489 matches
-
A. Golopenția absolvește Facultatea de Drept în 1930, dar se hotărăște, în urma unui fel de crize intelectuale, să nu devină avocat, ci să înceapă să studieze filosofia. Decizia sa pare consonantă cu contextul intelectual mai larg al noii generații a intelighenției românești, decisă acum că idealul politic al reîntregirii era îndeplinit să se dedice în totalitate culturii. În același sens, Mircea Eliade, surprinzând foarte bine tendința creativă apropiată de febrilitate, la granița indecisă dintre optimism și disperare culturală, cerea, în 1928
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vorbitori de turcă au decis să devină cetățeni ai Greciei, cu toate că nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu” european. Naționaliștii est-europeni fac parte din rîndurile birocraților sau ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan european, „civilizator” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
surprindă „originalitatea «cazului» românesc În procesul de liberalizare al Răsăritului” În condițiile În care deosebirea esențială Între România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
liberalizări reale manifestîndu-se abia În 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor În noile condiții politice din România și realizează o comparație Între aceștia și cei din celelalte țări comuniste. Astfel, „dacă În URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia intelighenția a pornit contestarea epocii staliniste de jos În sus, prin mărturia unui supraviețuitor, «la noi, teroarea stalinistă a fost pusă Între parantezele tăcerii. Literatura nu s-a ocupat de ea» și În consecință, literatura românească nu a jucat același rol
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a unei părți din intelighenția sovietică, o timidă liberalizare, pentru că inculpații au pledat nevinovat. Și prin reacțiile violente pe care le-a provocat În Rusia cît și În partidele comuniste din Occident. Reacțiile din Occident pot fi Împărțite În două categorii: onorabile și suspecte. Onorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de tari la matematică, viitori „tehnocrați” care, amestecați altădată cu proletarii și dominați de ei, se detașau acum din ce în ce mai mult, ocupând prim-planul vieții școlare. În sfârșit, cea mai închisă și mai elitistă și mai restrânsă, coteria în care recunoșteai intelighenția în germene. Deveneam de-al lor în fiecare dintre clasele acelea. Prezența mea intermediară era apreciată de toată lumea. La un moment dat m-am crezut chiar de neînlocuit. Datorită... Franței! Căci, vindecat de ea, povesteam despre ea. Eram fericit să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cei doi îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau de data aceasta celor trei caste - fii de proletari, viitori ingineri, intelighenția. Evocam îmbrățișările pătimașe în adâncul unui compartiment, noaptea, în trenul care zbura pe lângă sate moarte și poduri incendiate. Mă ascultau cu nesaț. Cu siguranță, le era mai ușor să-și imagineze perechea aceea de îndrăgostiți într-un tren decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorba despre complexele europenilor cam aduși în poziția a doua de explozia Americii în toate domeniile uitând că America este forma deplină de evoluție a Europei, a civilizației născute pe bătrânul continent -, cuplat cu stângismul care face ravagii prin mințile intelighenției europene. Dacă vrei să vezi însă antiamericanismul în starea cea mai exaltată, trebuie să ai de-a face cu francezii, îndeosebi cu intelectualii de acolo. E în acest antiamericanism și o formă de manifestare a atitudinilor procomuniste de pe vremuri, care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la începutul anilor ’70, atunci când dictaturile comuniste din Est păreau eterne, iar toată intelighenția apuseană jura pe valorile extremismului de stânga. D. Țepeneag mi se pare a fi, după o vorbă a lui Paul Valéry, un om de stânga printre oamenii de dreapta și un om de dreapta în mijlocul oamenilor de stânga docili și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
