834 matches
-
secreției pancreatice. Pacienții cu diabet secundar fibrozei chistice au ca marker pancreatic fibroza, în timp ce la pacienții fără diabet, caracteristică este încărcarea cu țesut adipos (3). O amiloidoză excesivă a fost, de asemenea, raportată (12). Studiul defectului insulinosecretor și cel al insulinorezistenței periferice a furnizat date contradictorii. Logica ar spune că la pacienții care au „secundar” un defect insulinosecretor, sensibilitatea periferică la insulină ar putea fi adaptativ crescută. Deși sensibilitatea HbA1c pentru diagnosticul diabetului zaharat la pacienții cu fibroză chistică este mică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
autoimun împotriva celulelor beta, ceea ce ar explica apariția în procent mare a cazurilor de diabet (17). La acestea s-ar adăuga anomaliile metabolice induse de depozitele de fier de la nivel hepatic, dar și din țesuturile periferice care contribuie prin agravarea insulinorezistenței tisulare. Hipoglicemia iatrogenă trebuie evitată datorită problemelor de contrareglare pe care le presupune deficiența de glucagon ce apare ca rezultat al afectării și celulelor alfa-insulare. Riscul de a dezvolta complicațiile specifice diabetului la pacienții cu hemocromtoză este prezent, iar în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
de ordin dietetic și prin creșterea gradului de activitate fizică (25). Prezența IGT pare a fi un predictor mai bun al evoluției toleranței la glucoză către diabet, comparativ cu IFG. Din punct de vedere fiziopatologic IGT ar sugera existența unei insulinorezistențe periferice crescute (40). Scăderea toleranței orale la glucoză poate fi întâlnită în afecțiuni precum: hipertiroidie, hiperlipidemie (dislipidemie) tip III, IV, sau V, hemocromatoză, boală Cushing, feocromocitom, afecțiuni hepatice severe, sau intervenții chirurgicale pe tractul gastrointestinal (gastrectomie, gastroenterostomă). În aceste cazuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
20). În insulinom se înregistrează de regulă (nu totdeauna) o creștere rapidă și marcată a insulinemiei (cu peste 150 μU/ml, în primele 10 min.). Valoarea testului este mult limitată de răspunsul insulinemic exagerat, înregistrat adeseori în stările caracterizate prin insulinorezistență, ca de exemplu în: obezitate, acromegalie sau în sindromul Cushing (40, 46, 56, 59). La pacienții cu hipoglicemie datorită unei afectări hepatice asociate cu o glicogenoliză defectuoasă, creșterea glicemiei după administrarea glucagonului este mică (sub 15 mg/dl). La pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
sugerat este de fapt un hipoinsulinism patent. Evident, interpretarea fiziopatologică și etiopatogenică a diabetului este total diferită în cele două situații (25). Determinarea insulinei plasmatice ocupă deci un loc important în studiul factorilor patogenici ai diabetului zaharat (deficitul insulinosecretor și insulinorezistența periferică) precum și în diagnosticul etiopatogenetic al hipoglicemiilor (31). Cele mai importante cauze de hipoglicemie se datoresc hiperinsulinismului, fie endogen (insulinom, nesidioblastoză, unele hipoglicemii funcționale, supradozări de sulfonil-ureice), fie exogen (administrarea terapeutică de insulină exogenă). Determinarea insulinei plasmatice este radioimunologică (RIA
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
permite o mai bună interpretare a bazei fiziopatologice a tulburării de glicoreglare, indiferent că ea este de tipul hiperglicemie sau hipoglicemie. Determinarea insulinemiei este necesară și recomandată pentru stabilirea diagnosticului cauzal al hipoglicemiei, pentru orientarea atitudinii terapeutice și pentru evaluarea insulinorezistenței în sindromul ovarelor polichistice (în vederea ajustării terapiei cu Metformin sau cu Tiazolidindione). Referitor la determinarea componentei proinsulinice din plasmă (PLC: proinsulin-like component) ea este posibilă, dar necesită o tehnică disponibilă numai în puține laboratoare. Întrucât în unele insulinoame, în special
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
aceștia sunt prezenți diagnosticul va fi de diabet zaharat tip 1, iar dacă sunt absenți diagnosticul va fi de diabet zaharat tip 2. O valoare a peptidului C de peste 0,32 mmol/l orientează spre diabet zaharat tip 2 cu insulinorezistență (2). Studii recente arată că valoarea postprandială a peptidului C diferențiază mai bine cele două tipuri de diabet, comparativ cu valoarea à jeun. Astfel o cifră medie de 0,74 mmol/l este specifică pentru diabetul tip 2 (non-autoimun) în timp ce
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
pe monocite, pe hematii, adipocite, hepatocite, fibroblaști, placentă și virtual, pe alte tipuri celulare. Rezultatele determinării receptorilor insulinici pe adipocite, monocite și eritrocite în diferite stări fiziologice și patologice sunt redate în tabelul 3. 1.17. Metode de evaluare a insulinorezistenței Insulinorezistența poate fi definită ca un sindrom în care un anumit nivel plasmatic al insulinei se asociază cu un răspuns glicemic sub normal. Cercetările din domeniul insulinorezistenței au un istoric lung, începând cu testul dezvoltat de Himsworth în 1930, pentru ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
