972 matches
-
la primul nivel al identității claselor lexico-gramaticale: infinitivul este forma (formă a expresiei și formă a substanței deopotrivă) în care verbul se interferează cu substantivul. Caracteristici substantivaletc "Caracteristici substantivale" În plan semantic, infinitivul numește acțiunea verbală prin raportul cuvânt-noțiune; prin infinitiv, verbul este, alături de substantiv, cea de-a doua clasă lexico-gramaticală (parte de vorbire) noțională. În plan sintactic, infinitivul realizează toate funcțiile sintactice ale substantivului: • subiect: „E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) • nume predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în care verbul se interferează cu substantivul. Caracteristici substantivaletc "Caracteristici substantivale" În plan semantic, infinitivul numește acțiunea verbală prin raportul cuvânt-noțiune; prin infinitiv, verbul este, alături de substantiv, cea de-a doua clasă lexico-gramaticală (parte de vorbire) noțională. În plan sintactic, infinitivul realizează toate funcțiile sintactice ale substantivului: • subiect: „E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) • nume predicativ (sau în sintagma analitică a altor funcții sintactice): „A trăi integral gândirea înseamnă a o elibera de obișnuința
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, de prepoziția, comună și substantivului, pentru: „În cursul călătoriilor sale, el se apropie necontenit pentru a ne expune istoria locurilor pe care le străbate sau pentru a ne povesti legende în legătură cu ele.” (T.Vianu) Caracteristici verbale:tc "Caracteristici verbale\:" Infinitivul păstrează în planul său semantic trăsături lexico-gramaticale specifice verbului care îi condiționează construcția sintactică; poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „...Urmează să explicăm mai departe tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G. Călinescu) Nu dezvoltă construcții sintactice specifice exclusiv substantivului (sau înlocuitorului lui); nu poate fi regentul unui atribut. În construcții infinitivale relative intră în relație cu un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Călinescu) Nu dezvoltă construcții sintactice specifice exclusiv substantivului (sau înlocuitorului lui); nu poate fi regentul unui atribut. În construcții infinitivale relative intră în relație cu un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de fapt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
C. Hogaș) „Acum când chiar nici Pintea nu se sfia a-i spune că-l bănuiește, el se simțea mai bun decât cum îl credeau alții...” (I. Slavici) Întrebuințat cu semnificația sa fundamentală, „nominativă”, în limbajul sentențios al scrisului filozofic, infinitivul prezent își pierde și trăsătura semantică gramaticală „simultaneitate”, devenind pantemporal: „A cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici! Nu lipsesc, însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici! Nu lipsesc, însă, nici enunțurile în care infinitivul se prezintă sub formă afirmativă, mai exact, pozitivă: „A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici! Nu lipsesc, însă, nici enunțurile în care infinitivul se prezintă sub formă afirmativă, mai exact, pozitivă: „A se spăla întâi cu săpun partea, apoi a se unge și a se lega cu o cârpă curată - după povață.” (I.L. Caragiale) În toate enunțurile infinitivale rămâne predominant sensul „imperativ”. Structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub formă afirmativă, mai exact, pozitivă: „A se spăla întâi cu săpun partea, apoi a se unge și a se lega cu o cârpă curată - după povață.” (I.L. Caragiale) În toate enunțurile infinitivale rămâne predominant sensul „imperativ”. Structura morfologică Sintagma infinitivului prezent este constituită din morfemul liber a (la origine, prepoziție) și tema liberă a infinitivului: a cânta, a lucra, a coborî, a dormi, a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se unge și a se lega cu o cârpă curată - după povață.” (I.L. Caragiale) În toate enunțurile infinitivale rămâne predominant sensul „imperativ”. Structura morfologică Sintagma infinitivului prezent este constituită din morfemul liber a (la origine, prepoziție) și tema liberă a infinitivului: a cânta, a lucra, a coborî, a dormi, a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sintagma infinitivului prezent este constituită din morfemul liber a (la origine, prepoziție) și tema liberă a infinitivului: a cânta, a lucra, a coborî, a dormi, a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul III de flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și V de flexiune: a vinde, a prinde Sintagma infinitivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim: mai, tot, cam, și: A început a cam protesta de la o vreme..., prin adverbul de negație nu: Am sfârșit prin a nu mai crede nimic din cele spuse de el. sau prin pronume, reflexive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea...” (I.L. Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbele-regim, pe ultimul: „Am început a nu-l mai crede deloc.” Observații: Prepoziția-morfem a a infinitivului poate lipsi din sintagma infinitivului în două cazuri: • când infinitivul urmează verbului a putea (regional, și verbului a ști): „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune...” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a-și manifesta nemulțumirea...” (I.L. Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbele-regim, pe ultimul: „Am început a nu-l mai crede deloc.” Observații: Prepoziția-morfem a a infinitivului poate lipsi din sintagma infinitivului în două cazuri: • când infinitivul urmează verbului a putea (regional, și verbului a ști): „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune...” (M. Eminescu) „Eu nu cânt că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbele-regim, pe ultimul: „Am început a nu-l mai crede deloc.” Observații: Prepoziția-morfem a a infinitivului poate lipsi din sintagma infinitivului în două cazuri: • când infinitivul urmează verbului a putea (regional, și verbului a ști): „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune...” (M. Eminescu) „Eu nu cânt că știu cânta...” • când infinitivul este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când infinitivul urmează verbului a putea (regional, și verbului a ști): „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune...” (M. Eminescu) „Eu nu cânt că știu cânta...” • când infinitivul este precedat de un pronume sau un adverb relativ: „...norocul îți râde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat.” (I. Creangă) „Și pentru băiat n-ai de unde da?” (I. Creangă) „Ai să te duci în fundul iadului și n-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ocazie nu-l mai părăsea... sau un „timp” posterior, mai cu seamă când este precedat de prepoziții temporale: Înainte de a fi ajuns acasă i s-a întâmplat un lucru ciudat. Definitoriu rămâne, în toate cazurile, sensul perfectiv. Structura morfologică Sintagma infinitivului perfect este constituită din infinitivul prezent al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului liber: a fi cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit, a fi părut, a fi făcut, a fi mers etc. Sintagma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau un „timp” posterior, mai cu seamă când este precedat de prepoziții temporale: Înainte de a fi ajuns acasă i s-a întâmplat un lucru ciudat. Definitoriu rămâne, în toate cazurile, sensul perfectiv. Structura morfologică Sintagma infinitivului perfect este constituită din infinitivul prezent al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului liber: a fi cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit, a fi părut, a fi făcut, a fi mers etc. Sintagma are aceeași structură pentru toate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit, a fi părut, a fi făcut, a fi mers etc. Sintagma are aceeași structură pentru toate verbele limbii române. În interiorul ei, însă, se manifestă deosebiri ale temei de participiu. Sintagma infinitivului perfect poate fi disociată, între prepoziția-morfem a și auxiliarul de timp fi, de aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Sintagma are aceeași structură pentru toate verbele limbii române. În interiorul ei, însă, se manifestă deosebiri ale temei de participiu. Sintagma infinitivului perfect poate fi disociată, între prepoziția-morfem a și auxiliarul de timp fi, de aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu: Până a nu fi venit el totul părea în regulă. • pronumele, personale sau reflexive: M-a cuprins dintr-odată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dislocă sintagma, în mod obișnuit, între auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când sintagma este dislocată de mai multe elemente lingvistice în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca în structura infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primară, de la rădăcina verbului, prin sufixele: - t; la verbele din tipul V de flexiune, clasa 1: rupt etc. - s; la verbele din clasa 2 a tipului V de flexiune: prins etc. SUPINULTC "SUPINUL" Este o formă verbală absolută, sinonimă cu infinitivul; denumește acțiunea verbului. Spre deosebire de infinitiv, neutru sub aspect semantic, supinul dezvoltă sensul de „finalitate, scop”® exprimă numele acțiunii verbale privită ca scop. Se opune, în primul rând, participiului; în timp ce, în planul semantic al participiului, verbul se întâlnește cu adjectivul, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixele: - t; la verbele din tipul V de flexiune, clasa 1: rupt etc. - s; la verbele din clasa 2 a tipului V de flexiune: prins etc. SUPINULTC "SUPINUL" Este o formă verbală absolută, sinonimă cu infinitivul; denumește acțiunea verbului. Spre deosebire de infinitiv, neutru sub aspect semantic, supinul dezvoltă sensul de „finalitate, scop”® exprimă numele acțiunii verbale privită ca scop. Se opune, în primul rând, participiului; în timp ce, în planul semantic al participiului, verbul se întâlnește cu adjectivul, în planul semantic al supinului, verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen regent. VERBUL ȘI PREDICAȚIATC "VERBUL {I PREDICA}IA" În dinamica sistem lexical - sistem gramatical, verbul dezvoltă în sintaxa textului două variante, din perspectiva asumării predicației: • o variantă absolută, rămasă în afara opozițiilor categoriale determinate de desfășurarea actului de comunicare lingvistică: infinitivul; • o variantă relativă, dezvoltând diferite sensuri gramaticale specifice (diateză, timp-mod, persoană-număr), în raport cu factori și coordonate ale desfășurării actului de comunicare lingvistică: paradigma flexionară a verbului. Cele două variante generează două categorii de enunțuri: a. enunțuri infinitivale b. enunțuri verbale a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]