528 matches
-
e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând să treacă timpul. Sunt intrigată, aștept cu nerăbdare să ne întâlnim deseară. Se pune de un "story" pe cinste. Ieri, pe când eram la bufet, vine la mine un tip. Mă surprinde în mod plăcut (și mie greu îmi place de cineva). Îmi pare cunoscut îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puțin șocată din cauza... ei, înțelegi la ce mă refer, a spus ea ridicând din umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată nu avem decât trei membrii. Patru, dacă te decizi să ni te alături. Ne întâlnim o dată pe săptămână pentru sprijin moral. Intrigată, Alison își frământa mintea trecând în revistă diversele posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din dantelă albă. Dar era imposibil să-ți dai seama dacă era cineva înăuntru sau nu. O femeie care își plimba câinele a trecut pe lângă Alison și s-a întors să se uite la ea, peste umăr, în mod limpede intrigată de motivul pentru care Alison se învârtea pe-acolo, demonstrând un interes deosebit pentru o anumită casă. Alison i-a zâmbit ca s-o liniștească, după care a pornit în direcția casei Sofiei, străduindu-se să ignore senzația de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i vedem pe cei de la Chelsea jucând, da? Să știi că există totuși niște limite. Da, știu exact ce-o să facem și-o să fii bucuroasă să afli că nu, n-o să mergem pe stadion. — Da? Continuă, te rog, sunt intrigată. Nick s-a ridicat puțin, astfel încât fața lui să fie la doar câțiva centimetri de a lui Susan. —Bill și Jenny o să vină s-o ia pe Milly și s-o ducă la înot..., Nick a sărutat-o scurt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător spre finalul apoteotic. Spre Marele O. Mă simțeam de fiecare dată umilit, ridicol de neîmplinit și intrigat de comportamentul straniu al Ninetei. Pot spune, Însă, că Nineta era și o mare sentimentală. Că avea suflet bun! Cupidonul din ghips l-am primit de la ea, cu dedicația „pentru tine, de Ziua Îndrăgostiților”. Ce prostie!... Ruptura a venit Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile. L-am privit în ochi: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hibei nu avea preț. Mi-am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În orice caz, n-am manifestat nici bucurie, nici neplăcere. Eram mai cu seamă extrem de intrigat și decis să aflu mai multe. Dar Guicciardini se ridica deja de pe scaun. Abia ieșise, că un ofițer de gardă a venit în celulă să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Am cerut cu îndrăzneală haine curate, o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.): Ce spui tu? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe glumă: - Mi se pare mie sau e vorba de o sechestrare? - Voluntară, deci fără implicații de natură penală. În plus, cât Încă n-am Început, ai dreptul s-o accepți ori nu. Dumneata hotărăști. M-am uitat spre el intrigat, cu un Început de tulburare: vorbea serios ori se juca de-a Lupul cel Rău și Scufița Roșie cu mine? Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-mi văd de treabă? Să! - Îmi dați voie să mă Îndoiesc puțin apropo de ultima dumneavoastră afirmație? Va cer Încă o dată scuze pentru impertinență, dar mi-ați cerut să fiu sincer... Adam Adam m-a privit cercetător și puțin intrigat. A surâs apoi cu satisfacție: - Ești inteligent, nu m-am Înșelat În privința dumitale. Recunosc: Într-adevăr, mi-ar plăcea să te conving, chiar dacă știu că nu-mi va fi deloc ușor. Dar deloc... Hai să revenim Însă. Stai jos. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supărați, dar nu Înțeleg de unde au apărut aici Zoran, doctorul Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mistuindu-le în nimicnicia unor răspunsuri pe care le aștepta acum. Se răsucise toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Când am auzit-o și pe asta, cu mersul s-o vedem pe Lia, m-am pierdut. I-am spus tot adevărul. Ca să fiu convingător, i-am arătat și biletul. L-a citit. L-a rupt. M-a privit nedumerit, intrigat, amărât. A ridicat din umeri. „Și zici că ești student? Așa vrei s-o fuți? Dacă are bărbat, nu te belește ăla? Citește tactu’ în Informația că te dai la nevestele lu’ cine știe care toarș. Cum crezi că-i vine? Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios. Zău, cum suporți mizeria asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e doar știință, artă, talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena ta, Alixe, cea la a cărei petrecere de divorț m-ai invitat... —Ce chestie... Și eu voiam să te Întreb ceva În legătură cu Alixe, spuse Lauren, surprinsă. —Ce? am Întrebat-o, brusc intrigată. Nu, spune tu prima, zise zâmbind Lauren. Am dat cărțile pe față și i-am povestit lui Lauren toată trista istorie, de la cap la coadă. Când am terminat, a luat telefonul mobil, a sunat-o pe Alixe Carter și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când mergi tu la Frankfurt, i-am spus. Aș putea să fac niște afaceri mărunte pentru Thack, plus că e și nu știu ce meci de polo pe zăpadă la care Lauren ține să meargă. — Ce naiba caută Lauren la Moscova? Întrebă Hunter, intrigat. —Ea Îi zice călătorie de afaceri și de plăcere. Încearcă să cumpere pentru Sanford nu știu ce pereche de butoni Fabergé și Întâmplarea face că aceștia sunt În proprietatea tipului ăstuia de care ea a hotărât că este nebunește Îndrăgostită. Unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o astfel de întreprindere, mai ales în condițiile în care lipsesc și căile de comunicare publică, iar „angajatorul” nu-ți solicită așa ceva. Rezultatul este astfel unul previzibil : o totală neînțelegere reciprocă. „Ce-a căutat barometrul în cultură ?”, se vor întreba, intrigați, dacă nu de-a dreptul iritați, culturalii. „Ce se ascunde în spatele acestor date, pentru cine ați lucrat ?”, vor întreba, suspicioși, politicii. Pe de altă parte, sociologii vor gîndi în sinea lor : treaba lor dacă nu pricep... Prezentarea barometrului ne poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de date sînt vitale și în același timp banale în Franța, unde, fără ele, un muzeu precum Louvre ar risca să dea faliment”, ne-a amintit aceasta. „Despre ce pasiuni intelectuale și dezbateri naționale vorbiți deci voi ?”, a mai întrebat, intrigată, tot ea. Barometrul nu este deci o sursă de revelații despre Cultură, ci una de informații utile despre starea de funcționare în cultură. El nu este destinat „oamenilor de cultură” în general, ci unor profesioniști din domeniul culturii, responsabili, prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Și să se descurce de capul lor. Or, exact aceasta este problema : neavînd încotro, se vor descurca după cum îi va tăia capul... Violette Rey mi-a povestit că unul dintre miniștrii prezenți la lansarea oficială a atlasului i-a declarat, intrigat, că a aflat dintr-o singură hartă mai mult decît află de la subalternii săi cărora le tot cere rapoarte în acest sens. Ciudat, toate aceste hărți se bazează pe date existente în acel minister și alte instituții românești similare. Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]