719 matches
-
posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun două viziuni complet diferite cât, mai degrabă, încearcă o sinteză prin aceea că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femme fatale: nu curtezana pentru care viciul constituie o a doua natură, ci nimfeta, statut ambiguu în care feminitatea relevă condiția originară a răului încarnat în malefica fecioară. Feminitatea în stare pură, originară, relevă cruzimea și, paradoxal, un viciu funciar, instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru delicios", nimfeta, lipsită de conținut afectiv, constă într-o inocență a viciului, care face să transpară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elevii, iar atunci când începeau să filmeze, autenticitatea era asigurată în proporție de 60-70 %. Copiii știau că sunt filmați, dar nu mai conta, simțeau că li se cere să fie ei, cei de fiecare zi, și reușeau să elimine cabotinismul lor instinctual. Cel mai accentuat cabotinism este la intelectuali, la personalitatea care își ajunge sieși. Ei știu să ocolească o întrebare, să nu fie sinceri, să își pună întrebări despre rostul fiecărei indicații de regie... Așa că exercițiul pe care îl face documentaristul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fel de animal, dar unul care a dobândit o posibilitate suplimentar, specific și esențial pentru afirmarea sa ca ființ creatoare: posibilitatea de a-și stpâni, de a-și întârzia, amâna și chiar suspenda reacțiile. În vreme ce animalul rspunde în chip reflex, instinctual la provocrile mediului, omul ezit s reacționeze, pune o distanț între sine și stimulul exterior, introduce, așadar, o așteptare, ia o atitudine de expectativ, pentru a alege rspunsul cel mai adecvat, inhibându-și conștient reacția instinctual. El își creeaz chiar
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
rspunde în chip reflex, instinctual la provocrile mediului, omul ezit s reacționeze, pune o distanț între sine și stimulul exterior, introduce, așadar, o așteptare, ia o atitudine de expectativ, pentru a alege rspunsul cel mai adecvat, inhibându-și conștient reacția instinctual. El își creeaz chiar dificultți, obstacole, piedici imprevizibile și artificiale, mergând câteodat împotriva însuși interesului su vital. În acest înțeles, Ralea declar omul un animal absurd: omul, pentru prima oar în istoria spețelor, e capabil și de mai mult: el
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
totul în umbră entuziasmul sau investiția afectivă din partea copilului; dar, în absența implicării afective experiențele valorice și valorizante sunt imposibile, la fel motivația și opțiunile în numele unui ideal; să nu uităm că în cazul omului, alegerile presupun interdependențe între elementul instinctual, tradiția culturală și elementul învățat: Din angrenajul acestor interdependențe ce acționează aproape exclusiv în subconștient izvorăște impulsul tuturor acțiunilor noastre, chiar și al acelora supuse cel mai mult ghidării de către rațiunea autointerogativă. Acest angrenaj este originea iubirii și a prieteniei
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de conversie și reconversie profesională, un exemplu de "nimic" dependent de cele mai mici fluctuații pe piața forței de muncă. Pentru etologi, omul se naște cu un potențial agresiv ridicat, dar, ca urmare a desprinderii sale din animalitate, fără comportamentele instinctuale de control ale acestui potențial agresiv. Educația este, de aceea, echivalentă în mare măsură cu "îmblânzirea", ceea ce presupune interiorizarea, prin intermediul familiei și al școlii, a acelor comportamente culturale de control al agresivității. Televiziunea transformă potențialul agresiv al omului în mijloc
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
crede cei care susțin transformarea școlilor în "centre de instruire profesională", televiziunea oferă motive tot mai îngrijorătoare pentru prezervarea dimensiunii educaționale a școlii, în sensul "îmblânzirii" copiilor, adică a cultivării "controlului cultural al comportamentelor determinate genetic": În timp ce la animal viața instinctuală este ghidată de mijloace de control preexistente, la om, astfel de mijloace de control sunt transmise în primul rând pe calea tradiției. Copilul este apt să i se transmită liniile directoare. Dacă acest lucru nu se întâmplă, el devine nesigur
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
zero); mai mult, în absența stimulilor declanșatori, individul va trăi o stare de disconfort prelungit și generalizat la nivelul personalității sale, căutând cu disperare o modalitate de descărcare a energiei acumulate; în acest sens, Konrad Lorenz notează: "Oprirea unei mișcări instinctuale, provocate de absența mai îndelungată a stimulilor declanșatori, nu are drept urmare doar intensificarea deja descrisă a disponibilității de reacție, ci provoacă fenomene mult mai profunde, ce afectează întregul organism. În principiu, orice mișcare instinctuală adevărată căreia îi este sustrasă în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Konrad Lorenz notează: "Oprirea unei mișcări instinctuale, provocate de absența mai îndelungată a stimulilor declanșatori, nu are drept urmare doar intensificarea deja descrisă a disponibilității de reacție, ci provoacă fenomene mult mai profunde, ce afectează întregul organism. În principiu, orice mișcare instinctuală adevărată căreia îi este sustrasă în modul relatat posibilitatea de desfășurare are însușirea de a neliniști animalul (în cazul nostru, copilul n.a.) ca întreg și de a-l determina să caute stimuli declanșatori". (Lorenz, 1998, p. 66) În astfel de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
