KorAP: Find »[drukola/base=interacțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...928 >

23,182 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391

fiind un eveniment din viață care produce sau are potențial de a produce schimbări semnificative în sistemul social familial. Adopția unui copil afectează multiple dimensiuni ale vieții de familie: creează noi legături și le afectează pe altele, schimbă modele de interacțiune, scopuri și valori. Ca și nașterea, adopția copilului ar putea fi considerată un factor de stres normativ, căci adopția este în fapt în primul rând dorită, pregătită și expectată. Și totuși spre deosebire de naștere, momentul intrării copilului în familie este greu

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
acesta va dispărea sau se va rezolva de la sine. Eliminarea este un efort activ al familiei de a înlătura sau de a modifica evenimentul/factorul stresor. Acceptarea reprezintă efortul familiei de a încorpora factorul stresor în structura și modelul de interacțiune propriu. Această variabilă va fi abordată în analiza calitativă. Cele trei mecanisme de coping pot fi manifeste la nivel cognitiv, emoțional și/sau comportamental. Adaptarea a fost definită de McCubbin și Patterson 311 ca un proces de reglare a stimulilor

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
în centre de plasament sau în forme de plasament multiple anterior adopției, starea de sănătate fizică și în special psihologică precară și conduita copilului în raport cu mama adoptatoare (Ip. 1). Totodată, în concordanță cu asumpțiile modelului lui Hill313, presupunem existența unei interacțiuni între factorii de stres, resurse și expectanțe după cum urmează: Starea de sănătate psiho-fizică precară a copilului adoptat și plasamentele multiple sau protecția copilului în centre de plasament se asociază cu sentimentul neconfirmării expectanțelor părinților adoptatori, cu o nevoie ridicată de

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
acestor probleme este influențată de factorii socio-demografici, în special de vârsta copilului în momentul adopției, precum și de istoricul pre-plasament al copilului. Acești din urmă factori influențează în egală măsură și conduita copilului în raport cu părinții adoptatori. Este recunoscut că, modelul de interacțiune copil-părinte/îngrijitor din primele 18/24 de luni de viață și istoricul de plasament influențează calitatea relațiilor pe care copilul le va stabili ulterior cu membrii familiei adoptive 328. Punând în balanță datele consemnate în dosarele de adopție de către practicieni

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
competență sau dedicare a profesioniștilor. Mai degrabă trebuie văzută prin prisma teoriei învățării de-a lungul vieții. Institutul Evan B. Donaldson Adoption 332 accentua eficiența strategiilor de pregătire bazate pe metode și surse multiple, surse de documentare scrise, dar și interacțiunea directă cu părinți adoptatori, adulți adoptați în copilărie și părinți biologici. Interesant de constatat este faptul că, adoptatorii chestionați în studiul nostru au acordat cea mai mică încredere și au considerat că au primit cel mai redus suport din partea altor

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
mai degrabă influența este dată de modul în care ele se repercutează asupra stării de sănătate a copilului și mai ales asupra stării sale emoționale și comportamentale. De altfel, factorul care are impactul negativ cel mai puternic asupra formării și interacțiunii membrilor familiei este comportamentul copilului. Acest rezultat este în deplină concordanță cu rezultatele cercetărilor internaționale 343. Dezvoltarea fizică și problemele medicale nu influențează negativ interacțiunea membrilor familiei, deși se asociază cu o nevoie mai mare de servicii, în special servicii

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
și comportamentale. De altfel, factorul care are impactul negativ cel mai puternic asupra formării și interacțiunii membrilor familiei este comportamentul copilului. Acest rezultat este în deplină concordanță cu rezultatele cercetărilor internaționale 343. Dezvoltarea fizică și problemele medicale nu influențează negativ interacțiunea membrilor familiei, deși se asociază cu o nevoie mai mare de servicii, în special servicii destinate copilului 344. Conduita pozitivă a copilului, definită prin încredere, respect, afecțiune, dorință de comunicare cu mama, influențează pozitiv modul în care mama interacționează în raport cu

