2,162 matches
-
mai înalt respect"64. Tocmai de aceea termenii persoană și personalitate pot fi socotiți coordonate ale proiectului antropologic kantian. De fapt, împreună, acești doi termeni se referă la om ca ființă rațională angajată în două lumi, fenomenală (sensibilă) și noumenală (inteligibilă). Prin ei înțelegem că omul are "puterea" de a cunoaște, dar și pe aceea de a fi liber și, astfel, de a tinde către Binele Suveran, întruchipare a sintezei moralității desăvârșite și a fericirii împlinite. În corelație cu alți termeni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două lumi diferite -cum pare a proceda Kant înseamnă a le separa ontologic și a le interzice participarea lor la o singură unitate de existență. Astfel așezate persoana ca locuitor al lumii fenomenale (empirice), personalitatea ca locuitor al lumii suprafenomenale (inteligibile) înseamnă a accepta că fiecare are o legislație proprie. De altminteri, în legătură cu legislația proprie celor două lumi, se află, pe de o parte, doctrina fericirii, "îndreptarul" persoanei, întemeiată pe principii empirice, iar pe de altă parte, "îndreptarul" personalității, doctrina morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
libertății și pe exercițiul volițional al acesteia, ce presupune legea morală. Fiindcă este legat de mobiluri ele însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Formal, cele două se află în poziție de ordonare: este vorba de o raportare subordonantă a personalității la persoană. De aici, anumite consecințe, care constituie, în fapt, conținutul eticii și teleologiei kantiene. Astfel, scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant prin chiar reconstrucția sa teleologică din a treia Critică. Spuneam mai devreme, că scopul condiționat al subiectului empiric (persoana) este fericirea. La Kant, descoperim o teorie a fericirii așezată pe două niveluri, în funcție de determinarea duală a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existență a omului. Direct, fericirea apare în lotul persoanei, fiindcă este scopul acesteia, indiferent de actul pe care îl pune la cale și îl realizează. Dar fericirea apare și în lotul per-sonalității, în măsura în care însuși scopul ultim și necondiționat al subiectului inteligibil (personalitatea), Binele Suveran, este o sinteză între moralitate și fericire, amândouă desăvârșite. Persoana țintește fericirea ca pe un scop datorat eteronomiei "sensibile" a liberului arbitru (care, conceput ca libertate a subiectului empiric, are valabilitate numai în lumea fenomenală a persoanei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ei, totul îi merge după dorință și voință, și se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum și cu principiul esențial de determinare al voinței ei"67. Fericirea nu poate fi scop absolut, nici scop ultim al subiectului inteligibil (ceea ce este același lucru cu a fi scop absolut), ci un scop eteronom, prin urmare, precedat și condiționat de un alt scop, care nu poate fi decât din "lumea principiilor moralității", expresie ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este un mijloc față de scopul necondiționat al subiectului inteligibil, Binele Suveran. Dar tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente total de natură (fie ea umană) și de acordul naturii cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente total de natură (fie ea umană) și de acordul naturii cu facultatea de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente total de natură (fie ea umană) și de acordul naturii cu facultatea de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui nimic nu este pentru el anterior determinării voinței lui, ci orice acțiune și în genere orice determinare variabilă existenței lui conform simțului intern, chiar întreaga succesiune a existenței lui ca ființă sensibilă, nu trebuie considerată în conștiința existenței lui inteligibile decât ca consecință, dar niciodată ca principiu determinant al cauzalității lui ca noumen"68. În ultimă instanță, voința pură condiționează fericirea, în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acord total cu legea morală. Am putea spune că el conștientizează "forma" acestei acțiuni (însăși legea morală) chiar și atunci când nu o realizează ca atare prin fapte, iar acest lucru este legat de determinarea sa ca ființă morală, ca subiect inteligibil. Dar, într-un fel, nici personalitatea, omul aparținând lumii inteligibile, nu împlinește umanitatea, însăși unitatea de existență a omului. O împlinește însă împreună cu persoana. Raportată la această unitate, personalitatea repre-zintă un "element"; ea este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii, însă omul nu poate face abstracție de aceasta, în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o dată unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare ca fiind necesară ("obligatorie"), fiindcă este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
