609 matches
-
o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
un artist de mare complexitate, cu o știință remarcabilă a nuanțat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
semn distinctiv. Dar aș putea să scriu o carte. Am și scris a doua parte a Jurnalului berlinez, care va purta titlul adresei mele de acum, Stuttgarter Platz 22. De la viziunea exterioară exaltat-romantică a suprafeței, am trecut la viziunea foarte interiorizată, reflexiv-critică a unor sensuri grave, ascunse după gesturi. Faptul că sunt ultimul bursier locuitor în această casă care m-a adoptat ca o mamă cu resurse, dar extrem de iubitoare, dându-mi pentru prima oară în viață un statut de doamnă
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
idei de ordin teoretic în privința fenomenelor literare românești și străine. - Bănuiesc că aveți acum doar o relație tactilă sau olfactivă cu cărțile. - Așa e. Mă surprind, uneori, mângâindu-le, ca pe niște ființe dragi. - Și sunteți, în mod fatal, mai interiorizat ca odinioară. - Interiorizarea a apărut ca o necesitate a întoarcerii privirii de la exterior spre interior. Este și un efect al reveriei care a sporit enorm în toți acești ani în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
o obligație profesională a oricui scrie de a visa la cartea perfectă și la un loc în Biblioteca imaginară a lui Borges. Competiția trebuie să rămână însă mereu deschisă, fără intruziunile politicului ori socialului. Ele pot fi, firește, folosite, înglobate, interiorizate, aspirate în țesuturile textului. Dacă devin însă elemente de manipulare, vor funcționa asemeni unor bombe autodistructive, făcând implozie chiar în clipa când autorul își imaginează că și-a atins scopul. În ce mă privește, am renunțat demult la iluzia că
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
se realiza farmecul inimitabil al întregului - de aceea stufișul nostru de mărăcini e o îngrămădire de scaune care trebuie să stea la pritocit și la procesat pentru a se reedita minunea. Dabija face asta și publicul redevine public cu inteligența interiorizată și cu inima arzândă. Acum când scriu acest raport plin de semnificații pentru mine sunt la Festivalul de la Sibiu. Afișul e plin de nume mari de tot: Peter Brook, Purcărete, Mănuțiu, actrița Miriam Goldsmith. Emoții mari și dorința ce te
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
oneros, cu afacerismul parazitar al interbelicului. Iată cuvintele lui Noica: "Sînt oameni care, în judecata lor, au rămas în urmă cu anii: ei înțeleg legionarismul ca o mișcare politică sau chiar haiducească, în loc s-o vadă drept una spirituală, adică interiorizată și năzuind către forme de viață creștină. E adevărat, pot fi și dintre legionari unii care au rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească. Dar ei sînt întîrziații mișcării, sau atunci structural inapți spre a progresa odată cu ea. De
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
între coperțile aceleiași cărți, aceste însemnări au dat naștere Caietelor timpului. Sînt cel puțin două motive pentru care Caietele timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni au purtat o mască atît de eficientă ca autorul din mintea căruia s-au născut aceste caiete. Pur și simplu Dragomir s-a înfățișat cunoscuților cu un al chip decît
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe de ordin metafizic. Cînd păcătos pînă la demonie, încălcînd norme și sfidînd sensibilități mondene, cînd ascetic și interiorizat, ca sub imperiul unei revelații cristice. Cînd tradiționalist și adept al creșterii organice a generațiilor, cînd hotărît s-o rupă cu trecutul, sub elanul unor ambiții de viitor. Sînt totuși cîteva trăsături univoce, care nu rabdă interpretări duble, Nae nedezmințindu-le
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
a obține viza de emigrare la Paris pentru familia sa, urmată apoi de dificultățile acomodării în străinătate și întoarcerea (postdecembristă) în țară. Ele prilejuiesc derulări de secvențe cu tentă socială în comunism, imagini, însă, deloc clișeistice sau obositoare, ci dimpotrivă, interiorizate și tulburătoare. Mentalități și fizionomii comuniste, scene de stradă - eternele cozi, în sezonul cald sau în sezonul rece, când spectacolul devine grotesc, prilejuind „grupări demne de penelurile lui Bosch, Goya, Dali sau simboluri ale istoriei noastre care s-a scurs
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
mână, Nenea Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate problemele, deține bagheta magică știutoare a locului fiecăruia. De aceea, oamenii mai interiorizați, mai singuratici - cum sunt eu - stau neliniștiți în prezența lui, căci oricând poate să-i bage în seamă, să-i însărcineze cu un element de acțiune, să-i scoată din inerție și să-i urce pe scenă. La Vâlcea, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce era eroare, compromis, limbă de lemn în aceste file. Atunci am trecut spre literatura propriu-zisă. M.I.: Romanele dumneavoastră sunt, însă, extrem de interiorizate. Și ar fi fost poate de presupus că va fi o explozie de epic, de istorie, de povești. B.E.: Credeam, sau bănuiam, sau presupuneam, că o operă realmente subversivă, în direcția imediată a sensului, se poate face adeseori doar cu
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
