4,202 matches
-
este în cărucior de șase ani. Vine la "Casa" de două ori pe an și petrece aici foarte mult timp, luni de zile. Este foarte tânără și sclipitoare. Tenul ei strălucește de sănătate și emană acea lumină albă, cețoasă, ce inundă întregul ținut al Abadianiei. Cristina are douăzeci și opt de ani și e într-un fel împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deasupra norului, crepuscul lent și incert, presărat cu răsărituri și întoarceri; ziua nehotărâtă nu-și găsește somnul. Înainte să alunece complet sub linia orizontului, cu o ultimă sforțare, perdeaua de nori este dată la o parte și o lumină incandescentă inundă toată valea o clipă de orbire totală în care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva departe după coline, pe drumul ce coboară la cascada sfântă. Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive, de a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea sa în aur dacă ar ști câtă putere are de a schimba totul. Acesta ar fi biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre fabricile bucăți, spuse cu mândrie: Pentru baricada grâului și-și șterse ceafa groasă cu o basma înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis trecerea. Milioanele de făclii ale grâului pâlpâiau amenințător fără a da semne de retragere. Când noaptea a început să caște de ziuă, i-a luat locul bezna cosmică. Stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna solidă, urletul disperat al celor care nu puteau să se mai nască. Asociațiile umanitare au pichetat Primăria și au scandat lozinci. Orașul furat/Nu-l vrem duplicat, Un eșantion depui/ Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale. Ca să bolborosim viața și sentimentele, ne dureau simțurile. Toate circuitele noastre erau inundate cu haos și noi urma să le dirijăm. Am devenit proprii noștri agenți de circulație, ordonând traficul gândurilor, fluxul nesfârșit al imaginilor izvorâte nu se știe de unde, în același timp cu fluidizarea lor prin aer sau sub Pământ. E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe cap treceau ciornele de la unul la celălalt. Aceasta vedeam numai eu și-ți șopteam la ureche, scrie pe ceva, ca să nu uităm mai târziu, tu însă îți vedeai de calculele tale: Dacă ridicăm la pătrat volumul distanței? Dacă îl inundăm cu părinți, nu cumva nașterea mea e prescrisă? Dacă înmulțim trecerea cu pașii adunați de la început până la sfârșit, nu cumva numărul rezultat e mai mare decât lungimea vieții? Dacă adăugăm și energia depusă în fiecare centimetru de gând, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos în care se scăldau cu plăcere. Erau școli și Poliția Ondinelor precum și Gară, fără trenuri. Chirilă și Halipa mergeau alături de Ondina cu păr albastru, acum gri în apele fluviului inundat de noapte. Intrară într-o piață în care se găseau pești înfipți în cârlige. Li s-a întins o plasă în care fata i-a îndesat toți peștii pedepsiți. Mâncați-i cu bine pentru că au făcut rău! le spuse. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată unde aștepta Drezina. Când se simți în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
observă Părințelul, și ce mai aștepți? îl zorește Roja, vrei să ne rupem picioarele în bezna asta, să dăm cu capul de pereți? ridică puțin tonul, dar este întrerupt de pocnetul neoanelor din tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un capăt la altul. E mult mai spațios decît pare de afară, constată Curistul, dar Roja nu-i dă nici o atenție, își plimbă privirea de jur împrejur pe pereți. Gazeta Femeilor, Fruntași în Producție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de reconstrucție economic..., de dezvoltare. Jurnalul Național 19 octombrie 2005 Furia apelor, politica public... și siguranța național... De câteva luni bune, România se afl... sub ape; furia apelor a distrus sute de case și a avariat alte câteva mii, a inundat zeci de mii de hectare de p...mânt agricol. Au murit oameni, iar distrugerile materiale sunt de sute de milioane de euro. Rectificarea bugetar... nu a avut cum s... nu țin... cont de acest pr...p...d. Surp...rile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a Întors fața către mica fereastră a bordeului, cei doi obraji s-au schimonosit Într-o formă ce reliefa durerea de nestăpânit, pomeții de bărbat puternic s-au mișcat, ochii săi de culoarea celui mai senin cer albastru au fost inundați de lacrimi dureroase și fierbinți, iar iubirea l-a Îndemnat să rostească, fără vorbe, doar pentru interiorul său cuprins simultan de bucurie și durere: Doamne, poate faci minuni și-i dai mintea mamei sale, iubita mea soție Viorița, cu care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a Încercat și târziu de tot Va a reușit să se „debaraseze” de primele litere de mână Învățate. La Începutul acelei veri, anotimpul care Îl fascina pe băiatul lui Victor a lu’ Ghiorghi a dascălu’, când florile, iarba și fluturii inundaseră pământul din apropierea lui Va, iar el alerga cu picioarele goale, Începuse să participe la Întregul proces de olărit și se implica acolo unde avea voie de la olari, Într-o seară În care focul de „găterjî” ardea În soba cu plită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dureros și o serie de noutăți, care de care mai importante. Murise babaia, mama Ochenoaiei, o bătrână bună la suflet dar nevăzătoare, Zânița se măritase Într-un mod tare ciudat și-și luase un bărbat și mai ciudat, Siretul a inundat și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia și cu fetele sale nu s-au pierdut cu firea și luptându-se cu apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
replicile lor sună cam așa: „Urăm sincere condoleanțe gagiului...“ „Tu ce ai de zis, băi... specialistule?“ ‹ „Taci, fă, și rabdă!“ „Fă, proasto, acum se vine?“ etc. Foarte frecvente sunt referirile (deocheate) la viața sexuală. Numai într-o crâșmă de cartier, inundată de fum de țigară, mai pot fi auzite glume de prost-gust pe teme erotice de genul celor din cartea lui Pavel Căruț: „De-a lungul acestui număr (al ziarului?), dr. Sever Măciucă de la Policlinica cu plată ne edifică profund și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Știi, poate e o coincidență, dar și pe mine mă ardea...“ Nu lipsește nici relatarea unor incidente nesemnificative de la „serviciu“: „Am avut - scrie Ana Chelariu - o problemă la bibliotecă, sâmbăta trecută; a început să curgă apa de la closet și a inundat o parte din camera pentru copii.“ De ce trebuie să știe omenirea întreagă că Nina Ceranu are arsuri la stomac și că Ana Chelariu lucrează la o instituție cu closetul defect - greu de înțeles. Un optzecist intarziat Se vorbește de „opzeciști
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de rebusist. Rezultă texte de o geometrie impecabilă, dar lipsite de lirism: „Distingi privind în largul firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toată ziua cu zâmbetul bătrânului. Biberonul, un fel de ploaie albă și acră peste scutece, ținea laptele cald toată ziua. Moșul cea mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat icoana, dar nu a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]