984 matches
-
limpede ce ni se întâmplă! -, dar nu am fost niciodată și nu sunt ceea ce se cheamă un om nefericit! Nu ignor faptul că au existat în literele noastre moderne destule destine și autori nefericiți realmente și curajoși în soarta lor ingrată. De la Macedonski, stângaciul, până la Holban, neînțeles, sau Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o puternică recrudescență a muncii necalificate, a „slujbelor improvizate” - în prezent, ele reprezintă aproape 25% dintre posturile retribuite în Franța -, lipsite de interes, prost remunerate, supuse regimului precarității și flexibilității și îndeplinite uneori de posesori ai unor diplome. Job-uri ingrate care oferă puține posibilități de promovare, care alimentează adesea sentimentele de frustrare și forme de suferință necunoscute până acum. Teama de concediere, hărțuirea morală, posturile neînsemnate, scepticismul în ce privește viitorul întreprinderii, lipsa recunoștinței: o prăpastie se sapă între așteptările individualiste de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Suprema voință a decis altfel ! Am fost un învins, au fost și alții...mulți alții. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune și pe noi ! Popoarele în toate timpurile și peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic și nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâere, la nedreptate cu iertare. Ultima mea dorință e să trăiești. Retrage-te într-o mânăstire. Acolo vei găsi liniștea necesară sufletului și bucata
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
putea reuși. Ca argument decisiv, unchiul i-a atras atenția asupra rușinii care l-ar acoperi, de către cei care știu că am fost premiat, și că el, tata, a refuzat să mă ducă la învățământ mai departe. În această atmosferă ingrată, tata a mers cu mine la Buzău pentru examenul de admitere de la Școala Normală. Întrucât am avut timp disponibil înainte de examen, am mers cu tata la seminar să vedem rezultatul. Lista cu elevii reușiți era afișată la intrarea principală și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și la această îndeletnicire ingrată, un meșteșug. În genunchi, întindea cu mâna un strat subțire de lut, cu grosimea cam de un milimetru. Mâna făcută căuș, pe jumătate închisă, o purta ca pe o coasă, iar pe sub căuș rămânea și se lipea de „podea”un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar care, și în aceste condiții ingrate și-a făcut datoria, rămâmând cu mâna întinsă către veșnicie, către infinit . „Un vis ce-și moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să creeze fiului său cele mai bune și mai sănătoase condiții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca mai bună decât parohia Înălțarea Domnului din Vama. Pentru cele ce au urmat, voi prezenta câteva însemnări din jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dăm dovadă noi, românii, față de problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel societății civile să se implice mult mai mult în treburile vieții
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să se opună necesitățile realizării farmecului făgăduielilor și de aceea democrația liberală cunoaște
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la necunoscuți. Vra să zică tot nu rămâne munca omului detot uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi înveselească ochii și să-mi desfete sufletul. O, ce frumoasă e această vrâstă zisă ingrată, tocmai din cauza naivităței ei și ce pacat că trece așa de iute! Căci, îndată ce ai calcat pe pragul maturităței, trebuie să-ți iei ziua bună de la visuri, iluziuni, speranțe, care te-au întovărășit ca o aureolă de raze. Și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
condeieri care se cred a fi și ei critici ("literari"), mi se par niște oameni întâmplători, dacă nu chiar impostori în domeniu. Nu se prea găsesc voluntari care să-și plătească titlul de critic literar cu o muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
filosofare vie și concentrată, continuând cu eseul critic și cu hermeneutica interdisciplinară, evoluată spre transdisciplinar și transmodernism, din ultimii ani". Cum v-ați autodefini? Cine este Th. C. și ce scrie? Insistați cu întrebări din ce în ce mai dificile, fiindcă lucrul cel mai ingrat este să vorbești despre tine, cu atât mai mult, cu cât mă consider un individ care a trecut demult de narcisismul vârstelor. Nu că l-aș aproba pe Blaise Pascal cu celebrul său dicton Eul este vrednic de ură. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de azi 20 martie 1920, chemarea dumneavoastră în activitate de serviciu încetează." Scurt , clar și precis! Nu a fost oare un clasic exemplu de ingratitudine națională? Maurul își făcuse datoria și trebuia să plece pentru a nu prezenta un pericol ingraților. Maresalul Ion Antonescu 1882-1946 Se remarcă în calitate de șef Birou Operații, în primul război mondial, sub comanda generalului C.Prezan, militar prin excelență. Ajunge șef al Marelui Stat Major în perioada 1933-34, ministrul Apărării Naționale în 1937-38, când intră în conflict
