1,049 matches
-
pe om de animal. Prin frânarea dezvoltării și chiar prin vătămarea produsă de televiziune și calculator acestei zone esențiale în dezvoltarea proceselor de conștiință, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește motivația și favorizează comportamentele instinctive: bulimia, agresivitatea, pulsiunile sexuale. Alături de mesajul erotic, violența ocupă unul din primele locuri, ca pondere, pe canalele TV din întreaga lume. Deși în ultimii ani fenomenul violenței pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici și sancțiuni, televiziunea continuă
Caleidoscop by Daniela Crăciun () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93512]
-
sacerdoce, c'est un métier. Rousseau: Si vous voulez réformer un peuple, réformez le système de l'éducation, principalement celui de la femme, car les hommes seront toujours ce que les femmes désirent qu'ils soient. L'homme a une horreur instinctive de la mort, du néant. Le jésuitisme a accommodé la religion aux moeurs du siècle. L'ignorant ne peut être un homme libre. Libertatea merge crescând cu inteligență. Qui petit meliora, caveat peccare, novando. Cel care vrea schimbări, să bage de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
purta Încă galoanele de aur ale ieșirii din frică și letargie politică, „orașul revoluției” și al primilor martiriă, nu numai că erau priviți cu ură, justificată, de pături largi intelectuale și formatoare de opinie, dar urmau să focalizeze Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor tragică”, când Nietzsche crede că acest popor miraculos se afla pe culmea creației și originalității sale gânditoare, că „Ceaușescu a fost un om nefericit”! Dar Iliescu, care... se pare, e la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul care, cum o spuneam mai sus, este el Însuși un zeu, adică este fix, neschimbător, același și etern. (Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erijează În conștiința ei vie, explicită, cum ar fi istoricii sau scriitorii. Multe din foarte gravele erori pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul trecut, au fost cele care au pornit tocmai din acest reflex nenorocit, instinctiv sau indus de alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exaltare livrescă” - momentele când am parcurs romanul Roșu și negru al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunsă” pe care tinerelul care am fost a trăit-o citind și recitind aceste două romane fundamentale - ce sunt mai mult decât atât! - se explică și prin faptul că găsisem o justificare profundă, amplă, a propriilor mele Înclinări și simpatii instinctive Într-un moment În care, anii cincizeci, profund și brutal staliniști!, individul și cultul, valoarea sa erau nimicite În praf pentru cultul maselor și al „rolului lor În istorie”. Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru ființă! A fi bătrân, cred eu - și pentru o dată mă conformez părerilor diverse și unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive probabil, m-a invitat „numai pe mine!” la o masă pe care a pregătit-o singur și am petrecut o lungă seară În care mi-a declarat că textul meu l-a convins și că, probabil, voi ajunge un bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale postume, deoarece, se știe, cartea scoasă de sora sa cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un sentiment sănătos, indispensabil ca să te bucuri de viață. Mi se pare absurd și periculos să încerci să scapi de frică. Nebunilor nu le este frică, nici supermanilor din benzile desenate, supereroilor. În primii ani de liceu aveam o antipatie instinctivă pentru Achile: era posibil să fie atît de inuman, să nu se teamă de nimic?” și mie mi-a fost frică, de numeroase ori, de șerpi, de lupi, de înălțime și de gol, de noapte, de trăsnet, de cutremur, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deplasează instinctiv spre dreapta, partea din dreapta-față este cea mai importantă. Acolo trebuie amplasate cele mai importante produse, de care depinde succesul magazinului, și care trebuie să fie expuse cât mai bine. Acesta este un mod de a exploata traiectoriile instinctive ale oamenilor. Toți cumpărătorii se îndreaptă spre partea dreaptă, iar majoritatea lor sunt dreptaci. Imaginați-vă că vă aflați în fața unui raft. Este cel mai ușor să luați produsele din dreapta locului unde stați, decât să vă întindeți mâna spre stânga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
