1,052 matches
-
eforturi. Acestea având funcția de mediere a raportului interpersonal însuși, ajungând în final să-l altereze pe plan calitativ, iar rezultatele sunt destul de neplăcute, în ceea ce privește calitatea raporturilor interpersonale. Articolele publicate pe tema rolului familiei în sprijinirea educației realizate în sistemul instituționalizat de educație, par să confirme „evoluția” ( de fapt involuția) climatului familial înspre incomunicare și dezangajare afectivă în raport cu educația copiilor. 2.3. Efecte asupra copiilor Fie că sunt în grija bunicului unic, fie că sunt în grija ambilor bunici, efectele substituirii
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
în aproape cinci decenii, multe tipuri de criză, înclusiv de natură politică, precum în 1989, când Zilele (numai două, 9-10 decembrie) au avut loc sub interdicție. Sper să ne descurcăm ceva mai ușor cu cele care vin. Reușind să o instituționalizați, mișcarea culturală G. Călinescu v-a răpit o bună parte din timpul pe care l-ați fi putut acorda creației, dar consider că nu numai acesta este motivul pentru care bibliografia dumneavoastra nu indică prea multe volume personale. Cred mai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
redistribuia într-un sistem complex, influențat parțial de decizia politică și parțial copiat după modelul piețelor precapitaliste, tradițional în România. O parte a acestei piețe al cărei rol era să redistribuie bunurile de consum către populație era, în comunism, formalizată, instituționalizată printr-o serie de organizații evident birocratice și aflate sub control politic. De fapt, cea mai mare parte a bunurilor destinate consumului gospodăriilor populației era încorporată în ceea ce reprezenta „comerțul socialist”, o vastă rețea de centre de desfacere cu amănuntul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
radical proces al tranziției postcomuniste: privatizarea proprietății asupra capitalului deținut de stat. Dacă piața „gri” a societății comuniste era atât de vastă, atunci ea trebuie să fi dispus de anumite forme de organizare care, la rândul lor, să fi fost instituționalizate într-un anumit grad. O piață este un mecanism complicat - are nevoie de infrastructuri, de logistică, de contabilitate etc. Este suficient să ne uităm doar la piața alimentelor care, după cum am văzut, redistribuia o cantitate de alimente mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
doar de a ajunge să fie suficient de prezenți între acționari pentru a fi reprezentați în instituțiile de decizie ale băncilor și a întări în acest fel legăturile cu tehnocrația care conducea în realitate întregul sistem. Acest efort de a instituționaliza ceea ce, multă vreme, a fost doar o rețea de relații interpersonale a avut un succes modest. În schimb, mai mare succes a avut un alt mecanism, acela de construire a unor mici bănci cu capital românesc. Inițial, primul obiectiv important
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de comerț exterior, editurile, birourile de avocați și notariale, birourile de arhitectură, unele servicii medicale, universitățile etc. s-au privatizat cu mult înainte de începerea privatizării economiei pe scară largă. Soluția fericea pe toată lumea. Fosta mică burghezie socialistă reușea să se instituționalizeze în noua societate protocapitalistă a României înaintea altor grupuri sau categorii sociale care urmau să joace un rol ceva mai decisiv în evoluția postcomunismului, precum clasa noilor capitaliști. Și reușea să obțină, în favoarea ei, un foarte important transfer de resurse
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
producția de pâine din marile centre urbane ale României a fost, treptat, achiziționată de fondurile de investiții, care apoi și-au extins influența în domeniile anexe ale morăritului și achizițiilor de cereale. Integrarea pe orizontală, realizată prin crearea de rețele instituționalizate de întreprinderi producătoare și de desfacere, a fost urmată de integrarea pe verticală, de-a lungul lanțului tehnologic al producției. Mica burghezie din domeniu a fost nevoită să facă un pas înapoi și să accepte transformarea economiei de piață din
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pildă, țărănimea mai reprezintă încă o forță socială și economică pe care politica națională nu o poate ignora, reprezentarea acesteia la nivel politic este transferată unei componente a micii burghezii. În România postcomunistă, această componentă a reușit chiar să se instituționalizeze în primii ani de după revoluție, prin intermediul Partidului Democrat Agrar. Alte țări est-europene foste comuniste au construit și ele asemenea partide politice, formate din mici burghezi care pretindeau că reprezintă țărănimea și care au avut un succes politic variabil. Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al valorilor economiei capitaliste și al democrației. Dar, încă înainte de această perioadă, au început să apară forme mai sofisticate, în care funcțiile erau îndeplinite de persoane specializate, iar unitatea lor era asigurată de ceea ce s-a numit „grup clientelar”, uneori instituționalizat prin relații de rudenie, de prietenie sau comerciale. După care grupurile clientelare de mici dimensiuni încep să se coaguleze în grupuri clientelare de dimensiuni medii, niciodată atât de mari încât relațiile interpersonale să nu joace rolul major în menținerea unității