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
eliminare a factorilor de stres. În general mamele susțin că au fost pregătite, de obicei de asistenții sociali, să ofere multă afecțiune copilului și să aibă răbdare în construirea relației cu copilul. Majoritatea au alocat mult timp observării copilului și interacțiunii cu el. Două dintre respondente au resimțit nevoia unei pregătiri speciale, motiv pentru care au apelat la servicii specializate: cursuri pentru părinți, respectiv consiliere psihologică. Informațiile, deși ar trebui să fie resurse pentru părinții adoptatori în construirea relației cu copiii

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
și mai mulți oameni ar face asta [ar adopta]. Anterior constatam că, în perioada de acomodare, interesul părinților se concentrează pe starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului. După această perioadă, pe măsură ce copilul crește și-și lărgește sfera de interacțiune socială, fiind integrați în medii educaționale, preocuparea pentru dezvoltarea abilităților intelectuale și a particularităților atitudinal-comportamentale devine centrală. Din punct de vedere emoțional, după perioada de acomodare, majoritatea părinților semnalează atitudini și comportamente pozitive ale copilului în raport cu ei. O particularitate a

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
4 Percepția copiilor adoptați la nivel social 7.4 Concluzii 7.1 Aspecte teoretice 7.1.1 Delimitări conceptuale Este dovedit faptul că, stigmatizarea socială produce efecte profunde asupra persoanelor, periclitând stima de sine, autopercepția, identificarea cu grupul, motivația, performanța, interacțiunea socială și bunăstarea acestora 346. Analizele contemporane asupra acestui fenomen își au rădăcinile în lucrările lui Erving Goffman. Acesta definea stigmatul ca fiind un atribut care discreditează profund individul 347. Este vorba de un atribut care diferențiază persoana care-l

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
socială, tulburările emoționale și nevoia de servicii. Vârsta copilului și istoricul de plasament au un efect indirect asupra relației, fiind mediați de comportamentul copilului și starea emoțională. Este important de precizat că, dezvoltarea fizică și problemele medicale nu influențează negativ interacțiunea membrilor familiei, deși se asociază cu o nevoie mai mare de servicii. De asemenea ținem să precizăm că, accesibilitatea serviciilor sociale și accesarea acestora nu prezintă influență semnificativă nici pozitivă, nici negativă. Datele obținute în cadrul interviurilor narative sunt concordante cu

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
sunt concordante cu rezultatele expuse anterior. În plus am obținut câteva justificări ale constatărilor anterioare. În primul rând semnalăm că, starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului reprezintă factori importanți de stres pentru părinții adoptatori, dar care nu afectează interacțiunea mamei cu copilul adoptat. Principala explicație rezultată din răspunsurile mamelor adoptatoare constă în faptul că, părinții identifică strategii de coping adecvate pentru eliminarea și/sau gestionarea lor. Știu cui și unde să se adreseze când copilul este bolnav fizic. În

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Work, 2003, vol. 48, nr. 3, pp. 409-419. Silverman, Arnold R., "Outcomes of Transracial Adoption", în The Future of Children Adoption, 1993, vol. 3, nr. 1, pp. 104-118. Silverman, David, Interpretarea datelor calitative: Metode de analiză a comunicării, textului și interacțiunii (Traducere de Adela Toplean), Editura Polirom, Iași, 2004. Simon, Rita J. "Transracial Adoptions In the Children's Best Interests." în Black Issues in Higher Education, 1995, vol. 12, nr. 5, pp. 36-38. Simon, Rita J. și Howard Altstein, Adoption Across

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor de intropatie și de imitare

