3,018 matches
-
care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care erau tipăriți Psalmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este răvășit de spectacolul sumbru, de murmurul apocaliptic al foamei, de inocența animalică În fața ei. Pentru prima dată de la asumarea vieții de cloșard, simte cum umilința i-a cuprins ca o gheară sufletul. Îi vine să plângă, Îi vine să-L implore pe Cel de Sus să-i dea libertatea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se diminuase oarecum după sarcina ei. În timp ce înainte de asta legătura noastră nelegitimă păruse fericită și chiar nevinovată, după acel moment ea părea marcată de o durere ce nu semăna cu altele, o durere nu foarte intensă, dar persistentă. Ne pierduserăm inocența, iar reconstrucția relației noastre, care ar fi trebuit să se petreacă atunci, fusese mereu amânată, parțial din cauza lașității mele și parțial din cauza felului taciturn în care rezista Georgie. În timpul episodului cu copilul făcusem unele comentarii extravagante referitoare la dorința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cred că mă consideram cel mai norocos om din lume. În clipa aceea eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care nu avea să mai apară niciodată în viața mea cu aceeași încărcătură cu totul specială de inocență pervertită. Tocmai mă uitam la ceas și mă întrebam dacă Antonia o să întârzie, când ea tocmai apăru în prag. De obicei, când intra undeva punea stăpânire pe întreaga încăpere, îndreptându-se imediat spre centrul acesteia, chiar și atunci când era între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de-a dreptul speriată, Martin. Rosti ultimele cuvinte cu un fel de scâncet, se așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor mele spaime, m-am simțit profund mișcat. — Am fost absolut șocată, la început nu mi-a venit să cred, am spus și eu că totul este doar în imaginația mea, zise Antonia și lacrimi mari îi curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dorința similară de a nu relua o relație care a generat atâta suferință. Ce s-a întâmplat cu noi, draga mea Georgie, din ajunul Crăciunului, din ziua aceea în care am stat amândoi ca doi copii într-o pădure? Câtă inocență exista în noi atunci, cât de mult am pierdut de atunci încoace! Poate ai să spui că a venit momentul ca păsărelele să vină și să ne acopere cu frunze. Pot să intuiesc doar vag suferința ta căci și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eram? Poate lui Îi venea ușor să ia totul peste picior. Dar, În ceea ce mă privește, era doar o chestiune de timp să mă-nhațe poliția. Putea să se Întâmple chiar mâine. Și, chiar dacă aș fi reușit să-mi dovedesc inocența cu ajutorul prietenului meu, cum aș fi putut s-o fac fără a dezvălui aspecte ale unei vieți care nu le privea pe autorități? Am studiat mătreața de pe umerii lui Anton și m-am Întrebat oare cât de des se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fir-ar să fie, deja a pus ghearele pe el Marci Klugerson, oftă Lauren, În timp ce ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și a șoptit: Să fiți drăguți cu Marci. Pare inocența Întruchipată, dar e o mare bârfitoare - aude totul și Întotdeauna Înțelege un pic pe dos. Pare așa de rigidă pentru că e convinsă că suferă de scolioză, deși nu are așa ceva. Cu toții credem că e pe cale să divorțeze, doar că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a inventat încă o metodă infailibilă prin care să poți alunga cu un șut în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele două săptămîni de rai italienesc” (În Pietrele Veneției de Ruskin), „Nebunia e doar geniu neînțeles - roagă-te pentru mine” (În CÎntecele inocenței și ale experienței de Blake), „Trăiesc, mor ; am trăit, am murit ; voi muri, voi trăi” (În Frică și cutremur de Kierkegaard). Erau cu zecile, la fiecare nou transport. Era de-a dreptul obscen. Ar fi trebuit să Îngroape aceste cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de hîrtie). Arthur Rowe rupse În sfîrșit tăcerea: — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a făcut să te duci la ghicitoare? Doar n-aveai nici un viitor! — Așa e, recunoscu Rowe. Acum Își amintea clar de serbarea aceea: parcă se vedea dînd ocol gardului și trăgînd cu urechea la muzică. Da, visa pe atunci la inocență... Înapoia unui paravan ședea doamna Bellairs... — CÎnd mă gîndesc că ai spus la nimereală parola! urmă Hilfe. „Nu-mi vorbi despre trecut. Vorbește-mi despre viitor!