964 matches
-
-mi plata, te rog!", "Plata, vă rog!" (Din câte adevăruri). Reluarea nebunească dezintegrează sensul prim al construcției refăcând un nou semnificat pentru un semnificant banal. Procedeul se reia și în poezia contemporană, Liviu Ioan Stoiciu, de exemplu, trece rapid de la interjecțiile menite să acționeze ca lovituri de gong asupra cititorului: "harșt!... taie gâtul/ leului (...)" sau de la cele adresative care repun în drepturi limbajul străzii: "băi, ăla, ce te bagi în/ față, stai/ jos", la interogațiile dezarticulate: "păi, aici, în/ ce an
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
relațiilor interumane într-o firmă cu un nume deosebit de bine cotat într-un top al mărcilor românești. Ce li s-ar putea povesti studenților despre un mare patron care trece pe lângă personalul din secretariat fără să-i adreseze măcar o interjecție? Când acest comportament necomunicativ și necooperant este evident și la ceilalți, atunci firma nu mai poate fi înscrisă în categoria organizațiilor „de bine” din punctul de vedere al relațiilor ce pot folosi drept model. Am urmat apoi o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur!" Utilizarea acestui termen de către Ghiță Pristanda a făcut ca, atunci când cuvântul este "repetat" cu valoare interjecțională, el să dobândească un sens mai degrabă ironic și antifrastic ("ce prostie!", "ce aberație!", "vezi să nu!"... etc.). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
clasă lexico-gramaticală coerentă și se integrează, alături de substantive de adresare (domnule, doamnă, fată, numele proprii diminutivate, numele de familie, porecle), onorifice (domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a imaginii publice de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de cruce și de coroană↑ adică de: prea sfinția sa și de: [majestatea sa (IVLRA: 147). Altele amplifică afectiv gradul de intimitate dintre interlocutori printr-o strategie a politeții pozitive de partajare a spațiului privat cu interlocutorul (forme de adresare - fată, fetele; interjecții - bă, mă, bre). A: ce zici fată? B: taci puțin A: vorbește fată mai tare. las-o să vorbească↓ nu te mai băga (IVLRA: 78) A: așa fetele↓ și CE-ați mai făcut astăzi. B: am chiulit de la germană. A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lasă colindătorului, libetatea de a exprima mai accentuat, mai intens sentimentul de bucurie, dar arată și faptul că acesta nu mai cunoaște sensul a ceea ce rostește, așa încât ceea ce constituiau, la început, două lexeme distincte, devin lipsite de înțeles, doar simple interjecții, în accord cu sentimentul vestirii nașterii Mântuitorului în zilele noastre. Chiar se remarcă schimbările într-un joc de sunete ce se impun din nevoia subiecților de armonie, de muzicalitate, sporită, e o formă de aliterație leroi, leur, leor având în
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de la a la atingerea grupului st este mai mare decât de la ă la pronunțarea legată de același grup consonantic; în cazul nostru putem vorbi de eliminarea unei căderi în pronunție. Ne vom opri și asupra unui cuvânt ce privește o interjecție cu formă arhaică și anume lexemul iacă(tă). Este vorba de o formă sintetică realizată prin compunerea prin abreviere în prima fază a două cuvine: iată, cu sensul verbal imperativ, sau nu, de uite - (te!); privește! + conjuncția că. În graiul
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
conversației (vorbitorul îi solicită ascultătorului clarificări, reformulări, aprofundări, se concentrează pe anumite porțiuni din discursul interlocutorului); c) încheie conversația (vorbitorul reia spusele interlocutorului pentru a semnaliza dorința de a abandona subiectul). Printre mărcile lingvistice specifice sunt repetițiile (parțiale sau totale), interjecțiile (aha; da, da, da...; și?, mhh...), deicticele textuale (așa..., a, acum înțeleg...), secvențele prin care se introduc reformulări (adică, vrei să zici..., dacă înțeleg bine..., deci), conectorii pragmatici (ei, deci...), secvențele conclusive (bun, asta a fost, ne oprim aici, următorul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
