588 matches
-
discutabil și ale unor torționari cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
letargie politică, „orașul revoluției” și al primilor martiriă, nu numai că erau priviți cu ură, justificată, de pături largi intelectuale și formatoare de opinie, dar urmau să focalizeze Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care credeam - În care credeau, oricum, acei eroi și acele personaje care ne-au fermecat și „ne-au convins” până În fibra cea mai adâncă a ființei. După cum se vede, a „visa” Înseamnă pentru cei care vor să răzbune o injustiție, de orice fel, o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest mod, dacă nu va fi un invins al realității, ceea ce se cheamă un ratat, va fi un „ciudat om liber”, atât de „liber” de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a burgheziei industriale și post-industriale, capabilă de atâtea crize, grave inegalități și injustiții și focar a nu puținor conflicte armate distrugătoare la modul aproape absolut, datorită progreselor uimitoare pe care le făcuse tehnica În ultimul secol, tehnică de care au știut să se servească câțiva șefi de state, de la Răsărit sau de la Apus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
petrece și azi același fenomen, mai există marxiști pe glob, marxiști de bună credință și suficient de „naivi” ca să creadă că este posibilă o societate fără clase, unde să fie abolită nu numai degradanta muncă fizică, dar și umilitoarea, Înjositoarea injustiție socială pe care au adus-o după sine toate marile epoci ale organizării omului, chit că se chemau sclavagim, feudalism sau burghezie?! După căderea În 9 noiembrie a Zidului de la Berlin și apoi, În doar doi sau trei ani, demolarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care locuiesc În pensinsula Bretania pentru a reactualiza limba și literatura ca și obiceiurile bretone, aproape dispărute În modernitate! Sigur, va trebui s-o deosebim, această temă - această nesiguranță?! -, de grija și grijile economice, de revoltele care curg din justificatele injustiții și legi Încă ne-conforme necesităților unei mari părți a populației; ca și de discordanțele dintre Nord și Sud, care, deși par a se sprijini și pe motive etnice, istorice sau morale, nu au de fapt legătură directă cu această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am făcut-o dintr-o expansiune morală, doritor de a participa la bucuria națională, colectivă și, mai ales, uimit și „Înfometat” de acea „justiție” care a operat, ca un Deus ex machina, sub ochii noștri, noi, „obișnuiți” de secole cu injustiții și brutale contra-adevăruri sociale. Nu din patriotism și nici pentru că mă „speria” exilul, cel german sau francez, familia mea, soția mea, se găseau „acolo”, În „libertate sau bogăție”, aveam un editor și mă aflam Într-un „vis” al pubertății, ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de „injustiția” căreia te-ai convins În anii Înflăcărați ai formării propriului caracter. Este, bineînțeles, disputa eternă Între „evoluție” și „revoluție”, iar timpurile moderne, odată, mai ales, cu cele două mari revoluții, cea engleză și cea franceză, care au semnificat sfârșitul unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zeii istoriei - cum o cred unii istorici romantici! - pentru a scoate lumea și deprinderile oamenilor din scleroza unui timp, altădată potrivit și necesar, ajuns Însă „azi” - acel azi În care tinerii revoluționari, cum o spuneam, iau act de absurdul și injustiția socială! - obsolet și reacționar, „ucigaș” de vise și elanuri. Nu vreau să intru aici În discursivitatea unei filosofii a istoriei, dar trebuie să consemnez - propunând „variante muzicale” la un același motiv al disputei Între „tineri și bătrâni”! - că, pentru mine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o marginalitate socială „Închisă” și stabilă. Și atunci, stimatul meu lector, ce mai rămâne din „paradisul tinereții”?!... Nu mult, nu foarte mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici nu suntem departe de axul Întregii opere dostoievskiene: suferința. Nedreptatea, injustiția cea mai atroce și mai repetitivă și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opera sa - și astfel și, mai ales, astfel! Nu numai ca o pictură de moravuri și caractere, ca o mărturie a timpului său. Norocul, În opera dostoievskiană - deoarece vorbim mereu despre noroc! -, are fața aceasta enorm paradoxală a suferinței, decăderii, injustiții, crimei! E greu, Însă, de a aplica această „formulă” lumii