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

1. Tipologia familiilor monoparentale - dificultăți specificetc "3.1. Tipologia familiilor monoparentale - dificultăți specifice" Luând drept criteriu numărul persoanelor care constituie familia, aceasta poate fi o familie monoparentală binară (doi membri), terțiară (trei membri) ș.a.m.d. După calitatea și permanența interacțiunilor, familiile monoparentale pot fi: camuflate, în cadrul legal al familiei nucleare, când unul dintre părinți, deși prezent în cadrul familiei, nu interacționează sub aspect psihologic decât într-o mică măsură cu ceilalți membri; familii monoparentale în care legăturile sunt păstrate numai cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
modalități de întrajutorare în favoarea familiei lor. Bărbații părinți singuri implică mai puțin copiii în treburile casei, dar fac apel la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor, care contribuie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil, se referă la asumarea voită a paternității, spre deosebire de cea stabilită prin intermediul hotărârilor judecătorești. Tații se declară satisfăcuți de viața lor, devin mai puțin autoritari, mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
fi părinte, a bărbaților). Maternitatea poate fi privită și ca instituție, în sensul sociologic al termenului 27, desemnând regulile de influențare și control social al comportamentelor individuale privind femeile devenite mame, modelele specifice și stabile de organizare și desfășurare a interacțiunilor dintre acestea și indivizii sau grupurile sociale. Astfel, la intersecția dintre așteptările sociale și disponibilitățile personale, maternitatea apare ca o situație de viață care presupune strategii adaptative, orientate în primul rând spre satisfacerea nevoilor copilului. Prin faptul că are o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
etapele procesului de capacitare se confruntă cu dificultăți pe care învață să le depășească și își mărește astfel gradul de împuternicire. Persoanele dețin o anumită abilitate proprie în rezolvarea problemelor, pe care o pot valorifica în relațiile interpersonale sau în interacțiunile lor cu instituțiile publice. Capacitarea poate fi abordată de o persoană și transferată spre relațiile în care aceasta intră. O persoană care deține anumite capacități poate avea o participare semnificativă în relațiile de putere. Relațiile dintre oameni sunt modificate prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se bucură de dragostea părinților săi. Părintele adoptiv, asistentul maternal, tutorele pot avea față de copil o grijă de tip matern. Aceasta ar presupune o apropiere caldă față de copil, un atașament constant într-o relație continuă care să-i ofere siguranță, interacțiuni stimulative, toate realizate într-un mediu securizant, pe care îl cunoaște, îi este familiar și îl consideră propria casă105. În conformitate cu implicațiile deprivării materne, copiii din familiile monoparentale conduse de tați ar fi afectați de absența mamei, chiar dacă tații ar face

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de fapt din ce în ce mai bune. Sub acest aspect, comunitatea îi influențează, pe de-o parte, pe adulții din familie, care urmează modelele de comportament preluate din mediul apropiat, comunitar de viață, iar pe de altă parte, pe copii, ce învață din interacțiunile familiei, din modul cum ea răspunde condiționărilor exterioare. În teoriile comunitariene sunt favorizate anumite moduri de viață, în timp ce altele sunt dezaprobate. Acest fapt contravine libertății și toleranței promovate în societățile pluraliste (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 131). Copiii din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Problemele familiei monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie, de lipsa unor surse sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru care reprezintă un adevărat capital social. În cadrul abordărilor contractualiste, oamenii erau tratați ca indivizi raționali, capabili de a-și urmări interesele și chiar dispuși să facă anumite compromisuri pentru atingerea scopurilor lor. În abordarea comunitară, accentul se pune pe interacțiunile pozitive, de sprijin. 8.1. Inegalități contractuale - egalități naturaletc "8.1. Inegalități contractuale - egalități naturale" În teoriile contractualiste clasice (Thomas Hobbes, John Locke, Jean-Jacques Rousseau), indivizii considerați liberi și egali conveneau asupra unui acord prin care renunțau la o parte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
destul de asemănătoare și de bine conturată, astfel încât să-i facă în stare să se angajeze în acel tip de deliberare asupra dreptății exemplificat de poziția originară?34 (S. Moller Okin, 1996, p. 206) Copiii observă în familiile lor exemple de interacțiune umană. Astfel, pot învăța din experiența directă ce este dependența și dominația sau, dimpotrivă, pot învăța ce este egalitatea și reciprocitatea. Prima școală unde inegalitățile sunt observate, acceptate și chiar învățate este deci familia 35. În familie, copilul învață asocierile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

locale acționează ca agenți ai guvernului central în executarea politicilor specifice, iar reglementările și controalele sunt mai extinse. Majoritatea impozitelor se duc către bugetul central, bugetul local finanțîndu-se din impozite și subvenții. Principiul de bază în acest caz îl constituie interacțiunea din-tre guvernul central și guvernările locale, care se influențează mutual. Este sistemul întîlnit cel mai des. Dar între nivelul central și cel local există în mai toate țările și un nivel intermediar de guvernare, constituit din organisme alese și/sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
obligă la măsuri și decizii ce se doresc oportune și prompte, iar tendința este de adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]