1,464 matches
-
este transmis în nucleul celulelor țintă, conducând finalmente la declanșarea evenimentelor diviziunii celulare. Proliferarea celor mai multe celule normale este controlată de factori de creștere extracelulari, care se leagă la receptori membranari specifici. În familia protooncogenelor care acționează în procesul transducției semnalelor intracelulare sunt încadrate cele care codifică pentru protein-kinaze, proteine situate pe fața internă a membranei celulare. Dintre acestea fac parte c-src care a fost prima protooncogenă identificată, c-abl, din cromozomul Philadelphia și c-lck, codificatoare pentru o proteinkinază asociată cu CD4. Numărul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalelor inițiate prin legarea factorului de creștere (Cooper, 1995). Proteinele care conțin SH2, așa cum sunt proteinele STAT (Signal Transducers and Activators of Transcription = transductori de semnale și activatori ai transcrierii) leagă tirozinkinazele receptoare de o serie de sisteme de semnalizare intracelulare, incluzând factori de transcriere, unele dintre ele servind ca adaptori care cuplează tirozinkinazele receptoare la activarea proteinelor RAS. În genomul mamiferelor au fost identificate trei tipuri de protooncogene ras foarte înrudite. Activarea unei protooncogene ras generează carcinomul de vezică urinară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
blocarea funcției lor normale de reglare a diviziunii celulare și, în condiții specifice, la instalarea stării de transformare malignă. Protooncogena c-mos codifică pentru o proteină citoplasmatică, a cărei funcție constă în fosforilarea resturilor de treonină și serină ale proteinelor intracelulare. Identificată mai întâi în virusul sarcomului Moloney și apoi ca oncogenă activată în diferite plasmacitoame (Cooper, 1995), ea s-a dovedit a fi o protooncogenă prezentă în condiții normale în meiocite, produsul său proteinic fiind Imunogenetică și Oncogenetică 331 identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stimularea diviziunii celulare. Unii dintre produșii oncogenici din această categorie derivă din receptori ai unor cunoscuți factori de creștere, ceea ce denotă că funcția lor normală este de a transduce semnalul prin membrană, cuplând legarea factorului de creștere de un răspuns intracelular. Expresia dereglată a tirozinkinazelor conduce la transformare neoplazică, ceea ce subliniază faptul că transformarea malignă poate fi rezultatul unei funcționări aberante a proteinelor care reglează proliferarea celulară normală. Capacitatea unor citokine și receptori cuplați cu proteina G de a acționa ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
produșii protooncogenelor nucleare și chiar factorii de creștere). Consecința mutației protooncogenelor este generarea în celulă, a unui semnal intern persistent de creștere, fără intervenția unui stimul extern (Cooper, 1995). Proteinele G cuplează o varietate de receptori membranari la mesagerii secundari intracelulari și în numeroase tipuri celulare pot acționa ca produși oncogenici. Oncogenele ras, prevalente în tumorile umane, apar prin mutații care mențin proteinele RAS într-o stare constitutiv activă, de legare a GTP. Și alte proteine acționează ca oncoproteine sau ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la activarea unei cascade de protein kinaze, care în cele din urmă declanșează proliferarea celulară. Astfel, activitatea proteinserin/treonin-kinazelor, ca proteine oncogenice, extinde conceptul potrivit căruia transformarea celulară este consecința dereglării activității unei enzime care în mod normal transduce semnalele intracelulare, prin legarea factorului de creștere (Cooper, 1995). Cei mai importanți receptori pentru factorii de creștere implicați în transformarea malignă sunt receptorii transmembranari cu funcție tirozinkinazică. S-au identificat cel puțin 58 de asemenea receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad înalt de omologie a secvenței, în special în domeniul C-catalitic, și se găsesc numai la metazoare. Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de a transduce semnalele mitogene. De cele mai multe ori, legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au acțiuni biologice variate prin intervenția directă sau indirectă în creșterea sau scăderea ratei de transcriere a anumitor gene, în celulele țintă. Steroizii pătrund în celulele țintă, difuzând prin membrana celulară și se leagă cu mare specificitate la receptorii lor intracelulari. Legarea steroidului modifică conformația receptorului, controlând activitatea acestuia ca proteină reglatoare a transcrierii. De exemplu, legarea hormonului la receptorul glucocorticoid determină translocarea sa în nucleu, unde se leagă la ADN și stimulează transcrierea genelor glucocorticoid-inductibile. Analize moleculare recente au evidențiat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