celor plecați. Acest proces de nivelare, prin care populațiile native din Europa Centrală și de Est au luat locul minorităților gonite, a fost contribuția cea mai durabilă a lui Hitler la istoria societății europene. Germanii intenționau să distrugă evreii și intelighenția locală din Polonia și Uniunea Sovietică și să reducă restul popoarelor slave la neoservitute, punând teritoriile și puterea statală În mâinile germanilor recent sosiți. La sosirea Armatei Roșii, nemții au fost expulzați, iar noua situație s-a dovedit ideală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târfă, mai bine zis călugăriță și târfă, amestecând rugăciunea și curvăsăria. Poezia Annei Ahmatova e complet străină poporului”15 - reflectă convenționalele teme staliniste antiintelectuale: religia, prostituția, alienarea de popor. Dacă Ahmatova ar fi fost evreică, precum o mare parte din intelighenția europeană, caricatura ar fi fost completă. Represiunea politică, cenzura, chiar și dictatura existaseră, desigur, În jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți cei În măsură să compare erau de acord că Închisorile și anchetatorii din Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci mai degrabă ca apărători neînțeleși ai celei mai de preț moșteniri europene - așa cum cehii și maghiarii Își spuneau, nu fără motiv, că se află În inima continentului. Intelectualii români și polonezi preluau de la Paris tendințele artistice și intelectuale, așa cum intelighenția germanofonă din fostul Imperiu Habsburgic, din Rutenia subcarpatică până la Trieste, le prelua de la Viena. Acea Europă cosmopolită și integrată nu a existat, desigur, decât pentru puțini - și a dispărut În 1918. Dar noile state creionate la Versailles erau fragile și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care vedeau În ambițiile comunismului o alternativă atrăgătoare atât la provincialismul patriotard, cât și la antiintelectualismul violent al naziștilor. Pentru mulți tineri intelectuali, comunismul nu era o convingere, ci o credință - cum observa ulterior Alexander Wat (alt viitor ex-comunist polonez), intelighenția laică din Polonia tânjea după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii, romancierii, jurnaliștii și profesorii est-europeni, numai o mică parte au devenit comuniști activi, dar ei erau adesea vârfurile generației. Pavel Kohout, care avea să capete În deceniile următoare faimă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambii aleși au pierdut În alegerile din 1950. La alegerile din 1951, CPGB a atras doar 21.000 de voturi la o populație de 49 de milioane de locuitori. Așadar comunismul În Marea Britanie era o abstracție politică. Ceea ce nu Împiedica intelighenția londoneză și mediul universitar să aibă pentru marxism o simpatie intelectuală. De la Început, bolșevismul i-a atras Întrucâtva pe socialiștii britanici din Societatea Fabiană, ca H.G. Wells, care recunoștea În politica lui Lenin și chiar a lui Stalin ceva familiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evidente În toate sferele activității umane”. Din motive similare, Radiodifuziunea Britanică a inaugurat În 1946 Programul Trei la radio: un produs elitist și sofisticat, cu scopul explicit de a stimula și disemina „calitatea”. Deși se adresa segmentului numit În Europa „intelighenție”, acesta evita Într-un stil englezesc inconfundabil, prin amestecul de muzică clasică, discuții serioase și conferințe de specialitate, orice subiect politic sensibil sau controversat. Britanicii nu erau indiferenți la problemele europene. Diverse periodice informau regulat despre politica și cultura europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale cotidianului de partid L’Humanité. Scriitorii și savanții care trecuseră de partea PCF nu puteau spera, precum Vittorini În Italia sau Grupul Istoricilor din Partidul Comunist la Londra, să li se permită vreo derivă 8. Din acest motiv, afinitățile intelighenției pariziene constituie radiografia diferențelor de credință și opinie În Europa Războiului Rece. La Paris mai mult decât oriunde, schismele intelectuale trasau conturul celor politice, acasă și În străinătate. Procesele-spectacol din estul Europei au fost dezbătute la Paris cu o intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șefii săi de acasă, să refacă axa culturală Paris-Berlin-Leningrad. Statele Unite au cheltuit sute de milioane de dolari Încercând să câștige simpatia europenilor, Însă multe dintre produsele și publicațiile rezultate erau grosolane și neproductive, nefăcând decât să confirme judecățile apriorice ale intelighenției europene. În Germania, insistența Americii asupra crimelor comuniste era văzută de mulți ca o stratagemă prin care se Încerca uitarea sau relativizarea crimelor naziste. În Italia, campaniile