1,269 matches
-
se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare lângă fereastră, privind la paharul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian Își plecă fruntea și scoase una dintre mârâiturile sale caracteristice. — Ce? l-am Întrebat, inevitabil. Totul În regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație. La ce te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între noi, iar el nu se grăbea să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
albastră și nedumerită și spuse: Mă rog, ambele au oricum același tarif, asta dacă nu cumva beneficiați de reducere. Cu multă trudă, Îi ștampilă femeii un bilet. — Mulțumesc mult, rosti apăsat statuia. Mi-ați mai putea face un serviciu? Din intonație, părea că asta era la fel de improbabil ca și eventualitatea ca Lesley (sau oricine altcineva) să fi terminat și Înțeles „O scurtă istorie a timpului“. Cu o uitătură scurtă azvârlită peste umăr, femeia Își extinse rugămintea și În direcția mea, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New Orleans, și care devenise acum o glumă Între noi. — Uite-o masă, i-am spus cînd am văzut doi soldați și două fete ridicîndu-se ca să plece. Haide s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încheieturile degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu aceeași intonație haioasă. Apoi mă Întrebă serios: — Ai fost și tu acolo? — O să facem un film din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înfățișare mai bătrân, cu priviri de câine de pripas, se uita numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce să facem? Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
discret toate mișcările, oricât recunoștea în sineși că exagerează. Se surprindea suspectând și pe Nadina, chiar în clipele cele mai intime. I se părea că sărutarea ei n-a fost sinceră, că a rostit cutare cuvânt de iubire cu o intonație ciudată... Îi era mereu teamă că își bate joc de sentimentele lui. Noua înflăcărare amoroasă îl îndemna să-și grăbească și el plecarea la București. Cel mai târziu peste o săptămână isprăvea aici toate treburile. Încercă să momească pe Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Pentru aceasta să luptăm cu noi înșine și să ne educăm comportamentul, să-l controlăm permanent, până când vom reuși să ne comportăm corect și frumos, automat. Trebuie să ne controlăm gesturile, vorbirea, intonația, subiectele abordate în discuție. Să gândim înainte de a vorbi. Să învățăm „ Arta tăcerii”, carte scrisă de B. Blanchard. Corina Negură consideră: „ Lucrarea lui B. Blanchard se constituie într-un original tratat de morală, scris într-un limbaj accesibil”Ă „rămâne
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe care le discutăm și să ne asigurăm că acestea ne privesc direct pe noi, iar ceea ce spunem este adevărat. Să analizăm ce efect poate produce discuția și asupra cui se răsfrânge. Comportamentul omului prin gesturi, subiecte abordate în discuție, intonația, dicția, cuvintele folosite, caracterizează nivelul de cultură și de educație al respectivului vorbitor. De obicei, subiectele abordate în discuție, constituie problemele care-l frământă pe vorbitor, gândurile lui care răbufnesc. De aceea se recomandă să-l lași pe om să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de o tăcere concentrată, anxioasă, parcă ar fi așteptat un răspuns care întîrzia sau pe care nu mai reușea să-l audă. Începu apoi să vorbească, lin, ca și cum ar fi vorbit singură, repetând anumite cuvinte de mai multe ori, cu intonații diferite, dar pătrunse toate de o mare tristețe. Când văzu cele dintâi lacrimi prelingîndu-se timide pe obraz, închise magnetofonul și îl împinse sub canapea. Apoi, cu mare grijă, îi mângâie mâna și începu să-i șteargă lacrimile. Târziu, o purtă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am ferit s-o aduc în zilele acestea, deși restul familiei m-a condamnat, dar eu, când sunt convinsă că fac un lucru bun... — Foarte favorabile comentarii despre înmormântare, ți-ai făcut inutil probleme... o întrerupse tante Margot. Avea o intonație grăbită și binevoitoare în glas, ca atunci când voia să schimbe subiectul discuției. Exact cum trebuie, cu pompă și totuși cu sobrietate... La fel și discursurile, mai puțin mi-a plăcut cel al reprezentantului studenților. Aici, de altfel, să știi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primească asentimentul Germaniei, dacă interesul german ar dicta astfel și dacă și circumstanțele generale ar dicta-o !