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și cu voie, exagerările și neadevărurile. Și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de cele trimise de mine - date care nu pot fi evitate - sarcina Îi va fi ușurată, mai ales În partea privitoare la Începutul tumultuos
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lui. Raportă regelui. Acesta nu-și schimbă părerea și procedă după convingerea ce-și făcuse, nu după litera legii, deși era în detrimentul lui ca legatar universal. [Apoi, în februarie 1916, moartea reginei Elisabeta, atât de demnă și delicată în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
La Pasărea am tras la stariție, unde, după puține momente, dat fiind mutismul meu, conducătorul își luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Izolarea tuberculozei și Regina Elisabeta, derizoria sumă de 7 500 lei, astfel că a fost mai mult un prilej de a-i încuraja și a le vorbi de regină decât un ajutor efectiv. Întotdeauna Didina Cantacuzino s-a arătat ingrată, fie din ură de partid în contra Brătienilor, fie din dorința de a favoriza operele ei. Când însă avea nevoie de ei, nu se sfia pentru a face apel la noi. Astfel, a mărturisit că suma cea mare dobândită la Iași
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora mea Pia la acea vârstă. La botezul gemenilor mă opri o pneumonie să-i botez la Iași. Vintilă plecă singur, dar îi văzui în vară la Iași, unde mă dusei să-i cunosc. Acum ajung la partea dureroasă și ingrată a vieții politice a lui George. Deja în ultimele luni ale lui Ionel el ceruse să fie numit șeful organizației liberale din Iași. Tatăl său se opuse, îl găsea prea tânăr, prea nou intrat în luptă, pe lângă alții mai vechi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în urmă, am încercat s-o curtez, îmi dă speranțe și-mi insuflă curaj abia acum? Acum, cînd, desigur, știe că-s prieten cu Livia... Acum, cînd își închipuie că mă voi căsători cu Livia... Da, Livia! pe care eu, ingratul, prins în duelul unei răfuieli mai vechi, am uitat-o. Dar doamna Teona, această femeie cinică, ajunsă la poziția de pe care își poate permite să se amuze jucînd teatru, nu a uitat-o. Ideea că eu, cel care am curtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți dai aere de șef și să-ncepi cu sfaturile; voi veni la tine doar ca să pui degetul, "ca primarele"... Pînă una-alta însă pune mîna și învață instalația, să nu te faci de baftă la o adică..." E tare ingrată situația lui, strînge neputincios din umeri Vlad. Închipuie-ți că maiștrii și muncitorii continuă să vină la mine cînd vor să-și ia un liber, ori cînd au vreo propunere în ce privește instalația. Nu-mi place să fiu modest cînd e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept, condiția ingrată a artistului - lupta permanentă împotriva ironiilor nenumărate pe care le introduce în viața lor, cu o perseverență aproape diabolică, infatuatul domn Destin. Iată cruda realitate, iar excepțiile, așa cum se spune, confirmă doar regula. Ușa decupată în mijlocul bibliotecii se deschise ușor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
produs al ocupației naziste. Aveam ideile mele despre colaboraționism și fascism. - Nu știu dacă‑i vorba de susceptibilitatea ta evreiască sau de nefireasca ta nevoie de a fi Întâmpinat cu căldură, Îmi spunea Ravelstein. Sau poate socotești că francezii sunt ingrați. Pentru mine nu‑i greu să dovedesc că Parisul e un loc mai bun decât Detroit sau New York sau Hartford. Era o disensiune minoră care nu implica principii majore. Abe avea prieteni admirabili la Paris. Fusese bine primit de écoles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În containerul din fața librăriei, În care zăbovesc puțin ca solduri, sfârșind În procesul de reciclare a hârtiei. Zeitgeist‑ul nu mai are răbdare... The Closing of the American Mind și autorul său au avut parte de o soartă și mai ingrată, pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și s-o scoată astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]