săi. În concluzie, se poate aprecia că protooncogenele controlează funcții vitale ale celulei normale, prin intermediul proteinelor pe care le codifică precum: factori de creștere secretați (SIS); receptori de suprafață celulară (ERB B, FMS); componente ale sistemelor de transducție ale semnalelor intracelulare (RAS, ABL etc.); proteine nucleare care se leagă la ADN, incluzând factori de transcriere (MYC, JUN etc.); componente ale rețelei de cicline, kinaze ciclin-dependente și inhibitori kinazici care controlează progresia celulei prin etapele ciclului celular, cum ar fi PRAD1. Activarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vezică urinară etc., iar mutațiile acestei gene în linia germinală stau la baza predispoziției la sindromul Li-Fraumeni. Mutațiile de substituție ale genei p53 determină o creștere remarcabilă a duratei medii funcționale a proteinei P53 mutante, având drept consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fos B, pkc, c-abl, ret și c-H-ras manifestă o asemenea ambivalență a expresiei lor. În condiții normale, proteinele codificate de protooncogene au rol în desfășurarea unor procese celulare fiziologice normale, legate de citodiferențiere și morfogeneză. Ele sunt componente ale sistemului intracelular de semnalizare, acționând ca activatori sau, după caz, ca inhibitori ai proliferării celulare, depinzând de ambivalența expresiei lor ca și de contextul spațio-temporal al evenimentelor celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin afectarea splicing-ului, ceea ce determină expresia înaltă a proteinei RASH. Proteinele codificate de gena ras sunt denumite proteine G deoarece ele leagă nucleotidul cu guanină fiind asociate membranei plasmatice. Aceste proteine G sunt componente ale sistemului de transducție a semnalelor intracelulare. Mutațiile genei pentru aceste proteine conduc la abrogarea controlului normal al funcției proteinei RAS, convertind astfel o proteină reglată inductibil în una care este activă constitutiv. Oncogenele activate în celulele tumorale detectate prin experiențe de transfer genic sunt umătoarele: ras
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imunoglobulină fixate pe determinanții antigenici ai celulei maligne sau complexele Ig-Ag tumoral solubil; - sub acțiunea factorilor eliberați de celulele T sensibilizate (IFN gamma); - sub acțiunea endotoxinelor bacteriene; - sub acțiunea antigenelor de Mycobacterium, Listeria, Toxoplasma sau după infecția cu aceste microorganisme intracelulare. Activarea constă în amplificarea ratei metabolice prin care macrofagul devine „killer” potențial al celulelor tumorale. Macrofagul activat nu interacționează cu antigenele tumorale specifice dar, ca și celulele NK, pare să distingă între celulele maligne și cele normale, prin mecanisme moleculare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
autoimune, infecții virale). Există două căi principale, interconectate, ale apoptozei: una intrinsecă și alta extrinsecă. 30.1. CALEA APOPTOTICĂ INTRINSECĂ Calea apoptotică intrinsecă este indusă mai ales de către stresul mitocondrial, șocuri termice, leziuni în ADN și este inițiată prin eliberarea intracelulară a factorilor de semnalizare din mitocondrie. Semnalele de stres primite determină atașarea la membrana exterioară a mitocondriei a proteinelor proapoptotice din citoplasmă BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a receptorilor factorilor de necroză tumorală (TNFR - tumor necrosis factor receptor), care posedă domenii extracelulare bogate în cisteină. De asemenea, receptorii apoptotici au o secvență intracitoplasmatică numită „domeniul morții” (desemnat DD, de la death domain), care face legătura cu ansamblul apoptotic intracelular. Cei mai bine caracterizați receptori sunt: TNFR-1 (P 55 sau CD 120 A), CD 95 (FAS sau APO1), TRAIL (de la tumor related apoptosis-inducing ligand receptor) DR-4 și DR-5. FAS, TNFR1 și TRAIL-R/DR4 sunt capabili de a transduce un semnal
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tip II; CD120B; P75/80) se exprimă numai în celulele sistemului imunitar. Majoritatea informațiilor referitoare la semnalizarea TNF sunt furnizate de către TNF-R1, în timp ce rolul lui TNF-R2 în acest proces este secundar. Domeniul morții receptor-1 aparținând lui TNF (TNFR-1DD) este domeniul intracelular funcțional responsabil pentru semnalizarea activității receptorului. Structura sa este α helicală. Trimerizarea lui TNFR-1 permite selectarea unei proteine adaptoare denumite TRADD (de la TNFR associated death domain) printr-o interacțiune de tip DD/DD. TRADD selectează moleculele TNFR de semnalizare asociate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