noastre, secolului pe care tocmai l-am traversat. E greu, este imposibil să-i convingi pe Nemți - această mare nație creatoare de valori inestimabile! - că cele două războaie nefericite pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ciment, În seara cutremurului din 4 martie ’77. Mai putem vorbi, Într-un asemenea caz, de existența unei justiții a existenței?! Noi, care am vrea cu toate puterile ființei noastre să credem În „ea”?! Da, e adevărat, suferința, suferința, injustiția brutală a oamenilor și a istoriei a făcut din tinerelul Ivasiuc o personalitate, un creator, dar... „cealaltă” suferință, care nici nu este una, moartea accidentală, „absurdă”, a oprit brutal acest „proces” formidabil al renașterii unui individ, al „apropierii” sale de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suferințele trecutului. Scriitorii au memoria fabuloasă, ei nu uită, nu condamnă, avertizează. Și apropie cititorii de înțelegerea acestei Europe a diferențelor, dar și a memoriei experiențelor nefericite, care unesc și ele, pe cât caută soluții, ca să nu fie repetate nefericirea și injustițiile. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Cluj, iulie 2000 Andrei Bodiu: „Pornind de la experiența Literatur Express-ului, mi-e clar că dacă ne iubim cu adevărat țara, n-avem decât un singur drum de urmat: spre NATO și Uniunea Europeană.” - Dragă Andrei, Trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poliția pe care le-am avut în tinerețea mea. Afirmațiile mele probabil au venit în contrast cu ceea ce unii se așteptau să audă în legătură cu RUC. Eu nu ignor acuzațiile formulate la noi împotriva poliției și am sperat de-a lungul anilor ca injustițiile să fie scoase la lumină. Textul meu spune simplu: da, a fost așa, dar și altfel. De fapt, acestea sunt cuvintele la care țin mai mult: „dar și altfel”. Literatura mea preferată, indiferent de originea ei, mi-a dezvăluit același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe drept cuvânt, observau tot mai critic, mai tranșant, abuzurile grave ale regimului, Sașa Ivasiuc a găsit amici printre acei „evrei marxizanți” care încă, în ciuda unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să „creadă”, dând vina pe unul sau pe altul dintre conducătorii politici. A făcut o carieră literară fulgerătoare, din momentul în care l-am cunoscut, în acel autocar ce ne ducea la mânăstirea „Curtea de Argeș”, a publicat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca același masiv roman, atacat de forurile politice din țară, să fie criticat, fără nuanțe, „din punct de vedere estetic” și la un post de radio ce-și atribuia în multe cazuri, și pe bună dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, și ele, nu sunt aceleași pentru toți artiștii, chiar și trăitori în același timp, în aceeași țară sau același oraș. Din Renaștere încă, o epocă glorioasă a artelor și științelor, însă traversată de abuzuri și brutalități civice, sociale, de injustiții flagrante, de crime, marii ei creatori au „răspuns” diferit acestor „presiuni”, abuzuri, calamități. În timp ce sărmanul Dante și-a petrecut mare parte a vieții în „exil” fugind de persecuțiile la care membrii partidului politic căruia îi aparținea erau expuși, un Rafael
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
erau „încă” membri ai înaltului for era un semn, și pentru însinguratul Blaga de la Cluj, că ar mai putea găsi - el și alți nedreptățiți! - voci și umeri pe care să sprijine unele cereri sau proteste față de unele atât de frecvente injustiții ce-l asaltau sau pândeau. Și Beniuc făcea parte, în anii ’50, din Academie, dar nimeni, nici atunci și nici azi, nu-l confundă pe acest delator și cântăreț al lui Stalin și al criminalului de Dej cu, de fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înainte de a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi fost un dur. Lucrând la acest film am putut să înțeleg că avea o altă față. Aici există patru ore și jumătate despre ce eu cunosc în legătura cu Che. Am descoperit cum a fost obiectul a multor injustiții... Îl respect că figură istorică, ca un bărbat consecvent"! Che apare în spectacolul muzical al lui Ricky Martin, este "Santo Ernesto" sfântul Ernesto pentru mulți țărani bolivieni, lider necontestat la vânzări al firmei "The Che Store", "destinatarul" tricoului numărului 59
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în care amintirile și datele culese din arhive sunt amestecate cu nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]