“ a răspuns sec diplomatul german. Poate răspunsul vi se pare mușcător ? Ei bine, nu ! Ei bine, a fost dat cu toată cordialitatea ! Poate intonația, mișcările mele anunțau dinainte ceva plictisitor ? Ca totdeauna, majoritatea își vor continua conversația fără măcar să coboare vocea, câțiva au să încerce să mă asculte, dar vor renunța după primele fraze și, în orice caz, nu se va găsi nimeni în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat de la locul lor panerul, mănușile, foarfeca de grădină ; exact intonația cu care o auzisem, iar de văzut, vedeam cu totul alte lucruri. Și încă precise. Cu sinceritate m-am întrebat dacă și Lisette vede asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori pe zi, relațiile dintre ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea să dea greș, atunci când avea să pună mâna pe poartă ca s-o des chidă, eu aveam să-l strig : — Ce-i cu această vizită incognito, domnule Ialomițeanu ? în gând îmi repetam intonația, dar n-a fost nevoie, privirea mi s-a dovedit suficientă, încă o dovadă, mi s-a părut atunci, a legăturii noastre sufletești, ce n are nevoie de cuvinte. A întors capul și, cu discreția ce-l caracterizează, a pornit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am insistat să fiu primit și aproape am forțat-o pe madam Ana să-mi deschidă. Nu aveam, de fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Partidul pentru noi, apoi numește un caporal să ne citească din presă și iese, bucuros că În ierarhia unității e cineva mai jos ca el care să-l scape de sarcina asta. Caporalul, pentru că e un tip stupid, citește cu intonație. Din nou realizările Partidului și alte chestii pe care le-a zis Tovarășul la Întoarcerea În țară din Camerun, sau din Mozambic, sau din Nigeria, sau din altă țară pretenă. Habar nu avem că zilele Întîiului CÎrmaci sînt pe ducă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
America. — Are, da, mă aud spunînd. — Deci știi. — D-da, știu. SÎnt deja cu doi pași mai aproape de prăpastie. — Și știi, bineînțeles, că are de gînd să-i scrie. — D-daaa...? Lungesc această unică silabă și reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care tocmai mi s-a căscat sub picioare. Cine nu știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
patru implicați În bătaie așteaptă În holul Îngust, aliniați, cu niște figuri lungi, pe care se mai vede amenințarea arestului. Îl las pe mirele din patul de deasupra să-și consume dorul de mireasa lui aproape ilegală - Îmi citește cu intonație scrisorile de la ea. Bogdan s-a dus și el la patul lui rumegînd momentul și Încercînd să priceapă de la ce s-a iscat bătaia. Adorm, Încercînd la rîndul meu să Înțeleg de ce curajul omului funcționează pe sărite. În fața CI-stului m-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sus amintită trebuie să facă adnotările și corecturile de rigoare, pînă cel tîrziu, înainte cu cinci zile de desfășurarea conferinței de presă. C) Textul astfel formatat este transmis înainte cu cinci zile per-soanei care va trebui să țină respectivul speech. Intonațiile, inflexiunile sau alte automatisme și stereotipii, trebuie fixate de către persoana care vorbește. Ea este cea care, în primul rînd trebuie să simtă textul și să-l adapteze la propria structură și la propriile modalități de exprimare. Speech-ul trebuie să
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc acum. Pe atunci însă îi ceream mamei să-mi citească iarăși și iarăși fie una, fie cealaltă dintre cele două cărticele. Și ea nu se plictisea. Mi le citea mereu cu aceeași intonație. Vocea ei căpăta o vibrație aparte când ajungea la episodul cu luna. Crai Nou. Apoi Luna Plină, care pălea la înălțarea pe cer a Soarelui. Și Soarele se arăta îngrijorat de paloarea ei. Dar Luna îl liniștea spunându-i că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veșnică, nici într-o asemenea lume izvorâtă din dorința omului pentru veșnicie, nu putea fi posibilă nici măcar speranța, care moare ultima. Așa i se păreau și lui Oswald Zaur Austriacul suburbiile: „o ordine ca de cimitir, rece și fără nici o intonație. că parcă simțeai cum mormintele se hrănesc cu morți tineri, cu perechile de musafiri, la acea cină de pomină.” Sunt ultimele cuvinte consemnate în finalul cărții. Judecata ei, poate fi în fel și chip. Emilian Marcu lansează o provocare filosofică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma Își acoperi fața eu mîinile. — Am nevoie de ajutorul unui băiat. Julius vorbea ca și cum Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]