1998, p. 66) În astfel de cazuri se manifestă ceea ce Wallace Craig a numit comportament de apetență, adică individul manifestă o disponibilitate activă de manifestare agresivă, acționând neselectiv și fără precauții, adică ignorând normele și regulile culturale suprapuse peste pornirile instinctuale. Cu cât mediul de viață sau mediul școlar al copilului sunt mai prietenoase, cu atât sporește riscul situațiilor de tipul picăturii care umple paharul, adică a izbucnirilor neprovocate, generate de gesturi benigne ale unor persoane apropiate: prieteni, colegi, părinți, profesori
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este justificată). Stabilirea structurii ierarhice a grupului răspunde nevoii individului de recunoaștere socială, deci de ocupare a unei poziții dominante, pe de o parte, iar pe de altă parte, de ținere sub control a agresiunii intraspecifice, ceea ce înseamnă că omul, instinctual, se străduiește să ocupe un loc cât mai sus pe scara ierarhică, concomitent cu disponibilitatea de submisiune față de aceia care dețin o poziție ierarhică superioară: "Un principiu de ordine, fără de care se pare că nu se poate dezvolta o viață
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru prima oară în mână un topor de piatră? Foarte probabil că ceva asemănător cu ce se poate vedea în cazul copiilor de doi, sau chiar trei și mai mulți ani, care nu sunt împiedicați de nici un fel de inhibiții instinctuale sau morale să-și arunce reciproc în cap obiecte atât de grele că abia le pot ridica. La fel de puțin va fi ezitat și inventatorul toporului de piatră să-l lovească cu el pe un tovarăș care-l înfuria. Sentimentele sale
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spune, instinctualizare) a naturii umane, atunci nu este vorba decât de o privire superficială, așa cum demonstrează Michel Onfray, rebelul gânditor francez; pentru acesta, dimensiunea hedonistă a vieții trimite cu necesitate la celălalt, la intersubiectivitate, adică la împărtășiri care depășesc sfera instinctuală: "Cred, într-adevăr, că desfătarea fără conștiință nu aduce decât ruina sufletului, dacă ne este permis să spunem astfel. Rutul și iarba păscută, copulația sălbatică și prada sfârtecată de animal îi dau cu siguranță acestuia o anume satisfacție, dar ea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992, p. 60) Critica ditirambică (și pe alocuri nedreaptă) a lui Nietzsche scoate în evidență și acest aspect marginalizat sub impactul aseptic al Luminilor, că omul are o parte instinctuală pe care rațiunea nu o poate ține sub control întotdeauna; de altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar pentru scopul educației, ci și pentru orice raport de dominație care își face loc în mod inerent în viața omului; în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și învățăcelul, preotul și credinciosul, stăpânul și servitorul, regele și supușii lui, republica și cetățenii ei, patronul și slujbașii lui, intelectualul și muncitorul necalificat". (Onfray, Rațiunea gurmandă, 2000, p. 67) Luminile au preluat ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o prin două afirmații: prima, educația trebuie să vizeze rațiunea (ceea ce reprezintă o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru care le ignorăm
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o prin două afirmații: prima, educația trebuie să vizeze rațiunea (ceea ce reprezintă o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru care le ignorăm sau încercăm să le eliminăm prin educație). Astfel, punem în lumină una dintre iluziile programului luminist, care se face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
puțin la fel de mare ca aceea a ignorării culturii în definirea umanității omului. Dar optimismul naiv al Luminismului a constat în ideea că istoria este progresul ritmic al eliberării omului de superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu numai previzibile, dar și probabile. Opusele lor libertatea, curajul, singularizarea, generozitatea, toleranța rațiunea -, dimpotrivă, fiind de fapt străine firii noastre adânci, formează marea excepție, iar a le trata drept inevitabile istoricește, când sunt
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a fi autopercepția instinctului, așa cum sugerează Jung? Chiar dacă avem în vedere faptul că la om "comportamentele preformate sunt excepționale, aproape toate conduitele omului fiind învățate"218 și depinzând de cultură, nu putem conchide că ele sunt imagini primordiale, întrucât comportamentul instinctual nu este imagine, ci ține de supraviețuirea speciei, de capacitatea subiectului de a-și asigura existența fizică. Dacă arhetipul ar fi considerat imagine primordială atunci copilul nou-născut s-ar naște cu imagini, ori prin faptul că el moștenește prin specie
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
contradictorii. E atrasă de imaginea interesantă a tânărului arhitect, dar în același timp suferă și-și reproșează sieși că „doliul” din sufletul ei „vși pierde puterea durerii”. în momentul în care verișorul îi propune să plece cu el în Grecia, instinctual, Alek nu oferă un răspuns tranșant, negativ, protector, mai ales față de Mihai, soțul fidel și atât de gentil. Ea reacționează în prisma unui precept care i fusese inoculat pentru totdeauna de prima ei iubire: „O fulgera imaginea lui Pierre care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
raport dintre sexe. Or, dacă dezolanta constatare nu e chiar așa greu de admis, oare de ce tocmai intelectualul, omul cu sufletul șlefuit de lectură și meditație, înclină să-și aproprieze o asemenea (vai, total ne-filozofică!) viziune asupra naturii (pur instinctuale) a raporturilor dintre bărbat și femeie? Să fie oare "eroul" lovinescian, în pofida complexității sale sufletești insistent clamate, un rudimentar misogin acrit de resentimente? Răspunsul rămâne să-l căutăm în altă parte, și nu în "drama" de față, unde "personajele", slab
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]