monocite, pe hematii, adipocite, hepatocite, fibroblaști, placentă și virtual, pe alte tipuri celulare. Rezultatele determinării receptorilor insulinici pe adipocite, monocite și eritrocite în diferite stări fiziologice și patologice sunt redate în tabelul 3. 1.17. Metode de evaluare a insulinorezistenței Insulinorezistența poate fi definită ca un sindrom în care un anumit nivel plasmatic al insulinei se asociază cu un răspuns glicemic sub normal. Cercetările din domeniul insulinorezistenței au un istoric lung, începând cu testul dezvoltat de Himsworth în 1930, pentru ca în jurul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
și patologice sunt redate în tabelul 3. 1.17. Metode de evaluare a insulinorezistenței Insulinorezistența poate fi definită ca un sindrom în care un anumit nivel plasmatic al insulinei se asociază cu un răspuns glicemic sub normal. Cercetările din domeniul insulinorezistenței au un istoric lung, începând cu testul dezvoltat de Himsworth în 1930, pentru ca în jurul anului 1970 să fie concepute testul de supresie a insulinosecreției endogene de către Reaven și clampul euglicemic hiperinsulinemic de către De Fronzo și colaboratorii. Importanța deosebită care i
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
Himsworth în 1930, pentru ca în jurul anului 1970 să fie concepute testul de supresie a insulinosecreției endogene de către Reaven și clampul euglicemic hiperinsulinemic de către De Fronzo și colaboratorii. Importanța deosebită care i se acordă în ultimul deceniu rezultă din posibilitatea ca insulinorezistența și hiperinsulinismul să constituie un factor etiopatogenic major pentru diabetul zaharat de tip 2 și pentru bolile cardiovasculare (34). Cauzele insulinorezistenței pot fi: Defecte intrinseci ale celulei țintă: -mutații în gena receptorului de insulină -mutații în alte gene importante pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
hiperinsulinemic de către De Fronzo și colaboratorii. Importanța deosebită care i se acordă în ultimul deceniu rezultă din posibilitatea ca insulinorezistența și hiperinsulinismul să constituie un factor etiopatogenic major pentru diabetul zaharat de tip 2 și pentru bolile cardiovasculare (34). Cauzele insulinorezistenței pot fi: Defecte intrinseci ale celulei țintă: -mutații în gena receptorului de insulină -mutații în alte gene importante pentru acțiunea insulinei Factori secundari afectând celula țintă: -stări fiziologice: pubertatea, sarcina, vârsta înaintată; -stări patologice: stresul, infecțiile, postul prelungit, diabetul zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
hiperglicemic, testele de supresie ale insulinei endogene și testul de toleranță la insulină. Se realizează un circuit deschis („open loop”) în care se întrerup mecanismele feed-back negative dintre celula beta pancreatică și țesuturile insulinodependente. A. Metodele directe de evaluare a insulinorezistenței Clampul euglicemic hiperinsulinemic Este cea mai frecventă metodă de evaluare a acțiunii insulinei ”in vivo”. Ea are următorul principiu: hiperinsulinemia (de aproximativ 50-80 microU/ml), creată prin administrarea insulinei exogene la o rată constantă scade până la zero producția hepatică de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
creșterea utilizării periferice a glucozei; cantitatea de glucoză exogenă necesară de administrat pentru menținerea euglicemiei este o măsură directă a utilizării periferice a glucozei, deci a rezistenței la insulină. Cu cât cantitatea de glucoză administrată este mai mică, cu atât insulinorezistența este mai mare. Măsurătorile se fac în condiții de platou glicemic și insulinemic, atins după 2 ore de perfuzie, rata de infuzie a insulinei fiind ajustată în permanență prin determinări frecvente la 5-10 minute ale glicemiei (29, 34). Ca și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
metabolismului oxidativ de cel nonoxidativ al glucozei. Testele de supresie a insulinosecreției endogene cuprind: - testul de supresie cu adrenalină și propranolol: se administrează glucoză și insulină exogenă la o rată predeterminată, iar insulinosecreția endogenă este suprimată cu adrenalină și propranolol. Insulinorezistența se determină prin evaluarea glicemiei în condițiile platoului glicemic (steady-state plasma glucose-SSPG), obținut după 120 de minute de perfuzie; cu cât platoul glicemic (SSPG) este mai mare, cu atât insulinorezistența este mai severă; - testul de supresie cu somatostatin (Sandostatin) a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
predeterminată, iar insulinosecreția endogenă este suprimată cu adrenalină și propranolol. Insulinorezistența se determină prin evaluarea glicemiei în condițiile platoului glicemic (steady-state plasma glucose-SSPG), obținut după 120 de minute de perfuzie; cu cât platoul glicemic (SSPG) este mai mare, cu atât insulinorezistența este mai severă; - testul de supresie cu somatostatin (Sandostatin) a fost introdus pentru evitarea efectelor adverse cardiovasculare ale adrenalinei; -testul infuziei de insulină-glucoză (IGI test): se administrează glucoza și insulina în doze fixe timp de 150 minute. Este o metodă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
