1,286 matches
-
comuniste înregistreză pretutindeni victorii, decisive în Est odată cu crearea democrațiilor populare, parțiale în Occident, cu participări la guvernare. Dar dacă în Vest Eliberare înseamnă libertatea regăsită, nu-i tot așa și în Est, unde Armata Roșie va impune încet-încet sovietizarea. Insurecția națională și preluarea puterii de către comuniști „Să nu vorbești niciodată despre ea, dar să te gândești la ea mereu”, aceasta ar putea fi, în timpul celui de-al doilea război mondial, deviza comuniștilor europeni privitoare la Eliberarea pe care, din iulie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moment, cel al Eliberării propiu-zise, al cărei semnal e dat de debarcarea aliaților în Normandia, pe 6 iunie 1944, iar la Est, de ofensiva începută de Armata Roșie* în vara anului 1944. Obiectivul comuniștilor este rezumat acum într-o formulă: insurecția națională. într-adevăr, populația n-ar putea rămâne spectatoare la eliberarea sa, pe care trebuie s-o cucerească - sub conducerea avangărzii sale. Baricadelor, ambuscadelor și acțiunilor de anvergură din maquis le corespund două funcții: în felul acesta, populația se convinge
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și acțiunilor de anvergură din maquis le corespund două funcții: în felul acesta, populația se convinge că s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în Balcani... Unii istorici consideră că, dimpotrivă, în Slovacia, sovieticii, departe de a înconjura insurecția, ar fi lăsat-o să fie strivită, dar se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în Balcani... Unii istorici consideră că, dimpotrivă, în Slovacia, sovieticii, departe de a înconjura insurecția, ar fi lăsat-o să fie strivită, dar se pare că eșecul rezistenței slovace, majoritar însuflețită de comuniști, a avut rațiuni militare. Ceea ce se știe cu certitudine, este că Armata Roșie n-a dat niciun fel de ajutor insurecției din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înconjura insurecția, ar fi lăsat-o să fie strivită, dar se pare că eșecul rezistenței slovace, majoritar însuflețită de comuniști, a avut rațiuni militare. Ceea ce se știe cu certitudine, este că Armata Roșie n-a dat niciun fel de ajutor insurecției din Varșovia: or, de pe 1 august până pe 2 octombrie 1944, ea staționează pe celălalt mal al Vistulei: URSS* se opune unei insurecții care i-ar permite Rezistenței poloneze - în rândul căreia comuniștii sunt foarte minoritari - să întărească pozițiile guvernului legal
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rațiuni militare. Ceea ce se știe cu certitudine, este că Armata Roșie n-a dat niciun fel de ajutor insurecției din Varșovia: or, de pe 1 august până pe 2 octombrie 1944, ea staționează pe celălalt mal al Vistulei: URSS* se opune unei insurecții care i-ar permite Rezistenței poloneze - în rândul căreia comuniștii sunt foarte minoritari - să întărească pozițiile guvernului legal aflat în exil la Londra, cu care Stalin are relații foarte proaste după dezvăluirile referitoare la masacrul de la Katyn*; lăsând Wehrmachtul să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferite. Cazul școală este acela al Bulgariei, unde comuniștii sunt relativ slabi. Pe 5 septembrie 1944, URSS declară război acestei țări, cu care continuă totuși să întrețină relații diplomatice. în paralel cu înaintarea trupelor sovietice, izbucnește și un fel de insurecție care legitimează accesul la putere a Frontului Patriei și formarea unui guvern de coaliție în care comuniștii care sunt minoritari, dar controlează posturile esențiale (Interior, Justiție). Ei instaureză teroarea*, cu o teribilă epurare a elitelor instituționalizate, din rândul cărora 30
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
explozie insurecțională. Dar, oricât de puternică ar fi mișcarea de Rezistență, nu ea duce la izgonirea ocupanților din aceste țări. Un studiu detaliat al cazului francez arată că din 227 de orașe recenzate, numai 5 (2%) au cunoscut o adevărată insurecție; în alte 30 (13%) populația a rămas pasivă, chiar dacă Forțele Franceze din Interior (FFI) au putut da impresia că Rezistența a fost agentul Eliberării. în sfârșit, în 192 de orașe (85%), eșecul voinței insurecționale a PCF este categoric. Insurecția din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adevărată insurecție; în alte 30 (13%) populația a rămas pasivă, chiar dacă Forțele Franceze din Interior (FFI) au putut da impresia că Rezistența a fost agentul