amino-terminal este intracitoplasmatic, iar cel carboxi-terminal este extracitoplasmatic. FAS este codificat de o genă localizată 10q24.1, care are nouă exoni: exonii unu→ cinci codifică pentru regiunea extracelulară, exonul șase pentru zona transmembranară, iar exonii șapte → nouă codifică pentru regiunea intracelulară (Goldsby și colab., 2003). Domeniul extracelular conține 157 aminoacizi și este bogat în resturi de cisteină, domeniul transmembranar este alcătuit din 17 aminoacizi, iar cel citoplasmatic - din 145 aminoacizi (Huang și colab., 1996). Gena Fas este al șaselea membru al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a) FAS L leagă FAS de celula-țintă; b) FAS se trimerizează la suprafața celulei; c) Legarea FAS/FAS L determină formarea rapidă (câteva secunde) a complexului de semnalizare a inducerii morții (DISC). Acesta conține complexul de proteine care se asociază intracelular cu FAS; d) Proteina adaptoare FADD (domeniul morții asociat lui FAS) se leagă prin domeniul său DD de domeniul similar al lui FAS; e) DED - domeniul efector al morții din FADD leagă domeniul similar al procaspazei-8 la DISC; f) Activarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
caspaze recruitment domain), domeniul morții DD (death domain), domeniul efector al morții DED (death effector domain) și domeniul pirinic (PYRIN). Interacțiunile homotipice care caracterizează folderele morții sunt înalt specifice, rolul lor de bază fiind cel de auto-asamblare. DD este localizat intracelular, în timp ce DED și CARD se găsesc în proteinele adaptoare, precum FADD și procaspaze. Între diferitele domenii ale morții există o identitate de omologie de secvență de ~20%. Această regiune este înalt conservată la om, șoarece și șobolan și corespunde resturilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o serie de tumori (carcinoame hepatocelulare, tumori de sân, glioame) complexul M6P/IGF2R localizat 6q26 este inactivat încă din stadiile timpurii ale transformării maligne (De Souza și colab., 1995; Hankins și colab., 1996), fiind parte integrantă a sistemului de sortare intracelulară a enzimelor lizosomale și intervenind în activarea TGFβ1 și degradarea IGF2. În cancerele de sân și în carcinoamele hepatice inactivarea alelică a M6P/IGF2R apare în etapele inițiale, în timpul inițierii tumorigenezei. Pentru locusurile amprentate, a fost descrisă o serie de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN oferă multiple avantaje pentru terapia sau profilaxia neoplaziilor. Vectorul plasmidic nu este antigenic în sine, și nu are potențial patogen, în contrast cu alți vectori virali de vaccinare (adenovirusurile, retrovirusurile sau poxvirusurile). În plus, ADN plasmidic oferă posibilitatea unei expresii genice intracelulare prelungite. Persistența îndelungată a ADN plasmidic în mușchiul scheletic vaccinat permite realizarea unei stimulări imune continue și dobândirea unei imunități durabile. Expresia endogenă a antigenei oferă avantajul de prezentare a antigenei CMH clasa I care favorizează răspunsul CTL antitumorale. Producerea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ciocan” (fig. 32.12) direcționată spre regiunea reglatoare tat a genomului HIV-1. Se poate folosi și ribozimă tip „hairpin” (agrafă) spre a cliva genomul HIV; 5) utilizarea de intra anticorpi. S-au construit vectori retrovirali cu gene pentru anticorpi intracelulari spre a inactiva proteinele reglatoare Tat sau Rev sau față de glicoproteina de înveliș gp160. În stadiile timpurii ale infecției HIV se înregistrează un turnover rapid al limfocitelor, în strădania sistemului imunitar de a distruge celulele infectate. Dar celulele T-killer nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a T-ADN mai multe gene din celula gazdă trebuie să fie induse (Zupan și colab., 2000; Gelvin, 2000). Astfel, pentru atașarea bacteriei este nevoie de prezența unor proteine ale peretelui celular de tip vitronectină; pentru importul nuclear și traficul intracelular al T-ADN este nevoie de sinteza importinei α șiVIP 1. Sunt necesare și componentele mecanismelor de reparare și recombinare în vederea integrării T-ADN, incluzând histona H2A-1. Silențierea posttranscripțională (PTGS) a oricăreia dintre aceste gene ale celulei gazdă poate induce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
0,18 g H2O. Ea nu este un lichid inert, ci o substanță foarte reactivă cu proprietăți speciale, care o deosebesc semnificativ de alte lichide. Apa este fluidul în care au loc toate schimburile dintre organism și mediul înconjurător. Lichidul intracelular reprezintă 50% din masa celulei și este constituit din apă legată, adică apă îmbibată în compușii macromoleculari din interiorul celulei. Apa asigură prin prezența în celule, dar și în afara ei - apă liberă un mediu optim desfășurării reacțiilor biochimice. De altfel
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Dimpotrivă, dacă introducem globule roșii într-o soluție NaCl cu c<0,86% (soluție hipotonică), apa va difuza dinspre această soluție spre celulă, care se va umfla, până când membrana va plesni. În mod normal, plasma sanguină este izotonică cu lichidul intracelular. De aceea, în cazul unor tratamente injectabile, medicamentele se introduc în corp, dizolvate în ser fiziologic. Trecerea ionilor, ca și a unor molecule, prin membranele celulelor vii este un fenomen complex și încă neelucidat pe deplin. Se apreciază totuși, că
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]