“ Rowe Își aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge din somnolența milenară nici în epoca modernă. Revoluțiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e o poză într-o ramă argintie înfățișând o fată frumoasă pe un fundal uniform de studio, zâmbind unui obiectiv nevăzut, un fotograf invizibil spunându-i: Dă-mi pasiune. Flash. Dă-mi veselie. Flash. Dă-mi tinerețe și energie și inocență și frumusețe. Flash. — Prima familie a lui Brandy, familia ei naturală, n-a vrut-o, așa că am adoptat-o noi, zise Dia Rhea. Arătând cu degetul ei lung spre fotografia surâzătoare de pe combina stereo blondă, Dia Rhea zice: Familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un episod de serial alb-negru, dat în reluare vara. Pe de altă parte, povestea scrisă de mine e grozavă. Versiunea mea vorbește despre declinul îndelungat al micului Kenny, ajuns din lumina reflectoarelor pe masa de autopsie. Cum și-a pierdut inocența în campania sa de-a deveni Danny, siluit de un șir întreg de șefi de la televiziune. Ca sponsorii să fie mulțumiți, era închiriat pe post de jucărie sexuală. Lua medicamente ca să rămână slab. Ca să-și întârzie pubertatea. Ca să poată sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature cu mult Înainte de vreme, fără să priceapă În Întregime ce Însemnau toate acelea. Iar acum era prea târziu să mai recâștige inocența tinereții. Se pare că nimeni În afară de Margaret nu Își dăduse vreodată seama de asta. Ea se legase de ceea ce gândea că e o infimă părticică de bunătate și voise s-o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de suspensie, urmînd litera primă a cuvîntului licențios? Nimeni! Ecranul TV, unde se pronunță orice, cu toată gura, vă transformă în voaiori. Cultivă voyeuristica. Inocența copilăriei? Poveste! O știu pe Ioana Holda și cariera ei murdar-pragmatică. Intră în viața studentelor ca profa cumsecade, protectoare, mămoasă. Le încîntă cu complimente, că-s frumoase și deștepte, într-o risipă de ahuri. Le introduce în tainele seducției. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai veselă și fericită ființă din lume. Veselia ei permanentă dădea impresia de un adânc atribut al firii, ce survenea chiar și în timpul stărilor prelungite de marasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la Geografie și desenele la Botanică. Vrei, hai vrea! Marinița a judecat Îndelung, târgul i s-a părut cinstit și l-a chemat pe pat lângă ea. Cu măreția primelor trăiri, a chemărilor spre nu se știe exact ce, cu inocența și Îndemnurile firii omenești, cei doi „frați” au repetat tot ceea ce-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct și cu același rezultat: starea de străpezire generală și de electrocutare a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din chiar sânul acestei ambiguități, cu implicații thanatice, sanatoriul se găsește undeva izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac și regăsirea inocenței primordiale. În întunecimea vederii, Platon se întoarce în timp la momentul învăluit de lumina iubirii ce i-a unit cândva, nu se știe când, la «ora de evadare din paradis, ora cunoașterii biblice».“ Cuvinte mari și fără acoperire! Ca să nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scenă emoții, metafore, sentimente catifelate, un muzical monolog despre a fi sau a nu fi.“ Ce bine ar fi ca lucrurile să stea așa! În realitate poemele sunt exterior-teatrale și au o redusă capacitate de-a emoționa: „Ea - Jocul nostru - inocența // El - victoria noastră - neîmplinirea // Ea - Cunună de flori de șofran / pe fruntea ta voi pune / cu mâna mea dreaptă // poetul se pregătește de nuntă // Poetul - au cântat păsări în pomi / tobe au bătut adunarea // discret o privighetoare / cu un psalm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]