688 matches
-
nașterea poeziei amintește de teoria leopardiană conform căreia, fiind Natură astfel ordonată încât să producă un efect poetic este de datoria inimii și a imaginației, iar nu a rațiunii, să se apropie de aceasta, să-i perceapă armonia, să o interiorizeze, să o cunoască, în sfârșit, să o filtreze și să o reelaboreze: Și dat fiind că numai imaginației și inimii le revine sarcina de a simți, asadar de a cunoaște ceea ce este poetic (...) numai ele sunt capabile să plăsmuiască, să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
filtreze și să o reelaboreze: Și dat fiind că numai imaginației și inimii le revine sarcina de a simți, asadar de a cunoaște ceea ce este poetic (...) numai ele sunt capabile să plăsmuiască, să creeze, să formeze.308 Incapacitatea de a interioriza și de a transforma în material liric stimulii din exterior sunt topoi recurenți în poezia lui Quasimodo din prima perioadă de creație (volumele Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion), în spatele cărora se poate observa laboratorul de creație cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lirica împietrise, în care natura încetase să comunice cu intimitatea creatoare. Inima nemișcata din Apăstătută împrumuta ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora și exterioriza materia poetica: Zadar vedeam sclipirile / amurgului în cale, zadar duios pe vale / Privighetori cântau (Renașterea la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Angelo Mai, vv. 163-165).320 După cum s-a constatat, Salvatore Quasimodo transpune în versuri motivul în cauză cu scopul de a descrie o stare interioară strâns legată de procesul de creație și de timpul prezent, caracterizată de incapacitatea de a interioriza stimuli externi, de a-i îmbină și transformă în materie poetica, în cuvânt. Imaginile amintesc de tăcerea leoaprdiană a poeziei. Scriitorul romantic încadrase aceeași viziune a tăcerii în prezentul istoric al umanității, tematica rămasă fără ecou în opera sicilianului. Ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
energia tonica, adaugându-i o notă de melancolie și un motiv poetic, tot leopardian, cel al vântului: Prin al meu par vântul cel blând a încetat / să zăbovească, dezamăgită este fruntea: / înclină blând capul copiilor / în piață (Piazza Fontana).331 Quasimodo interiorizează ecouri ale poeziei lui Leopardi și le rescrie trecându-le, așa cum ne asteptam, prin propriul filtru, tehnica care îl ferește de orice servilism. Prezența lor în versurile poetului novecentist nu numai că nu le știrbește acestora originalitatea, ci pune în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Leopardi intelectul devine atotcuprinzător datorită acestuia. Imaginea oferită de scriitorul ermetic este, mai curând, o răsturnare a celei din Infinitul. În Canturi, prezența dinamică a vântului, deseori alăturată imaginii sonore, trasează o linie invizibilă între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tufe și razoare / se perindau, și-alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt (vv. 14-17). Tot aici, reevocând itinerariul cognitiv din Infinitul, a cărui prima etapă este perceperea totalizatoare a timpului, sunetul vântului apare că fir sonor invizibil cu ajutorul căruia poetul interiorizează imaginea acustică succesiva: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (vv. 50-52). O a treia ocurenta a termenului în poezia amintită este transpusa în trecut și în spațiului unde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca singura realitate, analogul lui Brahmăn, iar nu la "archaei", așa cum comentează Călinescu" (Bhose: 2010 b, 92). Intertextul upanișadic constă din convingerea că spiritul universului (Brahmăn) se reflectă în profunzimea nemărginită a sufletului uman (ătman). Însă omul trebuie să se interiorizeze pe deplin ca să ajungă la Realitatea supremă explică eminescologul din Bengal. După ani de studiu în România, o altă cercetătoare din India a operei eminesciene a lăsat o contribuție importantă 23 pentru acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se reflectă în profunzimea nemărginită a sufletului uman (ätman). Micea Itu explică faptul că, în textele indiene, memoria identității ătman-Brahmăn trebuie cunoscută, dar nu pe cale rațională, ci intuitivă (1995, 155). Tot Amita Bhose vorbește despre necesitatea ca omul să se interiorizeze pe deplin ca să ajungă la Realitatea supremă, idee relaționată de cercetătoare cu imaginea binoclului întors "departe, departe, în fundul cugetării unui om"(ibidem). Gândirea indiană transpare din paginile lui [Archaeus], această realitate intertextuală (sau interspirituală) a ajuns de ordinul evidenței. