554 matches
-
-i luminos. Intră-n casă, luminează, / Iese-afară-nseninează. / Frunză verde semenoc, / Stau pe loc și ard în foc / Pentr-un pui fără noroc. / Ies afară / Ard în pară. / Merg în câmp / Ca să mă stâng, / Bate vântul, rău m-aprind" sau "Arde inimioara-n mine / Ca un cuptioraș de pâne! / Dau cu apă să mă stâng / Și mai tare mă aprind!" (s. n. ) 84 Trăirea însăși își făurește adăpost, bucuria sau tristețea fiind ținute în frâu de țăranul român, pentru a nu le înstrăina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat, / Sânge din feciorii mei, / Tinerei / Și frumușei. Că de-ar fi-ngropați în țară, / Aș lua lut și țărnioară, / Le-aș lipi la inimioară, / Mi-ar mai trece jale-amare; / Lut de pe mormântul lor, / Și mi-ar mai trece de dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu dor mă duc în mormânt, / Că mi-i arsă inima / Nici în lut nu i-oi uita
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cred că cu dânsu-am să mor."178 Diminutivarea inițială, adresativă, ca refren tematic ,reluată prin cuvântul de bază, simbolizează trecerea de la starea de fapt, constatativă, la asumarea unei deveniri în firea lumii care se ascunde în propria-i matcă existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară, / Să te fac cum ai fost iar. Inimă, pământ și lut, / Eu mi te-aș spăla și-n Prut / Ca să fii ca de demult. / Să-mi găsesc pe cineva, / Să-mi descuie inima
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că cu dânsu-am să mor."178 Diminutivarea inițială, adresativă, ca refren tematic ,reluată prin cuvântul de bază, simbolizează trecerea de la starea de fapt, constatativă, la asumarea unei deveniri în firea lumii care se ascunde în propria-i matcă existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară, / Să te fac cum ai fost iar. Inimă, pământ și lut, / Eu mi te-aș spăla și-n Prut / Ca să fii ca de demult. / Să-mi găsesc pe cineva, / Să-mi descuie inima, / Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele epocii, același Costachi Conachi), și religia unei iubiri care îl apropie pe muritor de esența divină ("Ah! Crede-mă-ți, inimioare, că o așa înălțare,/ Dintr-o norocire mică în norocirea cea mare,/ Suie pe om lângă îngeri și lângă Dumnezeire,/ Și-l face, trăind, să guste a raiului fericire"). Trebuie să recunoaștem, firește, că metafora vânătorii erotice apare foarte rar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
organizare a unei găști dezorganizate printre care: „...s’au făcut în fiecare Duminică șezători culturale, s’a scos un ziar de perete, s’au ținut ședințe cu pionerii”, etc., tov. Dimitrev trece la ofurile personale care-i rodeau sufletul și inimioara de mare „democrat-proletar”: „... la întoarcerea mea de la Huși când am venit pe data de 22 (februarie, 1945 n.n.) la Vaslui, găsesc munca cu totul stagnată din cauza comitetului, oamenii plecați la țară n’au făcut nimic, s’au întors peste 3
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de netrecut, iar în fundul ei, era acea apă rece și limpede care curgea, cum am spus mai sus, în vale, la poalele dealurilor Ciricului și Șorogarilor. Era înspre seară iar sălbăticia locurilor înfiorau cele două mici ființe, cărora le băteau inimioarele tare. Mergeau așa, de mânuță, apoi cea mare a luat-o la vale, spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vorba : n-ai decât să-i vinzi primul cuvânt, recunoaște prompt parola. Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și la chestiune. Înțelege ce înseamnă să porți o inimioară împovărată : te sufoci pur și simplu, abia de mai poți să sufli !... Părinții... știi ce vreau să spun... alte vremuri. Societate nedreaptă, dar liberă. Relativ liberă. S-au împotrivit, au luptat. Noi doar tânjim după aer, tânjim, suferim, suportăm. Ortansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a dat cu apă pe incendii. Și-mi vine o idee ia uite, domnule, criză, criză, dar licuricii mici au apă din belșug. Eu credeam că la ei se stinge și focul tot cu vodcă. Și-am un foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are? ". - Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara. Ea la gard se duce iarăși Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al juniei ei tovarăș! Cum se teme ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mare, La răcoare-i pus sărmanul, ca să cugete-n mustrare L-ale codicei penale paragrafe respective. Deci puicuța văduvită singuric-acum rămâne. N-început își plânge soarta și părea nemângâiată; Dar curând cucoși mai tineri împlu partea neocupată A duioasei inimioare de amor și jale pline. 225Ea învață ca să uite. Ca marquiza de Chîtelet, Care pe Voltaire bătrînu-nlocui cu Saint-Lambert, Pentru inima-i vicleană cucoșeii nu se cert, Căci din tânăr în mai tânăr n-academia-i îi ie. În curând ea pierde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din cerdacul Bojdeucii lui Creangă, eu mă ridic și spun că poetul a gândit această poezie stând în foișorul fostului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh și pe pământ. 5 Eu ș-atunci, în neființă, Vor fi încă norocit Că le sufăr aste toate Pentru una