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al Universului, precum o avusese și Enoh. Din cele mai vechi timpuri au existat polemici și multe texte nu au fost canonizate chiar dacă ele erau apostolice. Primul stadiu al ordinelor preoțești, cei cu gradul inferior de consacrare au înțeles să instituționalizeze învățătorii misterelor transmise și astfel Duhul Sfânt, element primordial al Logosului nu a mai reprezentat importanța pe care profeții și apostolii i-o acordau în credința creației și participarea sa la reîncarnare. El rămâne însă motivul figurilor carismatice ale sfinților
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
of Literary History: the Case of Bulgaria", pp. 411-418). În privința rolului jucat de manuale și antologiile școlare în procesul de emergență a literaturii naționale, rețin observația lui Alexander Kiossev referitoare la funcția lor clasicizantă: "manualele tind să normalizeze și să instituționalizeze o retorică elitistă romantică, un "discurs al clasicului"". (Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History", p. 414). 107 Emmanuel Lozerand, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le Japon du XIXe siècle, Les Belles Lettres
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
decizia) aparține comandantului (liderului) învestit cu autoritate deplină, indiscutabilă privind utilizarea mijloacelor de realizare a acțiunii militare, fără însă ca aceasta să excludă pregătirea colectivă a deciziei respective cu ajutorul echipei de stat-major (staff). În consecință, modelul profesional militar este puternic instituționalizat și redat în formule specifice. • Cadrul teoretic: conducerea ca relație de rol Analiza modelelor, teoriilor și cercetărilor reprezentative privind liderul relevă conexiunile - mai mult sau mai puțin intense, clar formulate sau numai sugerate - dintre problematica acestuia și procesele/fenomenele de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
grupului (INT) (asigurarea coeziunii grupului condus, element determinant al moralului în luptă) și asumarea rolului (RA) de comandant, știut fiind faptul că în organizația militară, indiferent de natura situației, conducerea este unică. Dacă în pregătirea misiunii (elaborarea deciziei) există forme instituționalizate de participare a staff-ului (subordonaților), o dată decizia luată, responsabilitatea este unică. Factorul conține considerație pentru subordonați (CON) și grijă față de aceștia (CR1). Comandantul trebuie să știe să-și convingă (PER) subordonații și colaboratorii, în condițiile cunoașterii personalității acestora (ISI
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
multe altele, pedeapsa cu moartea este interzisă. Trei principale argumente se aduc în favoarea nepracticării pedepsei capitale: 1) dintr-o perspectivă mai largă - filosofică, a moralei creștine, a celei umaniste în general -, se ridică întrebarea dacă avem dreptul să curmăm deliberat, instituționalizat prin lege, viața cuiva, valoarea supremă umană. Subsumate celui dintâi argument sunt următoarele două: 2) contrar reprezentărilor populare, statisticile arată că practicarea pedepsei cu moartea nu reduce numărul actelor antisociale grave, în particular al omorurilor; 3) deși cazurile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bazele unei organizații profesionale alternative față de mai vechea Speech Association of America (Asociația Americană a Oratoriei), și anume International Communication Association (Asociația Internațională a Științelor Comunicării). Cu alte cuvinte, iată că adepții cercetării empirice în ce privește comunicarea umană achiziționează spațiu discursiv instituționalizat în cadrul noului domeniu, spațiu care revendică, printre altele și chiar în primul rând, numele, termenul de "comunicare", drept emblemă a identității sale. Prin urmare, primii care își documentează experiențele, la nivel discursiv instituțional, prin aproprierea termenului "comunicare" sunt cercetătorii empirici
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
locale, a înființat primul cor mixt (dirijat de învățătorul Nicolae Ștefu) și s-a implicat în aspectele practice ale elevelor (respectiv lucrul de mână și gospodăria). Școala confesională a funcționat din anul 1840 până în anul 1921, când învățământul s-a instituționalizat. În urma acestei instituționalizări, localnicii nu au mai avut posibilitatea de a-și alege învățătorii iar relațiile dintre stat și biserica ortodoxă au fost afectate deoarece biserica și-a pierdut din influența asupra vieții sociale. O problema majoră care a apărut
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
ignoranței", încurajate de cei de la putere pentru a-i împiedica pe oameni să-și dea seama de rolul dependent pe care îl joacă, deși într-un anume sens ei chiar vor să-l joace."79 Cei ce obțin puterea o instituționalizează pentru a o face mai puțin vulnerabilă la atacurile rivalilor; ei își depun puterea în "banca ritualului". Aceasta se face prin ritualizarea treptată a modului de comunicare. Cu cît procesul ritualizării continuă, cu atît mai puțin comunicarea apare drept creația