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist, ci cunoaștere de tip vitalist, chiar experimentalist, conferită de maturitatea vârstei. Iar cunoașterea devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un adevăr abstract, ci de o tăcere vitală."57 Cuvintele par să se interiorizeze și ele, devenind limbaj al tăcerii, interesând, de fapt, ceea ce nu poate fi exprimat, adică sufletul. Iar, în calea disperată a exprimării absolute a sufletului, cuvintele devin piedică, sau chiar blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la preceptele ideologiei, cu renunțarea, de consecință, la orice finalitate estetică și la liricitate, ca adevărata esență a poeziei"61. Firește, Ana Blandiana aparține altei categorii: a intelectualilor care se revoltă, dar care nu își țipă revolta, ci și-o interiorizează, într-o altfel de metaforă, cea a sugestiei. Cuvintele devin intelectualizate, aproape ermetice, subversive prin ele însele și prin rafinamentul expresiei. Fără să renunțe, însă, la haina, mai puțin nobilă, poate, dar vulnerabilă, a emoției, Ana Blandiana nu își pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului se interiorizează, devenind un rafinament al ideii, concretul devine abstract, iar realitatea exterioară devine, din nou, o realitate interioară. Este vorba despre o poetică a demetaforizării, puțin mai sumbră, însă, decât cea a Anei Blandiana (din a doua etapă a creației). Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordine socială, inclusiv în domeniile care nu au nici o legătură cu amenințarea teroristă. Concluzie Astăzi amenințarea teroristă a devenit prototipul amenințării în sens larg, imprevizibilă și ucigătoare, în jurul căreia se dezvoltă un discurs și o simbolistică pe care fiecare le interiorizează într-un grad mai mare sau mai mic. Nu suntem decât rareori conștienți de schimbările pe care această simbolistică le provoacă asupra comportamentului nostru. În prezent această influență este demonstrată prin experimente simple: este la latitudinea fiecăruia să analizeze alegerile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
peisaj va începe să existe prin ochii pictorului-personaj, prin intermediul crochiurilor sale îmbrăcate în cuvinte. Și în Elveția romandă, francofonia ridică problema unei răspîntii identitare, a unei dinamici a eu-rilor duble sau multiple, a unui univers de oglinzi care spațializează și interiorizează totodată un între cultural, căci nici acolo nu se pot evita ambiguitatea concep telor sau apartenențele discutabile. Să nu uităm că o limbă nu este doar un instrument de comunicare, un mijloc de expresie, ci ea condensează un întreg raport
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și cognitivă, empatia, adică fuziunea emoțională până la identificarea cu procesul sau fenomenul cercetat; menținerea unei tensiuni emoționale, exprimarea liberă a impulsurilor imaginative. Un alt proces psihic frecvent prezent este imaginația. O întâlnim ca imaginație creatoare, gândire imaginativă de tip autist (interiorizat), experiență imaginativă transliminală, analogii, metafore, simboluri între domenii îndepărtate. Stimularea acestor procese care participă la actele de creație se poate face social atât prin cooperare prietenoasă și apropiere umană, cât și prin stări concurențiale ce includ în anumite doze violențele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
volumul Odinioară și altădată 375, poem considerat o artă poetică decadentă, reflectând aceeași stare de spirit ca și romanul lui J.K. Huysmans, În răspăr, apărut în 1884. Poetul nu face cunoscuta o zonă geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în prim plan eroii melancolici cărora Renașterea le conferea un rol pozitiv ca artiști, poeți, prinți, sub influența neoplatonicienilor, așa cum o reflectă și opul lui Marsilio
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abordarea diacronică pe care am realizat-o dovedește faptul că toate partidele politice au probat poziționări pro și antieuropene, din următoarele cauze: a. cultura politică a liderilor și membrilor: moștenitorii PCR au propagat (cu voie sau fără de voie) vechi concepții interiorizate în timpul zecilor de ani de național-comunism, iar reprezentanții partidelor istorice (declarate "anticomuniste") au făcut recurs la categorii specifice culturii politice interbelice, care nu mai corespundeau noilor conținuturi ale principiilor europenismului; b. poziționarea față de guvernare: moștenitorii PCR au deținut guvernarea încă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