și insulina în doze fixe timp de 150 minute. Este o metodă simplificată dar fiabilă, utilă în studiile populaționale. Testul de toleranță la insulină constă în administrarea unui bolus de insulină rapidă cu urmărirea glicemiei timp de 30 de minute. Insulinorezistența se caracterizează printr-un răspuns hipoglicemic mic sau întârziat. La finalul testului se poate injecta glucoză i.v. pentru prevenirea sau corecția unei eventuale hipoglicemii. Deși testul este criticat, există o bună corelație între rezultatele lui și cele ale clampului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
mic sau întârziat. La finalul testului se poate injecta glucoză i.v. pentru prevenirea sau corecția unei eventuale hipoglicemii. Deși testul este criticat, există o bună corelație între rezultatele lui și cele ale clampului. B. Metode indirecte de evaluare a insulinorezistenței Măsurarea glicemiei și insulinemiei à jeun Glicemia și insulinemia bazală au fost folosite de mult timp pentru a estima sensibilitatea țesuturilor la insulină. Astfel, raportul dintre nivelul glicemic bazal (mg/dl) și insulinemia bazală (μU/ml) a fost de mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
jeun Glicemia și insulinemia bazală au fost folosite de mult timp pentru a estima sensibilitatea țesuturilor la insulină. Astfel, raportul dintre nivelul glicemic bazal (mg/dl) și insulinemia bazală (μU/ml) a fost de mult propus ca un indicator al insulinorezistenței. În mod normal acest raport este situat între 6 și 7. Totuși până în prezent nu au fost întreprinse încercări serioase pentru a standardiza și a valida utilizarea curentă a acestuia în practica în practica clinică. Indicele HOMA (Homeostasis Model Assessment
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
pare să fie determinată de feedback-ul dintre ficat și celulele beta, în încercarea de a menține o acțiune eficientă a insulinei atât la nivel hepatic cât și periferic. Gradul hiperglicemiei bazale va fi astfel determinat de o combinație între insulinorezistență și deficitul secretor beta celular, rezultând un set unic de valori bazale ale glicemiei și insulinemiei. Studii recente au arătat o bună corelație a HOMA-IR cu rezultatele clampului euglicemic hiperinsulinemic, determinările insulinemiilor fiind făcute printr-o metodă RIA insulin-specifică care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
40 de ani, aparent sănătoși, cu parametrii biologici în limite normale, indicele HOMA a fost de 1,62, semnificativ statistic mai mic decât valoarea înregistrată pentru tot lotul populațional. HOMA reprezintă deci,o alternativă valoroasă și simplă de evaluare a insulinorezistenței in vivo la om, utilă mai ales în studiile pe un număr mare de cazuri (12). Modelul minimal Bergman Se administrează intravenos un bolus de glucoză, urmat la 20 minute de administrarea unui al doilea secretagog al insulinei (Tolbutamid i
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
importanți pentru evidențierea unor modificări în ficat, mușchi sau alt țesut, la pacienții cu obezitate sau diabet zaharat. În acest fel poate fi examinată reglarea captării periferice a glucozei și debitul hepatic de glucoză, cele două procese fundamentale întâlnite în insulinorezistență (32). Principalii atomi investigați cuprind 1H, 31P și 13C. Cel mai util este 31P, care este singurul fosfor natural, fiind prezent 100% în toți compușii ce conțin fosfor (molecula ATP și fosfocreatina, glucozo-6-fosfat în mușchi, intermediar metabolic ce indică o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
adresă etiopatogenetică. De exemplu, ea se dovedește mai utilă pentru măsurarea glicogenului muscular decât metoda biopsiei. Cu ea se determină ușor defectul de acțiune a insulinei indicat de afectarea sintezei de glicogen în mușchi, țesut cu importanță majoră în inducerea insulinorezistenței. În acest mod s-a putut demonstra că ritmul sintezei glicogenului la pacienții diabetici, la concentrații similare de insulină și glucoză, este cu 50% mai mic față de persoanele normale (32). S-a constatat, prin aceeași metodă, că utilizarea periferică a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
SINDROMUL INSULINOREZISTENȚEI (SINDROMUL DISMETABOLIC) 1. Definiție Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic sau plurimetabolic) exprimă o tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului, având în centrul fiziopatologiei lui insulinorezistența și hiperinsulinismul compensator. Sindromul include tulburări ale metabolismului lipidic (obezitate, dislipidemie), glucidic (toleranță alterată la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
SINDROMUL INSULINOREZISTENȚEI (SINDROMUL DISMETABOLIC) 1. Definiție Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic sau plurimetabolic) exprimă o tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului, având în centrul fiziopatologiei lui insulinorezistența și hiperinsulinismul compensator. Sindromul include tulburări ale metabolismului lipidic (obezitate, dislipidemie), glucidic (toleranță alterată la glucoză / diabet zaharat de tip 2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]