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
părut că le suntem datoare mai ales celor neduși. Doina (Ștefănescu) a început un vast program de cultură civică (mulți copii învață și acum după manualele ei de educație civică), eu am încercat alte tipuri și în timp le-am instituționalizat. Știam că Manhatan nu vom avea niciodată dar o societate mai americană nu ar fi utopic să ne-o imaginăm.” Lumea aceasta spre care nu obosește să arate profesoara de la SNSPA este aproape ca o țară a făgăduinței pentru că aici
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt corelate, grupate și relaționate între ele. Procesul de grupare a activităților poartă denumirea de instituționalizare, iar instituționalizarea activităților se face în forma compartimentelor (servicii, birouri, secții, ateliere, brigăzi, echipe etc.). Există trei situații tipice de instituționalizare: - o activitate este instituționalizată într-un singur compartiment; - o activitate este subîmpărțită în mai multe componente și instituționalizată în mai multe compartimente: - mai multe activități sunt reunite la un loc și instituționalizate într-un singur compartiment. Instituționalizarea activităților nu se face automat, la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de instituționalizare, iar instituționalizarea activităților se face în forma compartimentelor (servicii, birouri, secții, ateliere, brigăzi, echipe etc.). Există trei situații tipice de instituționalizare: - o activitate este instituționalizată într-un singur compartiment; - o activitate este subîmpărțită în mai multe componente și instituționalizată în mai multe compartimente: - mai multe activități sunt reunite la un loc și instituționalizate într-un singur compartiment. Instituționalizarea activităților nu se face automat, la întâmplare, ci în funcție de o serie de criterii: gradul de omogenitate și complementaritate a activităților (de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
brigăzi, echipe etc.). Există trei situații tipice de instituționalizare: - o activitate este instituționalizată într-un singur compartiment; - o activitate este subîmpărțită în mai multe componente și instituționalizată în mai multe compartimente: - mai multe activități sunt reunite la un loc și instituționalizate într-un singur compartiment. Instituționalizarea activităților nu se face automat, la întâmplare, ci în funcție de o serie de criterii: gradul de omogenitate și complementaritate a activităților (de obicei se unesc activitățile care realizează aceleași funcții sau recurg la aceleași informații); condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizatorice formale sunt cele care au un grad mare de formalizare și standardizare. Ele se mai numesc și „structuri oficiale”, „administrative”, fiind bazate pe texte de legi, regulamente, norme. Structurile formale se individualizează prin următoarele trei caracteristici: ele legitimează și instituționalizează autoritatea; asigură aderența indivizilor la grup și organizații, precum și disciplinarea acestora; stereotipizează în anumite limite comportamentul, încălcarea lor presupunând intrarea în funcțiune a sistemului de sancțiuni. J.A.C. Brown, care s-a ocupat cu analiza structurilor formale din cadrul organizațiilor economico-productive
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de conducere interacționează mai frecvent cu orientările conducerii (concepute ca ansambluri complexe de fenomene privitoare la modul în care conducătorii își gândesc propria activitate de conducere, sarcinile ce le revin, modalitățile de realizare a acestora, tipurile de raportare la normele instituționalizate pe care trebuie să le respecte, modul concret de relaționare cu subordonații, egalii și superiorii lor) și mentalitățile conducătorului (care nu sunt altceva decât orientările conducerii îndelung practicate și cristalizate în fenomene de natură psihosocială, cum ar fi atitudinile, opiniile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a unor factori psihici (motivații, atitudini, trăsături de personalitate) cu efecte facilitatoare sau perturbatoare. 8) Reinventarea timpului. Asistăm astăzi la o îngrijorătoare accelerare a timpului. Pe măsură ce timpul de muncă scade, avem mai puțin timp la dispoziție, suntem pe cale de a instituționaliza o societate a nerăbdării (3 minute de așteptare la un telefon ni se par interminabile, ne enervăm când cineva ne vorbește lent etc.). Iată de ce reinventarea urgentă a timpului devine o obligație. Trebuie reinventat timpul care să respecte ritmurile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai utilizat în cercetarea educațională. Iată cîteva exemple de teme în investigarea cărora studiul de caz ar fi o metodă adecvată: „Importanța practicilor reflective ale profesorilor în îmbunătățirea activității la clasă”; „Integrarea socială și profesională a tinerilor care au fost instituționalizați”; „Exprimarea emoțiilor la adolescenții supradotați”; „Familia ca membru activ al comunității educaționale”. 3.4.2. Metode centrate pe colaborarea persoanei Ancheta este o metodă de cercetare ce vizează colectarea de informații cuantificabile în legătură cu problema de studiat de la un număr mare
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]