starea de urgență”. După o anumită oră, era interzis să ieși din casă și să te manifești zgomotos. Vodca avea prețuri prohibitive, asta în cazul în care se putea găsi. Aflat în atelierul unui pictor, am auzit, deodată, dinspre stradă, interjecțiile joviale ale unui chefliu. Gazda mea s-a grăbit să observe, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios: a fi beat la ora asta pe străzile Varșoviei nu mai este un viciu, ci o formă voioasă de disidență. În
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ca ceilalți oameni să știe ce gândește ea cu adevărat e bine că o persoană vrea ca ceilalți oameni să știe ceea ce simte ea cu adevărat Printre consecințele textuale ale acestui script se numără utilizarea frecventă a unor particule și interjecții prin care vorbitorii își exteriorizează sentimentele față de interlocutor, transmițându-i direct gândurile și sentimentele: Nepravda! („Nu-i adevărat!”), Tî ne prav („N-ai dreptate!”, „Greșești!”), Da net (empatizând cu interlocutorul, „Nu!”, „Nu se poate!”), podlec („Om de nimic!”, „Netotule!”, „Jigodie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt, în mare măsură, desemantizate. În cultura americană
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt, în mare măsură, desemantizate. În cultura americană, semnalele de recepție sunt mai puțin frecvente, intervin în punctele de maxim interes comunicativ și sunt variate ca semnificație (mergând de la simple interjecții la evaluări afective și cognitive ale mesajului transmis de vorbitorul curent). 2.6. Relațiile interpersonale Interacțiunea dintre participanții la evenimentul comunicativ are loc în baza relațiilor interpersonale existente între aceștia la momentul interacțiunii (grad de cunoaștere, simpatie reciprocă, interese reciproce
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
francezii își exprimă cu ușurință emoțiile negative în cadrul confruntărilor, că germanii își argumentează dur punctele de vedere. În plan textual, emoția are diverse mărci fonetice/paraverbale (înălțimea tonului, debitul verbal, ezitări vocale, pauze mari sau mici), lexicale (cuvinte marcate emoțional, interjecții, imprecații și înjurături etc.), sintactice (bâlbe, „false-start”, întreruperi și autoîntreruperi etc.), alături de mărci nonverbale complementare textului (tăcerea, poziții corporale, colorarea feței, privirea etc.). Felul în care sunt marcate emoțiile în plan textual diferă, de asemenea, de la o cultură la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
TRENUL Desfășurarea jocului Copiii se prind într-un șir indian, în frunte cu o locomotivă. Ei vor mima greutatea urcușului și intrarea întrun tunel format dintr-un grup de elevi ce țin hainele lor ca un acoperiș de tunel. La interjecția „Uf!”, învățătorul poate solicita elevii să cânte doimi sau combinații de pătrimi cu pauze de pătrimi. La ultima strofă, elevii vor păși pe un portativ desenat cu cretă, înlocuind în versurile date „nota Do” cu „portativ”. 2. CLOPOȚELUL (cântec și
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
prietenul său, pierdea cea mai importantă poziție În stat! Era un caz unic, măcar În secolul XX, de asemenea demisie prezidențială. Mircea Mihăieș: Aș nota cu ironie că, exact În acest interval, În România se adopta ceva Între lege și interjecție dictatorială, cum spuneai tu la un moment dat, prin care, acum, oricine putea fi ascultat. Nu mai era nevoie de nici o aprobare judecătorească! Vladimir Tismăneanu: Ne confruntăm cu un coșmar al drepturilor civile. Mă gândesc la faptul că se face
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
chASTE [cAST], bASTE [bASTa]. Fie, dacă socotim grafemele, un număr descrescător de litere care preced finala în /ast/: 4, apoi 3, apoi 2, apoi, în încheiere, o singură literă, așa cum spune ultimul cuvînd din prima parte a poemului: BASTE [basta] (interjecție, francizarea exclamației italiene basta care exprimă indiferența, resemnarea, nerăbdarea sau decepția și care înseamnă literal "ajunge"). Pe de altă parte, poemul este compus din fraze lungi atît de slab punctuate încît, la lectură, apare un ritm-număr specific fiecărei fraze-paragraf. Numărătoarea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și 1007-1014). Urmează apoi o perioadă concluzivă de două versuri corespunzătoare unui cuplu