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poeziei de ofuri și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie roz în ciorapi albaștri, obiceiuri canine-feline / gură de zmeurică, cireașă putredă și mică... / (cu inimioara asta de ruj vrei să-l dai gata pe dom' judecător?)". "La cea mai înaltă ficțiune" este o carte care te inspiră, care îți dă sentimentul reconfortant că există încă o infinitate de posibilități de a face poezie la care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vitalitatea sa e tradusă, în general, în moduri convenționale, fără nici o legătură cu situația din realitate, așa cum avionul funcționează altfel decât pasărea. Mai întîi, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele platform games, au mai multe vieți, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre prețioase. De câte ori cade de la înălțime sau în apă, e rănit sau curentat, personajul mai pierde o viață, iar când toate sânt pierdute, jocul se încheie, în jocurile tridimensionale complexe ca "Doom", "Quake", "Duke Nuckem" și nenumăratele lor clone
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
filmului mut, Pola Negri, și de marea Coco Chanel. Aceasta nu înseamnă însă că nu se mai poartă părul scurt cîrlionțat, natural sau platinat. Începînd din anii 29, femeile se fardează, se rimelează și își rujează buzele în formă de inimioară. Domnii abandonează bărbile (cu rare excepții) și mai ales favoriții. Ei se poartă rași sau cu mustăcioară, de regulă îngustă. Dintre suveranii amintiți în acest volum, Eduard VII și George V purtau barbă, Eduard VIII și George VI erau complet
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Și apoi a apărut Megan, spuse el fără ocolișuri. —Megan? Fata cu care aproape că m-am căsătorit, îi aminti el. A, da, Megan. —Minunată femeie. Totuși, era din Glasgow. Ochii lui sclipiră. —Och, zâmbi ea. Tot ce-ți pohtește inimioara, jupânașule. Îi mai spusese odată asta. Tot într-un restaurant. Undeva prin Londra. La scurt timp după ce se căsătoriseră. Atunci el observase că singurul lucru care mai lipsea era un tată multimilionar și foarte bătrân. Fusese o seară lejeră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îl anunță că și ea era încă fetișcană, așa că se potrivea de data asta. Iar el o asigură că era fetișcana ideală pentru el. Apoi Neil aduse vorba de tatăl ei, și atunci dăduse ea replica „tot ce-ți pohtește inimioara“. Râseră, iar ea se plânse că tatăl său nu era decât un porc infidel. Ar fi adăugat „ca toți bărbații, de altfel“, pentru că se gândea la Aidan Clarke, dar fix în momentul acela privi în ochii lui Neil și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în creier, se depunea acolo pe pereții țestei... Și-atunci, Victor, a apărut Lulu. Și Lulu, Victor, era Femeie. Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și lângă el căutând să-și eternizeze prostia prin simpla înscriere a numelui cu ajutorul unei monezi sau a unui vârf de unghie, o Iulie, o Roză, un Bebi, un Nelu, lipsesc semnul plus dintre el și ea, anul de grație, inimioare, love, săgeata care săgetează, trecătorii inculți, loviți de leuca nemuririi, plin tu de indignare, și oamenii peșterilor aveau mai mult respect pentru imagini decât contemporanii noștri sălbatici! Și când oare se va așeza și țara asta ca să fie timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fapt, e-adevărat - Crystal știe cum sunt mai bine ca oricine și nu mi-e jenă să-i zic chestii. În orice caz, iar a pus sclipici în scrisoarea de azi: ea-i zice pulbere de îngeri. Amestecat cu niște inimioare roșii lucioase. S-a-mprăștiat pe masă și câteva bucățele au ajuns în fulgii de porumb. Ce mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dau seama nici moartă ce-nseamnă scrisul ăla de pe spate. Era în regulă când scria MD în loc de Multă Dragoste, dar acuma au ajuns așa de lungi și de complicate că mă ia naiba. Și mai sunt și abțibildurile alea cu inimioare și ursuleți și „Domnul să dea ce-o fi să fie. Să te aibă în pază. Ba nu, fie cu tine“. Ceva de genu’ ăsta. Sunt chiar drăguțe, de fapt, abțibildurile, doar că pune ea prea multe. Va trece-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
O iubeam, desigur că o iubeam. Dar cred că am fost de acord cu nunta numai ca să n-o fac să sufere. Nu am fost surprinsă de mărturisirea lui. — Nu te simți prost, nici motivele mele nu au fost numai inimioare și flori. Gândește-te, am vrut un copil, așa că m-am măritat cu bărbatul cel mai la îndemână. Dacă aș fi știut că totul se reduce la geografie, m-aș fi mutat lângă tine, a spus Kieran pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]