, smereniei, virtuți generatoare de comuniune harică cu intercesorii divini. Dacă Dionisie Pseudo-Areopagitul teoretiza
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
concretă a obiectului sau a corpului "frumos" devine principala sursă de satisfacție. Aceasta e rețeta bogăției sale, a abundenței extraordinare a lumii în care se mișcă, dar și a proliferării necontrolate și necontrolabile. Cel care se dedică timbrelor, descoperă brusc infinitatea bucățelelor de hârtie imprimată, vertijul incomensurabilului, varietatea non-comprehensibilă de nuanțe și de valori. Tot așa, romanticii care proiectează o resursă productivă în universul posesiei și al colecționării se confruntă nu numai cu multiplicitatea obiectelor pe care le dețin (vestigii, opere
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Principala impresie pe care scriitorul vrea să o traducă e aceea a varietății. Bolintineanu se confruntă cu diversitatea de forme și de teme pe care o prezintă colecția Alecsandri și caută de-a lungul întregului text soluții de metaforizare: "o infinitate de frumuseți răpitoare, cum are soarele razele sale; cugetarea, simțământul, forma au fiecare frumusețile lor dintr-o altă lume"105. Scriitorul își închipuie varietatea ansamblului sub forma unui dispozitiv ce ține de tehnica imaginii, caleidoscopul, un fel de substitut mai
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu se mai poate simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval. Universul este perceput acum ca fiind străin destinului său individual: îi apare ca o celulă strâmtă în care sufletul său se simte prizonier sau ca o infinitate ce exilează și neliniștește. În fața tăcerii eterne a stelelor și a spațiilor infinite care îi rămân indiferente, omul este singur cu sine însuși. Și fără patrie. Descriind în termeni atât de clari exilarea metafizică a omului modern, însemnarea lui Pascal
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
apar îndoieli cu privire la identificarea imediată dintre progresul științifico-tehnologic și împlinirea culturală și spirituală a omului. "Epistemofilia" și "tehnofilia" autentice au lăsat locul unei atitudini inspirate de precauție și vigilență. Nimeni nu pune la îndoială că extinderea imperiului tehnologic prezintă o infinitate de aspecte pozitive și fascinante, și deschide numeroase potențialități noi. În același timp este greu să trecem sub tăcere neliniștile și preocupările cu privire la eventualitatea amenințătoare în care, deși promovează împlinirea omului, tehno-știința va ajunge să-l smulgă din lumea sa
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]