de rime (1015-1016). Ultimele trei versuri relansează acțiunea și se deschid spre continuarea interacțiunii în curs (1017-1019). Faptul cel mai notabil este prezența, în inițiala versurilor, a interjecțiilor exclamative și a conectorilor care deschid și închid diferitele părți ale planului de text. Elementele subliniate cu bold dovedesc omogenitatea ritmică a celor două mari perioade de opt versuri, terminate fiecare prin asocierea cu un conector (Dar, În fine) și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe rânduri. Or, dialogul, care nu-i deloc ușor pentru novici, este, pentru cei care știu bine cine sunt, de o ușurință și de o suplețe fără margini. El are avantajul de a putea scurta rândurile întocmai după cum dorește scriitorul. Interjecția ah! costă vreo 7,8 bani, tot așa ca un rând plin; iar arta peniței celor care se cred mareșali ai literaturii constă de fapt în a reda multe spații goale; (stilul mercantil). (Wey 1845 II: 183) În roman, partea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
M. Eminescu- Mortua est) Frecventă în folclor, forma populară de viitor dobândește valoare expresivă în opera scriitorilor culți prin faptul că dă stilului pitoresc și caracter de oralitate. Același efect stilistic se obține și prin prezența locuțiunilor verbale sau a interjecților cu valoare predicativă. Sunt frecvente episoade de acest gen în opera lui I. Creangă: "Taci, leliță, că te-am căptușit eu! Îi mai pupa tu și pe dracul de-acum!... apoi mă dau jos, caut o lespede potrivită, mă sui
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa!... Eu atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea...” Formele de viitor popular ("îi pupa”, "a ieși”, "m-oi întoarce”), locuțiunile verbale( "mă dau jos”, "își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de epitet, ci și adverbul, atunci când, caracterizând o acțiune sau determinând un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine de aspecte ale realității în devenire, sunt frecvente adverbele cu rol de epitet, unele din ele marcând superlativul absolut: "cumplit de dezolantă înfățișarea lumii”, "urcau într-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
președintele vrea să mărească impozitele, nu zice „O să vă măresc taxele“. Zice: „Orice cetățean american cunoaște valoarea educației“. Așa că mi-am scris un mic discurs, ceva de genul Starea Națiunii, și l-am învățat pe de rost, cu pauze pentru interjecții din partea lui Luke. (Sau pentru aplauze. Deși nu cred să ajungem chiar până acolo.) Atâta vreme cât am să mă țin de text și nimeni n-o să aducă în discuție politica din Uganda, ar trebui să mă descurc. Urc scările cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita > (interjecția) uite. Perspectiva folosită în lucrarea de față este în egală măsură semantică și sintactică, pornind de la observația că verbele de percepție sunt polisemantice și că există o legătură strânsă între sensurile actualizate și configurațiile sintactice la care acestea participă. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
folosesc verbul a vedea în această poziție. În franceză se utilizează perifraza prendre garde, în spaniolă, pe poziția verbului a vedea poate apărea, la fel ca în franceză, derivatul nominal al verbului cuidar "avea grijă" sau, în altă configurație sintactică, interjecția ojo, urmată de imperativ sau de infinitiv: Cuidado en no dejarINF la puerta abierta!, ¡Ojo, no dejesIMP la puerta abierta!; ¡Ojo con no dejarINF la puerta abierta! 1 Fenomenul de variație sintactică indicativ-conjunctiv în prezența unor forme verbale cu trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
amintește de eroii literaturii sentimentale. Simplul fapt al existenței unui om cam ciudat, dar nostim, este semnificativ pentru Soljenițîn. Încercând să-l descrie, autorul se arată parcă nedumerit și apelează la intonații sentimentale, aproape karamziniene. El începe unele fraze cu interjecții și le încheie cu semne de întrebare și de exclamație. Pe de o parte, supraveghetorul Câmpiei Kulikovo este nostim, cu activitatea lui fără sens. Nostimă este intenția de a merge în căutările sale, pentru o dreptate numai de el știută
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]