chiar rațiunea teoretică să admită posibilitatea (doar posibilitatea) libertății, odată cu conceptul unei causa noumenon. Legea morală apare pentru subiectul sensibil căci și acesta, ca element al unității de existență a omului, are o anumită relație cu tot ceea ce cuprinde subiectul inteligibil, așadar și cu legea morală ca imperativ categoric: o poruncă prin care subiectul inteligibil i se adresează celui empiric, "obligându-l" ca, în numele rațiunii la care și el participă, să se ia pe sine drept scop absolut și să nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Legea morală apare pentru subiectul sensibil căci și acesta, ca element al unității de existență a omului, are o anumită relație cu tot ceea ce cuprinde subiectul inteligibil, așadar și cu legea morală ca imperativ categoric: o poruncă prin care subiectul inteligibil i se adresează celui empiric, "obligându-l" ca, în numele rațiunii la care și el participă, să se ia pe sine drept scop absolut și să nu-l socotească niciodată pe cel asemenea (orice ființă rațională) doar mijloc, ci întotdeauna și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a face ceea ce trebuie, adică libertatea"71. Desigur, legea morală este valabilă pentru subiectul uman ca atare, așa cum sunt, de exemplu, categoriile intelectului în cazul cunoașterii. Mai mult, pentru că subiectul uman, a cărui unitate de existență cuprinde nu doar subiectul inteligibil, corespunzător legii morale pure care, pură fiind, nu ar avea de-a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sintetică a virtuții și fericirii. Dumnezeu reprezintă "cauza supremă a naturii (prin urmare face posibilă fericirea n. C.), care are o cauzalitate conformă simțământului moral"73 (prin urmare, face posibilă virtutea). Libertatea este concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga viață practică (morală) ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-ar transforma pe om în genere, ființa rațională într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este scop pur, dat a priori, așadar necesar (în context kantian); "puritatea" sa nu aneantizează "subiectul" care îl susține. El este scopul voinței, a cărei determinare formală se află în legea morală. Toate acțiunile omului ca subiect moral (nu doar inteligibil, ci și sensibil) îl țintesc, și tocmai prin faptul că "realizarea" sa este imposibilă în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru a-l "susține" fie în felul temeiului, fie în cel al unei consecințe necesare această unitate. Fiecare însă are valabilitate numai în orizontul inteligibilului, adică în "imperiul scopurilor". De exemplu, existența lui Dumnezeu este necesară, dar numai în perspectivă inteligibilă, adică doar pentru rațiunea pură practică, nu și pentru cea teoretică, facultatea de cunoaștere. Într-un fel, în spațiul filosofiei morale kantiene, ideea existenței lui Dumnezeu pare a fi derivată din "principii" morale, deși ea funcționează ca un postulat al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre aceste părți neavând vreun rost dacă este socotită separat de cealaltă. Pe de altă parte, este limpede faptul că, pentru filosoful german, omul poate exista în dependență față de natură ca fenomen și în autonomia sa față de natură ca ființă inteligibilă și că se poate înțelege pe sine numai prin raportare la Dumnezeu. Postulatele rațiunii practice par a reprezenta înseși Ideile rațiunii pure teoretice, chiar dacă cele dintâi sunt constitutive (pentru acțiunea determinată), iar celelalte nu sunt astfel (pentru cunoștință). Totuși, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rădulescu-Motru privind înțelesul kantian al subiectului cunoscător, anume că acesta apare într-o formă abstractă, ca subiectivitate transcendentală, fără semnificație la nivelul individului concret, are justificare dacă omul este înțeles numai ca subiect al cunoașterii. Înțeles ca ființă sensibilă și inteligibilă, omul lui Kant poartă cu sine și determinarea concret-individuală pe care nu o găsește C. Rădulescu-Motru, dar care singură nu ar putea purta povara resemnificării omului "real", și determinarea universală, ca personalitate. "Sinteza" veritabilă a persoanei și personalității în ciuda accentuării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]