49,761 matches
-
roman. Intenția ei era și de a submina genul convențional de biografie (așa este romanul calificat de subtitlu), care punea pe primul loc realizările protagonistului. Singura reușită a lui Orlando - un premiu pentru poezie - e menționat fugitiv într-un monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole. Digresiune: înmulțindu-i erorile, Potter
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
nivelul creierului (al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul gregorian constituia măsura readucerii în auzul interior a efuziunilor acelor zile apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia facerile nopților, facerile zilelor, și cînd lumea trăia cu pasiune taina veșniciei, crezînd nețărmurit în viața care vine. Astăzi, pasiunea nestăpînită pentru aventurile senzoriale, dincolo de faptul că este dăunătoare pentru
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii, el îl și
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
și unei oxaciline/ și ele s-au lins pe bot și au spus Ťmulțumescť.../ acum totul e OK și totul pare posibil/ de pe acest platou chimic ziua apare/ într-o lumină aproape favorabilă.../ Semicatatonică încerc/ să ascult o slabă voce interioară/ delirând fără neologisme./ Paradisul artificial e foarte artificial/ și nu înșală pe nimeni./ Plăcerea e absența durerii binele e absența eului..." (Tranzacție) Aici e viața de apoi este, în opinia mea, cel mai bun debut în poezie al anului trecut
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
pentru sărmanele resurse ale planetului. Nu e oare mai simplu, mai firesc(?) să îi manipulezi superb, rafinat, din ce în ce mai diamantin, pe cei nealeși să participe la ospăț și să le oferi doar iluzia acestuia? Iar tu, superiorul, istețul, cel solid "mobilat interior" să capeți, cum de altfel se cuvine, și "mobila exterioară", celorlalți rămânându-le, mulțumitor, așchiile și surcelele. Mobila apare aici cumva nefericit, dar aruncă un pod spre gândurile altcuiva: "N-am înțeles niciodată cam în ce-ar consta Ťmobilarea asta
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
e un om care nu și-a irosit degeaba timpul, care a reușit să acumuleze o serie de calități intelectuale, etice și spirituale. Dar noi observăm cu uimire că nu degeaba individul a ajuns să fie posesorul unei agitate vieți interioare... Vedem cum, la un moment dat, individul devine perfect conștient de bogăția lui interioară. Și atunci inefabila Ťviață interioarăť e folosită cu abilitate în societate, căci individul - conștient de valoarea celor acumulate - nu se va sfii să-și impună punctul
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
acumuleze o serie de calități intelectuale, etice și spirituale. Dar noi observăm cu uimire că nu degeaba individul a ajuns să fie posesorul unei agitate vieți interioare... Vedem cum, la un moment dat, individul devine perfect conștient de bogăția lui interioară. Și atunci inefabila Ťviață interioarăť e folosită cu abilitate în societate, căci individul - conștient de valoarea celor acumulate - nu se va sfii să-și impună punctul de vedere, nu se va sfii să ceară satisfacții pe măsura sensibilităților înmagazinate. Individul
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
deșănțat. Pe deasupra, scriitorul, cu un sentiment al vinovăției asumate, și l-a repudiat deschis și categoric. E un avantaj, pentru că pot citi mai relaxat și pot aprecia fără înverșunare o antologie a celor mai bune texte ale sale, intitulată generic Interior cosmic (după volumul de debut), în colecția "Biblioteca școlarului" a Editurii Litera Internațional, colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu. Pentru că nu e menționat un realizator special al antologiei și al aparatului critic (tabel cronologic și o
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției e mai cu seamă interesant în poezia lui George Meniuc. Un conflict niciodată rezolvat definitiv. Conjunctural, după 1940, va
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
numeroși pe culoarele gloriei dobîndite sau așteptate: "De pildă, nu mă simt atras de personalitățile realizate prin combustia ambiției. Această însușire - altceva decît voința - deturnează omul de la modelul pentru care este programat și îmi pare un zgomot ce acoperă vocile interioare, clădirea de sine pe o schemă, produs al dizarmoniei. Ambiția face din om un contracandidat sie însuși". Simptomatic, atenția scriitorului se îndreaptă frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
surse pot fi regăsite în constructivismul anilor treizeci, dar și într-o perpectivă cu totul nouă legată, pe de o parte, de contextul istoric în care ele au fost create î intervalul 1940 î 1960 î, dar și de experiențe interioare foarte speciale, oarecum hașdeine, pe care artistul le face în această perioadă. Fragmentul care urmează face parte dintr-un text ceva mai amplu care va însoți imaginile din catalogul, în curs de apariție, al expoziției. (P.Ș.) ,,Noi, moderniștii, vrem
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
practicile trasate de subansamblele sistemului, Paul Cernat mimează interesul și se eschivează. Impresionantă determinarea cu care își îndeplinește micile revolte, la fel și conștiința ratării a unei formări armonioase: îTeama patologică de partid și Securitate mi-a dezvoltat o viață interioară hipertrofiată, inhibându-mi spiritul de inițiativă, nelăsându-mă să mă exteriorizez, transformându-mă într-un fricos și suspicios, făcându-mă dependent de autoritatea față de care preferam să mă supun formal ca să-mi conserv libertatea interioară și comoditatea contemplativă, relativa protecție
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