Eliberării. în sfârșit, în 192 de orașe (85%), eșecul voinței insurecționale a PCF este categoric. Insurecția din Paris nu trebuie, așadar, să ascundă absența insurecției naționale: poporul francez nu s-a perceput ca învingător ci, înainte de toate, ca spectator. Este adevărat că trebuie ținut cont și de geografie. La sud de Loara și la vest de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pasivă, chiar dacă Forțele Franceze din Interior (FFI) au putut da impresia că Rezistența a fost agentul Eliberării. în sfârșit, în 192 de orașe (85%), eșecul voinței insurecționale a PCF este categoric. Insurecția din Paris nu trebuie, așadar, să ascundă absența insurecției naționale: poporul francez nu s-a perceput ca învingător ci, înainte de toate, ca spectator. Este adevărat că trebuie ținut cont și de geografie. La sud de Loara și la vest de Rhône, unde nu-i prezent niciun soldat francez sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se petrec lucrurile și cu guvernul Pierlot din Belgia. în total, forța Rezistenței, în special a celei comuniste, faptele de arme și sacrificiile ei dau o anumită libertate de acțiune comuniștilor, dar nu le permit să ia puterea. De la eșecul insurecției la strategia infiltrării Largul eșec al insurecției ca factor al Eliberării se traduce în Vest printr-o dublă politică: pe de o parte, încheierea unor acorduri între PC și Rezistența necomunistă și prezența lor la guvernare; pe de altă parte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Belgia. în total, forța Rezistenței, în special a celei comuniste, faptele de arme și sacrificiile ei dau o anumită libertate de acțiune comuniștilor, dar nu le permit să ia puterea. De la eșecul insurecției la strategia infiltrării Largul eșec al insurecției ca factor al Eliberării se traduce în Vest printr-o dublă politică: pe de o parte, încheierea unor acorduri între PC și Rezistența necomunistă și prezența lor la guvernare; pe de altă parte, întărirea pozițiilor PC în noul aparat de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
XX, care recuză războiul civil* și optează pentru democrație*, refuză să se angajeze pe calea luptei armate, dar anarhiștii* și revoluționarii ruși* practică terorismul*. Lenin*, care nu concepe revoluție fără război civil, respinge terorismul, dar preconizează încă din 1905 organizarea insurecției și a terorii* de masă necesare pentru asigurarea luării puterii - ceea ce-i reușește odată cu Revoluția din Octombrie*. Insurecția, lupta de gherilă și războiul propriu-zis în anii 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează, după modelul leninist, mai multe insurecții care eșuează: pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhiștii* și revoluționarii ruși* practică terorismul*. Lenin*, care nu concepe revoluție fără război civil, respinge terorismul, dar preconizează încă din 1905 organizarea insurecției și a terorii* de masă necesare pentru asigurarea luării puterii - ceea ce-i reușește odată cu Revoluția din Octombrie*. Insurecția, lupta de gherilă și războiul propriu-zis în anii 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează, după modelul leninist, mai multe insurecții care eșuează: pe 22 septembrie 1922 în Bulgaria, pe 23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1905 organizarea insurecției și a terorii* de masă necesare pentru asigurarea luării puterii - ceea ce-i reușește odată cu Revoluția din Octombrie*. Insurecția, lupta de gherilă și războiul propriu-zis în anii 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează, după modelul leninist, mai multe insurecții care eșuează: pe 22 septembrie 1922 în Bulgaria, pe 23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în Estonia, pe 13 noiembrie 1926 în colonia olandeză Batavia, pe 21 martie 1927 la șanhai și în decembrie 1927
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
21 martie 1927 la șanhai și în decembrie 1927 la Canton. IC merge chiar până la a publica manuale insurecționale redactate sub pseudonim de ofițeri a Armatei Roșii*: cel al lui Alfred Langer, apărut în Germania în 1928 - Drumul victoriei. Arta insurecției armate - sau cel al lui A. Neuberg apărut în 1931 în Franța sub titlul Insurecția armată. Totuși, eșecurile determină atât IC, cât și pe Stalin* să-și schimbe orientarea. în războiul din Spania*, lupta armată în forma războiului propriu-zis, puternic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a publica manuale insurecționale redactate sub pseudonim de ofițeri a Armatei Roșii*: cel al lui Alfred Langer, apărut în Germania în 1928 - Drumul victoriei. Arta insurecției armate - sau cel al lui A. Neuberg apărut în 1931 în Franța sub titlul Insurecția armată. Totuși, eșecurile determină atât IC, cât și pe Stalin* să-și schimbe orientarea. în războiul din Spania*, lupta armată în forma războiului propriu-zis, puternic încurajată de PC spaniol în fața milițiilor anarhiste. Cel mai adesea însă, luptele de gherilă - veche