special cu Lidia si Otilia, eram prietenă bună. Ne plăcea să ne revedem cât mai des și aproape că făcusem un obicei din întâlnirile noastre din cimitir. Otilia era mai expansivă în timp ce sora ei, Lidia, era mai tăcută, o fire interiorizată, complet opusă mie, care aș fi socializat imediat cu tot ce avea suflare, ba chiar și cu natura splendidă, apropiată sufletului meu. Când scriu, mă doare tăcut, dorul de acele vremuri, acei oameni, care timp de mai multi ani, cei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din exuberanța de până atunci. A devenit mai puțin sociabil, mai interiorizat. Poate și mai profund în înțelegerea împrejurărilor și rigorilor cărora trebuia să se supună. Doar mândria, adese manifestată printr-o demnitate excesivă, se vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune din clipele de însingurare și de meditație. Un ochi așezat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
la Oscar pentru alte roluri), dar acesta e susținut de circumstanțe credibile. Fascinant e felul în care jocul acestor actori se completează reciproc: Sean Penn e clar emotivul grupului, livrând un rol expresionist, în timp ce Robbins și Bacon sunt laconici și interiorizați, fiecare hăituit de propriii demoni (primul de o traumă din copilărie, al doilea de o căsnicie eșuată). Dar modul în care se povestește e liantul care garantează succesul filmului. Narațiunea e lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei. Pe acest
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
prilej de bucurie, dar și de mândrie pentru tot ce avem noi, românii, mai prețios. Putem afirma că există o anumită particularitate a costumului popular din această zonă, particularitate izvorâtă din însăși firea molcomă a moldoveanului, din trăirile profunde și interiorizate, dar și din răbufnirile vulcanice la ceas de cumpănă. Portul popular este sugestiv prin culoare și rafinament, măiestrie și eleganță, având ceva din frumusețea meleagurilor noastre. Raportat la aceste trăiri, evenimente, costumele însele au însemnat fie bucuria de a trăi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-a sfătuit, dacă tot lucrează în domeniu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să pot plânge, măcar un pic. Iorgu, de mic copil luase obiceiul să traăiască zăvorât în el însuși, izolat, și, cu timpul tot mai interiorizat... Se cerceta pe sine ori își punea întrebări ca...” Oare , ce este viața... Adevărul, ce este adevărul?!... Ce este sufletul?!... ce este conștiința... Unde se duc după moarte?!.. Diverse religii, văd în felurite feluri viața ”de dincolo”. Stiinta încă n-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atras cu o curiozitate masochistă. Poate pentru că nu cred că nu v-ați pus cel puțin o dată întrebarea: „Eu cum o să mor?“ și pentru că, așa cum o spune Saramago însuși, trebuie să ne gândim la moarte conștienți, ca la un lucru interiorizat, ca la o altă „ființă“ pe care o purtăm cu noi și înlăuntrul nostru zi după zi. Cartea despre care vă vorbesc, Intermitențele morții (Editura Polirom, 2007, traducere din limba portugheză de Georgiana Bărbulescuă, e tare ca o cafea neagră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
zi de discuții pe teme diverse, de interes pentru el. Diana și noi, părin ții, avem mare încredere în Alexandru. Studiul personalității și al capacității de adaptare Alexandru este un copil static, blazat, foarte serios în tot ce face, matur, interiorizat, tăcut, nu depune eforturi pentru a place, pentru a fi apreciat sau lăudat. Este un copil trist și căruia îi lip sește inițiativa, adoptă un comportament alternativ de respingere sau închidere. La primele ore de consiliere, Alexandru nu se exprima
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
privește și judecă. Își întoarce propria viață, dar și propria țară pe toate fețele, o iubește, o alungă, îi zâmbește trist, o ceartă, dar niciodată nu o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi devine, paradoxal, mai lentă, mai interiorizată și mai calmă. Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are sentimente contradictorii: îl respectă, se revoltă împotriva lui sau îl urăște, în conformitate cu atenția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
centru! Surâsul individului egoist este un surâs social, crispat și născut din efortul muscular al obrazului; el face simțită grimasa, rigiditatea lucrului care apare strâmb, care nu curge și n are fluiditate. În schimb, surâsul omului interior este un surâs interiorizat, care se răspândește dinăuntru în afară și care, din această pricină, pare fluid și iradiază pe întreaga față. La fel și eleganța trupului, când are sursă interioară, gesturile și atitudinea apar ușoare, volatile, ca și cum nu s-ar sluji de corp
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în același timp, și realitatea actului interior care se situează diferit față de proveniența exterioară a gândului. Astfel, gândul își este sieși simultan articulat ca dublu, atât ca formă de proveniență exterioară, cât și ca formă care se conformează anticipat și interiorizat, în opoziție cu proveniența sa exterioară. Rațiunea apare astfel ca fiind actul de a se pune în conformitate cu sine al gândirii. Cu o singură condiție: aceea prin care gândirea se știe și se pipăie pe sine ca gândire, își percepe întorsătura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]