mi-a dezvoltat o viață interioară hipertrofiată, inhibându-mi spiritul de inițiativă, nelăsându-mă să mă exteriorizez, transformându-mă într-un fricos și suspicios, făcându-mă dependent de autoritatea față de care preferam să mă supun formal ca să-mi conserv libertatea interioară și comoditatea contemplativă, relativa protecție comodă în fața agresiunii lumii comuniste. Singura inițiativă publică la care marșam era una în negativ î inițiativa renunțării a abandonului, a fugii de răspundere și de acțiuni, victoria prin neprezentare.î Deosebit de interesant se arată
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Dar nu numai atât. Amatorismul experimentalist era și semnul unei dorințe de ceva proaspăt, nefosilizat. De pe aceste poziții, cred că el a fost un ferment, o necesitate care ne-a condus spre o regăsire de sine și spre o mobilizare interioară. Iar acesta e un lucru bun. Între timp au apărut alte posibilități, suntem obligați să ne mișcăm odată cu ceilalți compozitori, de pe alte meridiane, iar această realitate, deși dureroasă, ne va schimba radical. Rolul compozitorului în actualitate nu mai poate rămâne
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
Chiar și când acest lucru nu se poate întâmpla, traducerea foarte exactă a fragmentelor excerptate, a poemelor în alte cazuri, dublată în câteva rânduri de variante libere, respectând însă tiparele metrice, îl ajută pe lectorul nespecialist să acceadă la ritmul, interior ca și exterior, al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective” în sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
unui organism viu, imaginea trăiește ca întreg, dar funcțiile sale metabolice, dacă le putem numi astfel, sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și sinteza, profunzimea și superficia, mecanismul ca ansamblu, dar și funcțiunile sale, cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
putea spune chiar strivitoare, spiritul rafinat și prezența delicată a Ancăi Pedvis conferă multă elegantă versurilor care reușesc să se sustragă locurilor comune și lasă impresia unei prospețimi datorate probabil, unei atente și îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. Împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers care, pe nesimțite, începe să funcționeze ca un mecanism autonom, după o logică interioară care este în exclusivitate un privilegiu al întregului. Față de imaginea sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
un model estetic. Nici o îndoială nu poate fi că modelul este Bacovia, poetul sarcasmelor organic asimilat de Ileana Mălăncioiu (despre un vers al lui ne spune că i-a intrat „pur și simplu în sânge“), parte constitutivă a lumii ei interioare, încă înainte de a-și fi dat seama de acest lucru: „undeva, în creierul meu, rămăseseră întipărite foarte multe versuri ale sale spuse pe un ton alb, ușor sacadat, care făceau parte din universul meu, chiar dacă nu eram conștientă de lucrul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
scrisă în care el, evenimentul, se înfige, precum și imaginea prin care eu pot să traduc formula, sunt chiar atât de deosebite de actele obișnuite ale existenței ?... Ianuarie 2004. Abia acum, parcurgând notele acestui caiet jerpelit, îmi dau seama de travaliul interior neîntrerupt nici măcar de întâmplările teribile ale epocii ce aveau să schimbe gîndirea a generații întregi. Unii au retractat. Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
ajungă un schelet de patruzeci de kile, care gândește încă, având gândirea complet schilodită... Nu știu dacă medicului francez, uimit de starea fizică a lui Miron Radu Paraschivescu, îi va fi dat vreodată prin minte că, pe lângă graniță, pe lângă cortina interioară a pacientului român, - cortina istorică de fier, propriu-zisă, greu de uitat, era, la urma urmelor și în definitiv, simplă joacă.
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
idei), ideea de program generaționist pare din ce în ce mai greu de susținut altfel decît pe cont propriu. Într-un fel, generația, la început de secol XXI, pare să devină în primul rînd o perspectivă critică, exterioară, și mult mai puțin o asumare interioară. E adevărat, Junii ’03 e în mod evident străbătută de un flux de preocupări comune, de teme și abordări înrudite. Însă ceea ce-i unește pe tinerii prozatori brașoveni este mai degrabă inevitabilul unui parcurs existențial comun și nu o coerență
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
și nici un grădinar nu a îngrijit de ea. De aceea arborii au umbrit pajiștile, bălăriile au supt seva florilor, urzicile au năpădit aleile. Fii tu grădinarul spiritului meu” (p. 146). O fire dostoievskiană își caută zadarnic o modalitate de armonizare interioară a contrariilor. Elanul de început al îndrăgostitului are o puritate a dăruirii căruia ar fi greu să-i găsești un echivalent într-o altă declarație de dragoste: „Eu am 18 ani. N-am cunoscut nici o femeie. Plăcerile dragostei nu m-
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
somptuoasa pavăză barocă a imaginarului dimovian. Leonid Dimov este nu numai un poet fantast, dar și un personaj fabulos. E nevoie de reinventarea biografiei lui, stimulată de o legendă socializată sau de una ficționalizată. Pentru o critică axată pe geneza interioară a operei literare, scrisorile de dragoste ale tânărului Dimov sunt o adevărată mină de aur. Ediția lui Corin Braga, foarte atent îngrijită și adnotată, are marele merit de a relansa interesul pentru personalitatea labirintică a lui Leonid Dimov, alimentând interpretările
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
știa ce fel, căci dintr-o dată mintea lui se desprinse de gândirea simbolică, psihologică, simplă. Prin minte îi galopau acum emoții trunchiate, incomplete. De exemplu mânie care se preschimbă imediat în disperare copilărească. Apoi dintr-odată îl cuprinse un râs interior, liniștit. Demonic. Profesorul Andrews era maestru în observarea propriilor emoții, studiase îndelung asta. În cazul de față însă, această abilitate se dovedea absolut inutilă. Își dădu seama că de două zile n-a spus nici o propoziție cu sens. În ziua
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]