zgomotoase ale Vaticanului Împotriva comuniștilor au umbrit argumentele antistaliniste expuse de Silone, Vittorini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În același timp: În urmă rămân un om mort și un om liber; supraviețuitorul, pentru prima oară, simte sub tălpi pământul național”. Această admirație plină de abnegație pentru modele străine nu era nouă În Europa: Tocqueville o remarcase cândva la intelighenția prerevoluționară din Franța secolului al XVIII-lea, și tot ea explica În parte atracția exercitată de Revoluția din Octombrie. Dar, În anii ’60, exemplul Orientului Îndepărtat sau al Americii de Sud devenise standardul la care Europa trebuia să aspire. Studenții radicali din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a nega trecutul german, Îngropându-l sub confort material și propagandă anticomunistă. Chiar și atributele-i constituționale erau neautentice: după cum spunea Fassbinder, „democrația noastră nu e câștigată prin luptă; ea a fost instaurată În zona de ocupație occidentală prin decret”. Intelighenția tânără și radicală din Germania anilor ’60 acuza Republica de la Bonn că acoperă crimele generației precedente. Mulți dintre cei născuți În Germania postbelică nu-și cunoscuseră părinții: nu știau cine fuseseră, ce făcuseră. La școală nu Învățaseră nimic despre istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu știa nici el ce era permis și ce nu, dar ceilalți tindeau să Înțeleagă greșit aparenta lui toleranță. Se temeau de posibile greșeli. În câteva luni de la preluarea puterii, noua conducere de la Kremlin a Început să facă presiuni asupra intelighenției. În septembrie 1965 au fost arestați doi tineri scriitori, Andrei Siniavski și Iuli Daniel. Sub pseudonimele Avram Tertz și Nikolai Arjak, ei scoseseră clandestin din țară diferite lucrări de ficțiune, cu intenția de a le publica În Occident. Lui Tertz-Siniavski
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
seamă la Universitatea din Varșovia, rolurile proeminente În proteste și demonstrații au fost asumate de fiii și fiicele nomenclaturiștilor polonezi, iar obiectivele lor principale erau libertatea de exprimare și drepturile politice. Cum s-au grăbit să remarce adversarii săi neostaliniști, intelighenția disidentă din Varșovia nu se prea sinchisea de grijile cotidiene ale populației muncitoare. La rândul său, poporul polonez a răspuns cu indiferență studiată la persecuția studenților, a evreilor și mai ales a studenților evrei. Doi ani mai târziu, În 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de o rețea restrânsă de avocați, profesori catolici și funcționari civili, majoritatea implicați și În companiile private pe care măsurile lor politice le favorizau. Cum opoziția politică explicită era interzisă, tot din interiorul acestor cercuri conducătoare - și nu din rândul intelighenției, ale cărei vârfuri se aflau În exil - au apărut ideile reformiste și presiunea schimbării, incitate de frustrarea În fața ineficienței locale, criticile din străinătate sau exemplul Conciliului Vatican II. Franco a murit În sfârșit pe 20 noiembrie 1975, la 82 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rurale decât la populație În ansamblu. Dar, după sufocantul libertarianism din anii ’60, ele aveau ecou la admiratorii doamnei Thatcher din clasa muncitoare și segmentul inferior al clasei de mijloc, oameni care nu se simțiseră niciodată În largul lor față de intelighenția progresistă care domina anterior scena publică. Dar thatcherismul Însemna Înainte de toate „pumnul În masă” al unui guvern ferm. La sfârșitul anilor ’70 se discuta mult și aprins despre așa-zisa „neguvernabilitate” a Marii Britanii: impresia generală era că politicienii au pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune că, mulțumită comunismului (un sistem politic care, conform disidenților maghiari Iván
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune că, mulțumită comunismului (un sistem politic care, conform disidenților maghiari Iván Szelényi și György Konrád, „le-a deschis intelectualilor drumul spre puterea de clasă”), vechea distincție dintre „intelighenție” și „popor” specifică Europei Centrale (mai valabilă În societăți aristocratice precum Ungaria și Polonia decât În cele plebee precum Cehoslovacia, Însă instituită și acolo În mod artificial după 1948) reapăruse Într-o formă acută. Primii care au eliminat-o au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]