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alegeri generale, fără o libertate a presei și de întrunire nelimitată, fără o luptă de opinii libere, viața se șubrezește în instituțiile publice, iar birocrația* rămâne singurul element activ”. Eliberată din închisoare și deși nu o aprobă, ia parte la insurecția Ligii Spartachiste de la Berlin din 6 ianuarie 1919. Arestată de niște soldați din trupele speciale, este asasinată, împreună cu tovarășul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puține operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe europene, decât să stânjenească temporar acțiunea tancurilor germane, dar contribuie la susținerea legendei rezistențialiste: în Italia, în Cehoslovacia sau în Franța, insurecțiile milaneză, pragheză și pariziană demonstrează, din perspectiva comuniștilor, că poporul s-a eliberat singur, că este, prin urmare, stăpân pe propriu-i destin și că forțele care l-au călăuzit în lupta insurecțională au legitimitatea necesară pentru a-l conduce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și violența născătoare a istoriei a început încă din 1974-1975 sub autoritatea unui personaj de referință, Gracchus Babeuf. Autoproclamat „tribun al poporului”, nu a fost singurul - Sylvain Marîchal și Jacques Roux se înscriu în această schemă - care a văzut în insurecția populară o oportunitate de distrugere a „vechii societăți” în folosul „sfintei egalități”. Dar Babeuf a fost întronat „precursor” de către comuniștii moderni, pentru că a inovat în materie de clandestinitate partizană și de propagandă de masă. Axat pe o logică de ireductibilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Poloniei cu URSS* și comunismul au fost conflictuale în mod constant: tentativa lui Lenin* de a exporta aici revoluția bolșevică prin război, în 1920, invadarea și sovietizarea* părții răsăritene a Poloniei în 1939-1941, refuzul lui Stanin* de a acorda ajutor insurecției din Varșovia, în 1944, și impunerea unui regim comunist în 1945, cu șirul său de deportări*, execuții prin împușcare și distrugerea tradițiilor democratice de dreapta, ca și de stânga. După „Octombrie polonez” din 1956, regimul, sub comanda lui W. Gomulka
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mulțumit să utilizeze ideologia marxistă și modelul leninist de organizare spre a-și satisface setea de putere. Dovadă stă faptul că a comis masive erori de calcul din cauza acestei ideologii. își închipuia că un atac german împotriva URSS ar atrage insurecții muncitorești în întreaga Europă; credea că, după 1945, economia americană ar fi doborâtă de o criză. îndeobște atât de realist, și-a construit uneori strategia pe aceste postulate eronate și a plătit scump consecințele. Stalin a fost un discipol exemplar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intensă și interiorizată. Până în 1914, concepția despre violență a lui Lenin* se inspiră din patru surse: Marx*, în Manifest - „Comuniștii declară deschis că nu-și pot atinge obiectivele decât distrugând prin violență vechea ordine socială” -, Blanqui și tentativele lui de insurecție întreprinse de un grup revoluționar; Comuna din Paris și lecțiile desprinse de Marx cu privire la „arta insurecției”; în sfârșit, revoluția rusă din 1905 și răscoalele ei țărănești - bunt - care măturau totul în cale. Concepția sa este, în același timp, indusă de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx*, în Manifest - „Comuniștii declară deschis că nu-și pot atinge obiectivele decât distrugând prin violență vechea ordine socială” -, Blanqui și tentativele lui de insurecție întreprinse de un grup revoluționar; Comuna din Paris și lecțiile desprinse de Marx cu privire la „arta insurecției”; în sfârșit, revoluția rusă din 1905 și răscoalele ei țărănești - bunt - care măturau totul în cale. Concepția sa este, în același timp, indusă de violența care domnește atunci în societatea rusă, provocată de trei secole de iobăgie a țărănimii și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]