social, procesul comunicării îi angajează pe oameni cu toată încărcătura lor psihică. Dialogul actul de comunicare cel mai simplu dintre două persoane se desfășoară permanent în contextul unui cadru social. Vocabularul, gestica, sintaxa gramaticală precum și logica, cerințele contactului psihologic sunt interiorizate de individ ca o zestre socio-culturală. Din acest motiv, se vorbește de interacțiune socială în contextul comunicării, iar de aici a apărut în mod firesc expresia abilități sociale ale comunicării. Ele pot fi descrise, învățate și folosite cu succes. Abilitățile
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
majore pe care le comportă viața conjugală. Bărbatul Anei decide, însă, escamotarea lui. Dar "dragostea nu poate să dureze, nu poate evita înnămolirea promiscuității și a uzurii decât dacă rămâne presărată de obstacole. În căsătoria adevărată obstacolul nu dispare, se interiorizează"82. Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să nu aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice: "Prea puțin îmi pasă!" Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea banii grămadă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se cuvine la un moment dat (fiind apreciată ca atare adică prin recompense la nivel social), interesele copilului sunt expresia a două procese care se desfășoară simultan: pe de o parte, vorbim de acele nevoi și interese pe care le interiorizează în mod spontan,fără să le conștientizeze ca atare, din mediul său familial și familiar (stradă, grup de prieteni, rețele de socializare, emisiunile tv la care se uită etc.) și care sunt de obicei relativ diferite în raport cu interesele și nevoile
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
În ceea ce privește abandonul copilului în voia propriilor nevoi și interese, aceasta înseamnă de fapt abandonul lui contingențelor prezentului, reprezentate de mediul familial și de spațiul multimedia. Nevoile și interesele copilului, dacă facem abstracție de acele nevoi și interese specifice supraviețuirii sunt interiorizate din viața măruntă a fiecărei zile petrecute în familie, cu grupul de prieteni, privind la televizor sau navigând pe internet. "Pedagogiile nondirectiviste" au înscris școala în aceeași viață măruntă a prezentului, lăsând copilul fără suport și fără orientare: "Practicile actuale
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
culturi pop care ucide lent spiritul". (Khan, 2013, p. 22) "Cultura pop" reprezintă motivul scepticismului nostru în raport cu un proiect de școală care motivează de la sine, deoarece cultura pop reprezintă valorile, modelele, ierarhiile (într-un cuvânt, anti-educația) pe care copiii le interiorizează din frecventarea programelor tv, iar ulterior, a internetului; dacă transformările propuse de Salman Khan sunt dezirabile și urgente, problema motivației rămâne, deoarece, așa cum aminteam anterior, copilul va fi terenul de înfruntare a două seturi de valori: valorile efortului, promovate de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și atingerea scopurilor. Pentru Parsons, sistemul valorii trebuie integrat în personalitatea oamenilor și apoi va ghida comportamentul potrivit sau dezirabil: "Sistemele de standarde de valori (criteriile de selecție) și alte structuri ale culturii, atunci când sunt instituționalizate în sisteme sociale și interiorizate în sisteme de personalitate, îndrumă actorul atât în ce privește scopurile, cât și în ce privește reglementarea normativă a mijloacelor și activităților expresive, ori de câte ori nevoile actorului îi permit o opțiune în aceste probleme"130. Sistemul de valori (care este o parte a sistemului cultural
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
însă, nu pot face în mod direct același lucru, pentru că o valoare poate sta la baza a două comportamente diferite și chiar opuse. Religiozitatea, de pildă, este o valoare care poate modifica felul în care se comportă cei care au interiorizat-o. O persoană care crede în valorile religioase poate merge la biserică, participa la slujbe și rugăciuni, acest comportament fiind suficient pentru a produce sentimentul de credință veritabilă. Religiozitatea nu afectează faptul că în afara bisericii aceasta încearcă să beneficieze cât
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Diversitatea valorică este o caracteristică importantă a oricărei societăți, întrucât în cadrul unei culturi funcționează valori foarte diferite, chiar opuse. Fiecare cultură este definită de un set de valori, dar acest lucru nu presupune ca fiecare membru al culturii respective a interiorizat fiecare valoare. Valorile definitorii pentru o societate configurează cultura dominantă, iar acestea intră în contact cu altele cu un grad mai restrâns de acțiune, diferențiate de la un grup social la altul. Acestea sunt valorile subculturilor unei societăți. "Ele reflectă abilitatea
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]