obiectelor cu dreapta creează probleme pe care nu le avem în America de Nord). Un aspect mult mai simplu în privința modului cum se deplasează oamenii ridică cele mai multe probleme de organizare a magazinelor. De fapt, se poate spune că această particularitate a traiectoriei instinctive a oamenilor face ca orice punct de desfacere a mărfurilor să fie inadecvat pentru scopul lui. Iată particularitatea: oamenii se uită și merg drept înainte. Implicațiile acestui fapt sunt extrem de multe, mai ales că mediul de desfacere cu amănuntul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Era un plan foarte puțin convingător, după cum am aflat destul de repede. Oamenii nu cred că sucurile sunt reci, decât dacă văd bucățele de gheață pe ele. Nevoia de probe, aici ca și în orice alt context, pare să fie aproape instinctivă. De îndată ce cutiile au fost amplasate astfel încât clienții să poată vedea înăuntru s-au vândut foarte multe cutii cu răcoritoare. Magazinele alimentare excelează în acest domeniu, și supermagazinele au învățat din asta: clienților le place să cumpere sucuri și bere rece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
unui loc de muncă, a dezamăgirii unei prietenii și a primei decepții în dragoste. Dar și în urma eșecului profesional, a pierderii sănătății și a existenței devenită adesea insuportabilă... Astfel, mai devreme sau mai târziu, de la încrederea fără rezerve, necondiționată și instinctivă a copilului, la început pe deplin dependent de mamă, prin crizele existenței, trebuie să se formeze o încredere de fond matură și responsabilă: o încredere critică și chibzuită specifică unui adult, devenit independent, în raport cu realitatea lumii și a celorlalți oameni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
elevat și mai ales temelia unei etici umane. Această structură binară a omului mi-a marcat credința și spiritualitatea: nu sunt doar intelect, nici doar instinct. Evoluția a făcut astfel încât totdeauna să coexiste în mine o natură spirituală și una instinctivă. Spiritualitatea mea include totdeauna corporalitatea mea. Așadar nu cred în acea prezumție "spiritualistă" a omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiecare trebuia să se păzească din toate părțile, să se îndoiască de toți, să se închidă în el însuși, pentru a se apăra și a trece neobservat. Bineînțeles că atunci nu gândeam în acest fel, ci o făceam în mod instinctiv. Oare cum am trăit următorii opt ani care aveau să ducă la a doua arestare a lui Vlad, anii aceia care aveau să schimbe profund societatea românească? I-am trăit și i-am cunoscut din locșorul acela obscur pe care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
această grozăvie: prezența poliției în viața lor, întâlnirea obligatorie cu organele, vecinătatea asta atroce impusă unui întreg popor. Cum să nu fi lăsat acestea urme de neșters asupra lumii românești de astăzi: această lume traumatizată de frica transformată în neîncredere instinctivă, la limita unei duplicități ascunse? Încerc să-mi amintesc de comportarea mea în fața polițiștilor, atunci când prezența lor mă cufunda în adâncuri de frică, precum și descumpănirea mea, pe care mă străduiam să le-o ascund. Retrăiesc o scenă printre altele. Era
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de ea? Trăiam cu teama acestor apeluri neașteptate, făcute special ca să mă intimideze. Răspundeam cu voce neutră, atentă tot timpul, ca hipnotizată în fața unui singur punct sensibil dinăuntrul meu, o pată de spaimă, asemănătoare cu ceea ce poate simți, în mod instinctiv, un animal micuț în fața primejdiei. A doua zi după proces, am și fost informată că cineva va veni, fără întârziere, să ia faimoasa motocicletă - ceea ce se și întâmplă. L-am însoțit pe responsabil la locul unde o pusesem, am semnat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vorbeam normal, le zâmbeam, făceam ce trebuia făcut pentru a mă încadra în schema destinată să ne insufle disimularea ca o a doua natură. Și, făcând toate acestea, nu mă mai priveam, nu mă mai vedeam, mă ștergeam în mod instinctiv din propriii mei ochi. Toți cei care au trăit pe viu, în propria lor ființă, efectele dictaturii totalitare, în versiunea ei comunistă (rămasă până astăzi nepedepsită, spre deosebire de fascism) își vor aminti pe veci această experiență. În mod straniu, memoria șterge
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
introdus în arhitectura pioasă pentru a destabiliza calota ecleziastică. Această idolatrie modern style, pe lângă care Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei supreme, a suscitat, îmi închipui, în rândul pelerinilor, destule convertiri instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rând, conturarea psihică a cuvântului ca element de limbă și capacitatea mintală de a recrea cuvântul în vorbire au fost consecința îndelungatului proces de trecere de la maimuțele antropoide la om, proces ale cărui începuturi infinitezimale se înscriu în seria reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]